Anul 2022 a debutat relativ greu în ceea ce privește apariția unor lucrări istorice de calitate, dar a compensat în cea de-a doua jumătate, mai ales în contextul în care Târgul de Carte „Gaudeamus” a fost din nou organizat. În cele ce urmează, am descris pe scurt lucrările care ne-au atras atenția, fără a avea pretenția că am epuizat titlurile importante. Ne-am referit aproape exclusiv la autori români, deși trebuie menționate și traducerea unor lucrări fundamentale precum „Gânditorii ruși” a lui Isaiah Berlin sau a memoriilor lui Chateaubriand, clasice, dar mereu un prilej de răsfăț livresc.
La începutul anului, a apărut la Editura Litera, cartea lui Ovidiu Raețchi, „Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann”, o lucrare de referință, inedită în istoriografia noastră, care tratează competent și documentat unul dintre cele mai tragice episoade din istoria umanității. Autorul abordează subiectul fără complexe, inclusiv episodul Holocaustului românesc, deseori ocultat în cadrul societății noastre. Pe larg puteți citi despre această carte AICI.
La Editura Polirom, a apărut cartea „Românii și Europa mediană. Contribuții la tipologia culturală a Europei”, scrisă de Ovidiu Pecican, o fascinantă incursiune în imaginarul identitar românesc și o amplă frescă a tribulațiilor colective puse în legătură cu această fantasmă. Este, în mod evident, una dintre cele mai interesante apariții ale anului 2022. Pe larg despre această carte puteți citi AICI.
La un centenar de la apariția sa, tratatul fundamental al lui Ludwig von Mises, „Socialismul” a apărut pentru prima dată în traducere românească, sub egida Institutului Mises din România. Lucrarea reprezintă o amplă analiză a unuia dintre curentele economice care a schimbat fața societății umane și a generat un șir nesfârșit de controverse în privința naturii și scopurilor sale. Pe de altă parte, această analiză ar trebui să impulsioneze noi reflecții despre liberalism și socialism, capitalism și societate și, în general, despre modul în care este articulată lumea contemporană.
La Editura Polirom, a apărut o lucrare extrem de interesantă, „Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii”, scrisă de David Graeber și David Wengrow, o carte născută din curiozitatea intelectuală a celor doi specialiști, care și-au adresat câteva întrebări fundamentale despre natura omului și evoluția sa în primele perioade istorice. Expunerea, amplă și captivantă, nu invită doar la lectură, ci mai ales la meditație în jurul tensiunii rezultate de lansarea unor fecunde ipoteze istorice. Pe larg puteți citi AICI.
La Editura Polirom a apărut cartea reputatului istoric Barry Strauss, „Războiul care a creat Imperiul Roman. Antonius, Cleopatra și Octavian la Actium”, o descriere amănunțită a conflictului în urma căruia Octavian a pus bazele Principatului. Pe de altă parte, acțiunea primului împărat al Romei, reprezintă probabil un caz clasic de scriere a istoriei din perspectiva învingătorului, în timp ce imaginea lui Antonius s-a degradat în permanență peste veacuri. Putea cu siguranță să fie altfel, așa cum ne-o demonstrează din plin această lucrare.
La Editura Humanitas, a apărut o nouă lucrare a lui Dan Alexe, „Babel. La început a fost cuvântul.” Autorul este cel mai bun lingvist român, scriitor, publicist, cineast și traducător și ne propune o introducere ludică în labirintul aparent inaccesibil al originilor limbajului precum și o serie de analize lingvistice, scrise cu detașare și calm, dar nu mai puțin serioase, capabile de a demonta o serie de mituri sau locuri comune, recurente prin definiție. Să remarcăm, totodată apariția ediții a doua, revizuită și adăugită, a unei excelente lucrări scrise de Dan Alexe, „Dacopatia și alte rătăciri românești”, la Editura Humanitas. Despre această lucrare puteți citi pe larg AICI, iar despre prima ediție a lucrării AICI.
La Editura Polirom a apărut o nouă lucrare a celui mai bun specialist român în istoria Rusiei, Armand Goșu, „Putin, obsesia imperiului”, cu ilustrații de Dan Perjovschi. Cartea, în mod evident, este necesară mai ales acum, în contextul absurdului război declanșat de Rusia contra Ucrainei. Așa cum remarcă autorul, „Putin și-a aruncat țara cel puțin decenii înapoi. Rusia de astăzi nu mai aparține lumii civilizate. Poate că asta era „operațiunea specială” proiectată de președintele rus: să distrugă Rusia. Dacă acesta a fost planul lui înseamnă că i-a reușit”. La începutul anului, a apărut, de asemenea, o nouă ediție a unei importante lucrări scrise de Armand Goșu, „Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei”, la Editura Polirom.
După două importante volume dedicate perioadei comuniste în Republica Moldova și România, Liliana Corboca și-a asumat sarcina coordonării unei masive lucrări, „Panorama postcomunismului în România”, apărută la Editura Polirom, în cadrul căreia 48 de autori au analizat într-un mod instructiv avatarurile evoluției noastre după prăbușirea comunismului și intrarea în faza apartenenței zonei euro-atlantice.
La Editura Humanitas, a apărut o lucrare inedită din mai multe puncte de vedere, „Dincolo de tranșee. Cum au trăit maghiarii din Transilvania Marele Război și Trianonul. Texte din jurnale și memorii alese și adnotate de Nandor Bardi și Judit Pal”. Așa cum este cunoscut, mulți dintre istoricii noștri au privilegiat scrierea evenimentelor conexe primului război mondial, inclusiv Marea Unire din 1918, dintr-o perspectivă pur naționalistă. Bineînțeles, nu poate nega nimeni cursul istoriei, iar Unirea Transilvaniei cu România a reprezentat un fenomen firesc și pozitiv. Asta nu înseamnă cu nu putem, într-un context total diferit, să cercetăm și să identificăm starea de spirit a oamenilor peste care istoria s-a făcut fără voia lor și a căror „vină” constă cel mult în apartenența geografică. Este o carte mai mult decât necesară istoriografiei noastre.
La Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, istoricul Cristian Ploscaru a publicat lucrarea „Politică, reformă și interogații identitare în Moldova, 1822-1832”, care și-a propus să analizeze un deceniu complicat și încă insuficient explorat al istoriei noastre, dar ofertant din multe puncte de vedere. A rezultat o pătrunzătoare privire a evenimentelor din această perioadă, tratate din unghiul genezei identității naționale, dar și sub aspect cultural, mult mai important decât ar părea la prima vedere.
La Editura Polirom, a apărut lucrarea „Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica „Jocului secund”, scrisă de strălucitul matematician și prolificul romancier Bogdan Suceavă. Prin intermediul acestui volum, autorul a reușit o admirabilă incursiune în universul poetic al lui Ion Barbu, de asemenea matematician, univers fundamental eclectic și care necesită o abordare prudentă, dar mai ales profundă. A rezultat o carte agreabilă, în nici un caz facilă, dar mai mult decât recomandabilă.
La Editura Corint, a apărut lucrarea „România de totdeauna. Simona Preda în dialog cu acad. Georgeta Filitti”, o abordare interesantă a unor teme precum elita românească din trecut. Genul acesta de carte cunoaște încă o condiție precară în România, deși ar trebui să i se acorde o mai mare atenție. Tot la Editura Corint, se cuvine a remarca apariția lucrării lui Filip Lucian-Iorga și Ana Iorga, „Cartea curajului și a candorii. Ce afli despre viață din îndrăznelile bunicului Radu și din caietul secret al bunicii Ana”. În pofida faptului că nu am avut ocazia de a o parcurge, numele autorilor precum și tema abordată sunt o garanție a unei cărți de calitate.
La Editura Humanitas, a apărut lucrarea lui Tudor Dinu, „Revoluția greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești”, care dezvoltă, de asemenea, o teză sensibil diferită de interpretarea tradițională a evenimentului fondator al epocii moderne în istoria noastră, conform multor istorici. Revoluția, în măsura în care concedem să o numim așa, reprezintă de fapt un vast ansamblu de evenimente, dezarticulat, tragic, dar și anecdotic pe alocuri, aflat sub auspiciile Eteriei, dar în cadrul cărei se impune figura lui Tudor Vladimirescu, într-un mod totuși efemer. De altfel, puțini istorici au remarcat că revenirea la domniile pământene în 1822 nu a fost atât urmarea mișcării inițiate de Vladimirescu cât consecința faptului că între greci și otomani s-a perpetuat starea de război care a debutat în 1821.
La Editura Humanitas, a apărut incitanta lucrare scrisă de medievistul Liviu Cîmpeanu, „Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare. Codrii Cosminului 1497”, care își propune o viziune nouă, dar solid documentată, a episodului cu proporții mitologice ce a constat în conflictul dintre Polonia și Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Autorul a recreat atent contextul istoric aferent în cadrul căruia, de fapt, bătălia este consecința unei alianțe dintre micul voievodat moldav, otomani, tătari, Rusia, Ungaria și Muntenia în confruntare cu Polonia, Lituania și Ordinul Cavalerilor Teutoni. În mod cert, astfel de lucrări merită toată atenția istoricilor sufocați prea mult timp de „limba de lemn” a istoriografiei noastre.
Într-o excelentă lucrare, Stephen Greenblatt a expus cu talent narativ descoperirea poemului De rerum natura, scris de Lucrețiu, de către Poggio Bracciolini, eveniment cu implicații profunde și durabile, care a stat la originea Renașterii, așadar la schimbarea cursului istoriei. Mutatis mutandis, Ovidiu Pecican a abordat un subiect fascinant, cel al originii românilor, prin intermediul lucrării „Românii. Stigmat etnic. Patrii imaginare. O căutare istorică”, apărută recent la Editura Humanitas. Paradoxal, subiectul a fost mai degrabă absent în istoriografia noastră în ultimele trei decenii, în pofida faptului că a generat o cantitate imensă de scrieri, reflecții și controverse în trecut. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de subiectivismul inerent al celor mai mulți istorici români, tema respectivă s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile din întreaga noastră istorie. Ovidiu Pecican pleacă de la faptele descrise de Simion Dascălul, pe nedrept eclipsat de cronica lui Grigore Ureche, bazate pe un misterios „letopiseț unguresc” cu privire la geneza românilor și transformă rezolvarea acestui aspect într-o obsesie, în sens pozitiv, întreținută până acum. Astfel, precum Sherlock Holmes, așa cum sublinia autorul, Ovidiu Pecican străbate veacurile, dezgroapă documente, interoghează martori prețioși așa cum este Dimitrie Cantemir, își adresează întrebări și conduce cercetarea cu o acribie rar întâlnită în spațiul nostru istoriografic. A rezultat o expunere ireproșabilă din punct de vedere istoric și splendidă sub aspectul său narativ, inteligibilă oricărui pasionat de istorie. Spre deosebire de legendarul detectiv britanic, Ovidiu Pecican nu a rezolvat cazul propriu-zis, dar a adus prin intermediul competenței sale și a seriozității științifice bine cunoscute o contribuție masivă la lămurirea multor aspecte controversate. Nu este una dintre cele mai bune cărți de istorie ale anului, ci a ultimelor decenii.