Abigél –forța comunității și câteva miracole

Ungaria în timpul celui de-al doilea război mondial a fost membră a Pactului Tripartit, deci unul din aliații (puternici) al Germaniei naziste, un statut politic pe care l-a plătit scump după încheierea conflagrației; poporul n-a avut timp să guste democrația, pentru că a schimbat un regim autoritar (dictatura militară) cu un regim totalitar (de stânga). Aceste schimbări politice au afectat și etnicii maghiari din România, iar relațiile la nivel de stat dintre cele țări vecine au depins și de felul cum erau tratați aceștia (o mică paranteză, pentru că am văzut câteva reacții după reprezentația din cadrul FNT 2025 cu Janovics – etnicii maghiari din România au avut parte de un tratament considerabil mai bun decât etnicii români stabiliți în Ungaria, chiar dacă conflictele interetnice au existat de-a lungul anilor și s-au soldat cu victime, dar despre acest subiect voi vorbi pe larg în cronica pentru dipticul Tinerii barbari – Janovics). O parte din consecințele dictaturii militare devine țesătura poveștii din Abigél, roman scris de Magda Szabó și apărut pentru prima dată în 1970. O scriitoare care a avut interdicție de publicare între 1949 și 1956, care a dat cele mai bune și premiate scrieri ale ei după ridicarea acesteia, semn că în toți acești ani preocupările literare au fost constante.

credit foto – Biró István

Romanul și ecranizarea ulterioară a acestuia au cunoscut succesul la public, dar și la critica de specialitate, astfel încât dramatizarea textului a fost privită cu optimism (din câte știu, a mai fost montat o singură dată pe o scenă din Ungaria). Chiar dacă musicalul este un gen de spectacol potrivit pentru teatrele de operă și operetă, Teatrul Maghiar de Stat Cluj ne-a obișnuit – de ceva timp încoace – ca ultima premieră din anul calendaristic să fie un musical. Motivele sunt multiple, țin de tradiția spațiului cultural maghiar și de o strategie culturală a teatrului; musicalurile presupun distribuții numeroase, ceea ce înseamnă că în fața spectatorilor se perindă cam toți membrii trupei, o bună ocazie pentru spectatori să-și aducă aminte de montările preferate din repertoriul curent și să-și facă planuri pentru următoarele achiziții de bilete. Să nu uităm că musicalul cere actori cu pregătire muzicală foarte bună, care să fie și dansatori bine antrenați, două condiții destul de greu de îndeplinit în marea majoritate a teatrelor din România, nu și de către actorii trupei Maghiarului clujean, pe care i-am văzut în câteva spectacole performând la un nivel de top (unii dintre ei cântă și în spectacolele Operei Maghiare din Cluj). Tom Sawyer, care a avut premiera în martie a.c., nu are o distribuție atât de numeroasă și nici temele nu sunt asemănătoare, un motiv în plus să le vedeți pe ambele, în schimb o să observați o evoluție a formei vocale și fizice la actorii care joacă în ambele spectacole.

credit foto – Biró István

Abigél are multe elemente comune cu Sunetul muzicii, dar în același timp și suficient de multe elemente specifice, astfel încât nici vorbă de pastișă. Cu muzica special compusă pentru acest spectacol și cu o tramă adaptată perfect realității locale, Abigél capătă o identitate proprie, menită să stârnească curiozitatea spectatorului încă de la primele scene. Abigél este, trebuie spus de la bun început, o statuie care ajută la nevoie elevele din internatul reformat Matula. Trebuie să rețineți acest amănunt, internat reformat, pentru că rigorile regimului intern de funcționare sunt în strânsă legătură cu preceptele cultului reformat, iar relațiile dintre eleve, profesori și conducerea instituției trebuie privite în contextul socio-politic adecvat: război, stat mic și aliat cu invadatorul câtorva țări din proximitate, relații sociale conservatoare, reglate de mecanismul conformismului social (atenție, nimic rău în acest conformism), astfel încât tradițiile și obiceiurile sunt respectate cu sfințenie.

