Dan Naciu și Dan Sociu au 43 și respectiv 44 de ani, sînt amîndoi din Botoșani, se știu din adolescență, au băut mult împreună, în orașul natal, în Iași, în București, au încercat să trăiască și pe munte, pe Rarău, vreo două luni, la o stînă părăsită, au trecut, împreună și separat, prin ani de mare treșuială, acum Sociu traduce cărți și Naciu desenează hărți pentru o firmă de urbanism.
Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte autoreferențiale magnetice, dense emoțional, foarte bine strunite stilistic. Cei doi Dani din Botoșani își fac de cap literar, spre deliciul cititorilor. Dan Naciu este imploziv, timid, contorsionat, ventriloc, în timp ce Dan Sociu are o privire cu rază medie de acțiune, imprevizibilă, de o cruzime bine temperată, de o sinceritate programatică, de o luciditate fără miză declarată. Ambele personaje par analfabete empatic și cu sentimente anesteziate local, ceea ce le face să ne livreze detalii surprinzătoare, sordide sau dureroase cu multă dezinvoltură. Dan Naciu ne propune un mizerabilism 2.0, next generation, în timp ce la Sociu subrealismul contondent alunecă în eseu ori în episoade suprarealiste.
Ambele personaje principale, care poartă chiar numele autorilor, sunt mobile, se mișcă dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta, dintr-o secvență a memoriei în alta, dintr-o relație sentimentală ori prietenească în alta, ceea ce imprimă un dinamism special. Totul curge, lumea e moale, memoria este lichidă. Suntem absorbiți într-un flux. Alcool, sex, etnobotanice, cinism involuntar, depresie, puseuri religioase, ong-uri, exorcizări, pisici care vomită, homoerotism și multe altele.
Nicio asemănare cu realitatea nu este întîmplătoare.
Dan Lungu
