Povestea merge mai departe – Dorothy Parker nu și-a încheiat voiajul.

În foaierul unteatru oameni pe care nu i-am mai văzut aici, în acest loc. Mulți dintre ei păreau a fi pentru prima oară în acest loc, altfel nu-mi explic de ce s-au grăbit să se așeze pe scaunele așezate ca pentru o proiecție de film (pe scena din foaierul-bar era, într-adevăr, un ecran de proiecție). Lipsea pianul, ori eu știam că sigur va cânta Florian Mitrea. După primele momente de derută am intrat în sală, unde au urmat altele: nu se vedea deloc pianul, doar un interior de cameră, ce semăna izbitor cu cel dintr-o redacție de ziar din anii ’50- ’60 ai secolului trecut: birou vechi, metalic, pe care trona o mașină de scris, însoțită de foi de hârtie, instrumente de scris, un telefon vechi, din cel cu fir, roată și receptor așezat frumos în furcă, câteva dulapuri și multe pachete (cu ziare sau cărți). Cuierul-pom așezat strategic în prelungirea unui dulap avea două pălării și două haine (celebrul trench coat accentua și mai mult senzația că suntem într-o redacție de ziar, unde lumea forfotește și zumzetul creat de vocile dogite de fum devine zgomot de fond).

credit foto Cristina Bobe

În toată această foarte așteptare își face loc, intempestiv, brusc, vocea umană. O voce incredibil de clară, impetuoasă, n-ai cum să nu fii captivat instant de ea. Numai că vocea, surpriză, e însoțită de sunetul pianului, semn că da, se va cânta live. Așa începe povestea musicalului DOROTHY PARKER PLEACĂ ÎN VOIAJ, spectacol pus la cale de Sarah Gabriel, regizorul Richard Williams și pianistul Florian Mitrea. Cei trei au fost ajutați de Dana Paraschiv, astfel încât putem vorbi de unul dintre cele mai bune spectacole de acest gen din ultimii ani. Un spectacol creat în cheie minimalistă, tocmai pentru ca povestea lui Dorothy Parker să ajungă la spectatori. O jurnalistă americană despre care nu știam absolut nimic înainte de începerea reprezentației. Dar mi-am acoperit lacunele cu ajutorul caietului-program excelent gândit de echipa Festivalului Hoinar 2022 – Bridges and Echoes. Un proiect dezvoltat de Fundația Centrul Român de Muzică, sufletul acestuia fiind pianistul Florian Mitrea.

credit foto Cristina Bobe

Dorothy Parker a avut o viață tumultoasă, care a culminat cu gestul ei de final, acela de a lăsa toată moștenirea celui care avea să schimbe lumea printr-un celebru discurs, Martin Luther King. De aici și începe povestea musicalului: urna cu cenușa lui Dorothy Parker este așezată pe colțul biroului, iar secretara acesteia începe să spună povestea vieții ei. O poveste tumultoasă, plină de aventuri, relații cu oameni celebri (Hemingway e doar unul dintre aceștia), o scriitoare care n-a vrut să-și scrie niciodată propria poveste de viață. Musicalul pune în lumină personalitatea fascinantă a unei femei care a reușit să-și scrie singură povestea, fără să-și piardă niciun pic din feminitate. Un spectacol din care aflăm despre cât de agitată era lumea primei jumătăți de secol XX, o lume în care femeile erau extrem de puțin vizibile, dar deloc absente din miezul evenimentelor. Câștigarea dreptului la identitate și afirmare nu se face deloc ușor, aflăm asta cu ajutorul lui Dorothy Parker, cea care a avut suficientă putere și curaj cât pentru doi bărbați la un loc ca să-și afirme ideile. N-a fost scutită deloc de acuzații ridicole (a fost suspectată de simpatii comuniste), dar au salvat-o sarcasmul și umorul negru. Cu o viață personală pusă sub semnul momentului (multe căsătorii eșuate și multe relații consumate într-un ritm amețitor), Dorothy Parker a luptat pentru dreptate și egalitate de șanse, până într-acolo încât a fost pusă pe lista neagră de la Hollywood, oraș unde a cunoscut faima, câștigând Oscarul pentru A star is born.

credit foto Cristina Bobe

Despre toate acestea am aflat ascultând duetul format din vocea lui Sarah Gabriel și pianul la care a cântat Florian Mitrea. Excelentă ideea plasării în umbră a pianistului, nu el era prim-solistul serii. Am avut parte de o oră de spectacol intens, alert, în care vocea lui Sarah Gabriel s-a auzit impecabil. O voce remarcabilă, care n-a tremurat o secundă, o solistă care n-are nevoie de artificii, căci își știe prea bine rolul. Se mișcă cu dezinvoltura și naturalețea unei actrițe cu state vechi pe marile scene ale lumii, dozează excelent fiecare mișcare, astfel încât să nu-și pună în pericol vocea, semn că a lucrat fiecare moment cu mare atenție. După ce vezi o mulțime de musicaluri pe scenele bucureștene rămâi șocat de prestația unei soprane care îmbină perfect arta actorului cu performanța vocală. De o naturalețe greu de regăsit pe scenele muzicale românești, Sarah Gabriel impresionează prin voce – un timbru inconfundabil și o nuanță vocală care te determină să o asculți vrăjit(ă) – dar și prin atitudine. Și-a asumat personalitatea lui Dorothy Parker până în cel mai mic detaliu, o construcție de personaj despre care ar trebui să ia cunoștință cât mai mulți regizori activi în zona artelor perfomative românești.

Un duet care a funcționat impecabil; Sarah Gabriel și Florian Mitrea au dat o nouă valoare muzicii compusă de George Gershwin, Kurt Weill și Harold Arlen, ceea ce nu e puțin lucru astăzi. Un spectacol pe care l-aș revedea iar și iar, fie și pentru că nu mă pot decide ce m-a impresionat mai mult: vocea inconfundabilă a lui Sarah Gabriel, atmosfera de club de jazz născută dintr-o îmbinare perfectă de sunet de pian, joc de lumini și decor atent construit sau faptul că, iată, am aflat povestea lui Dorothy Parker.

***