credit foto – Biró István

Dramatizarea romanului pune în evidență toate aceste amănunte, ceea ce justifică lungimea spectacolului și distribuția foarte numeroasă: la final, pe scenă, sunt aproape 40 de persoane! Să lucrezi cu atât de mulți oameni – copii și adulți – astfel încât să te miri cum de n-au încurcat circuitele sau intrările și ieșirile din scenă denotă un nivel de profesionalism greu de egalat de alte trupe din România la acest moment și o viziune regizorală foarte clară, care a respectat atât subiectul propus de Magda Szabó, cât și rigorile unui spectacol de musical. N-o să povestesc aici, scenă cu scenă, spectacolul, aș eșua lamentabil într-o povestire fără sare și piper, doar o să menționez că de la momentul în care Georgina Vitay este lăsată de tatăl ei, generalul Vitay în internatul Matula și până la ultima scenă – unul fericit, cum altfel -, sunt câteva scene din care aflăm că Abigél face minuni, dar nu vom știm niciodată cu certitudine cine dintre oameni contribuia decisiv la împlinirea dorințelor celor aflați în nevoie. Tibor Kocsák, Szilárd Somogyi, Tibor Miklós, dar și Enikő Eszenyi, regizoarea spectacolului clujean, au respectat intactă dorința scriitoarei de a pune în evidență puterea comunității și ravagiile complicității atunci când aceasta lucrează în favoarea unui regim politic ostil populației. De asemenea, nu s-au pierdut deloc în succesiunea (rapidă a) scenelor tipologia relațiilor, fiecare cu specificul ei. Relația tată – fiică, relația directorului cu elevele sale, dar și cu diaconițele, cele care aveau grijă de fete, relația celor din internat cu exteriorul etc., despre toate acestea aflăm rând pe rând.

credit foto – Biró István

Fiindcă bugetul n-a fost nici pe departe pe măsură unei montări de o asemenea amploare, regizoarea împreună cu scenografa Gyopár Bocskai s-au văzut nevoite să-și schimbe viziunea întregului construct încă de la primele repetiții, ceea ce pentru cunoscători denotă mult, foarte mult efort de adaptare, plus un consum suplimentar de timp și resurse necuantificabile în niciun tip de buget. Decor simplu, dar cu multe elemente mobile, care presupuneau repetiții multe, astfel încât actorii să nu se încurce în circuitele scenice și nici să uite pe unde intră și pe unde ies din scenă. Multe costume, vă readuc aminte că vorbim de aproximativ 40 de actori, cu multe detalii menite să mențină atenția publicului trează. Nu s-a putut folosi rotativa, din motive strict financiare (nu existau bani pentru decoruri specifice fiecărui moment în parte), iar această lipsă a fost suplinită cu proiecții video și cu scenele cu camera live, care însoțește actorii până la ieșirea din sala de spectacol, ba chiar și din teatru. Sincronizarea a fost elementul cheie pentru reușita întregului spectacol, ceea ce înseamnă multe repetiții, cu o atenție deosebită la detalii. Aplauzele de la final au confirmat succesul și au răsplătit efortul susținut. Foarte bine menținută linia spectacolului în orizontul temporal specific, atenția la detalii denotă studiu, de la hainele militare și până la elementele de decor din camerele de internat sau din biroul directorului.

credit foto – Biró István

Corul Maghiar de Copii din Cluj, cu ei o să încep analiza distribuției. Tineri, unii de vârste incredibil de mici pentru un spectacol care durează peste două ore și cu suficient de multe scene în care cântă și dansează. Foarte bine pregătiți din punct de vedere vocal, antrenați să nu se simtă pierduți într-un spațiu ce poate părea uriaș, și mai ales actori! Nu-și ies din rol nici când se instalează oboseala, le place să joace și o fac cu o sinceritate care contaminează. Lor li se adaugă și câțiva adulți care fac parte din trupa Operei Maghiare Cluj, ceea ce contribuie decisiv la reușita scenelor de grup. În rolul Georginei Vitay o actriță foarte tânără, venită la Cluj la începutul stagiunii: Veronika Kozma. E primul ei rol principal și ce rol face! O să vreți să revedeți spectacolul, doar ca să-i admirați carisma, dar și pregătirea profesională, să-i admirați versatilitatea și felul cum reușește să nuanțeze relații foarte diferite: trece foarte ușor de la relația cu tatăl (Loránd Farkas, foarte bun, deși nu are multe scene) la relația cu directorul (Zsolt Bogdán) sau cu diaconițele și celelalte fete. Zsolt Bogdán se bucură de rol, se simte bine în preajma copiilor și adolescenților și tind să cred că Abigél dace o mică minune în ceea ce-l privește: nu știu cum, dar la final pare că tocmai a ieșit dintr-un proces de întinerire. Un rol foarte bun face și Csaba Marosán (domnul profesor Kalmár, diriginte), cel pe care-l vedeți în rol principal în Tom Swayer. Zsolt Gedő (domnul profesor Kőnig) deși are un rol construit la limita parodiei, nu face exces de zel și menține rolul în zona firescului, redând foarte multe din detaliile ce țin de timpul istoric și specificul spațiului social în care are loc acțiunea. Ceilalți, nenominalizați aici, joacă foarte bine și ei, ar merita o revenire într-un text separat, pentru a evidenția una din cheile succesului acestei montări: unitatea valorică, o distribuție excelent gândită, articulată în jurul personajului principal – Georgina Vitay – pe care-l susțin și-l pun în valoare de la prima și până la ultima scenă.

credit foto – Biró István

Abigél este un spectacol reușit și savuros din punct de vedere muzical. O lecție despre cum să faci artă într-o perioadă când austeritatea este dictatorul suprem. O trupă care joacă și cântă la un nivel greu de depășit, ceea ce mă face să cred că numărul reprezentațiilor în timp va crește simțitor. O pagină de istorie povestită pe înțelesul tuturor.

Abigél – Teatrul Maghiar de Stat Cluj

TIBOR KOCSÁK – SZILÁRD SOMOGYI – TIBOR MIKLÓS

Musical bazat pe romanul lui Magda Szabó

Georgina Vitay – VERONIKA KOZMA

Generalul Vitay – LORÁND FARKAS

Gedeon Torma – ZSOLT BOGDÁN

Mari Kis – ESZTER ROMÁN

Piroska Torma – ZSUZSA TŐTSZEGI

Anna Bánki – HANNAH DARADICS

Domnul profesor Kőnig – ZSOLT GEDŐ

Sora Zsuzsanna – ANDREA VINDIS

Horn Mici – ENIKŐ GYÖRGYJAKAB

Domnul profesor Kalmár, diriginte – CSABA MAROSÁN

Feri Kuncz – TAMÁS KISS

Sora Erzsébet – ANDREA KALI

Doamna profesoară Truth – RÉKA CSUTAK

Doamna profesoară Hajdu – GIZELLA KICSID

Doamna profesoară Gigus – MELINDA KÁNTOR

Suba, administrator școlar- JÓZSEF BÍRÓ

Domnul Mráz, geamgiul – RÓBERT KARDOS M.

Doamna Bánki – MELINDA KÁNTOR

Doamna Botos- JÚLIA LACZÓ

Domnul Botos – RÓBERT LACZKÓ VASS

Șef de gară / bijutier / episcop / polițist / soldat – FERENC SINKÓ

Participă membrii ai Corului Maghiar de Copii din Cluj:
ANNA CIOTLAUS, PETRA ETÉDI, TÜNDE BERNADETT HALÁSZ, RÉKA HANAKO TÁLAS, PETRA HARASZA, ELIZA NEGREA, KLÁRI SZABADOS-ERŐS, RÓZSA SZABADOS-ERŐS, VILLŐ SZÉLYES, REBEKA SZŐLLŐSI, ESTELLA ȘERBAN, ZSÓFIA TASNÁDI, FANNI ZSIGMOND

Precum și

EGYED ZSOMBOR, BÍRÓ GERGŐ, FEJES GERGŐ, LÓRINCZ-SZABÓ VENCZEL, MOLNÁR ÁRON, POZSÁR BERNÁT AMBARUS

Regia – ENIKŐ ESZENYI

Scenografia – GYOPÁR BOCSKAI

Coregrafia – MELINDA JAKAB

Conducerea muzicală – PÉTER KOLCSÁR

Content vizual – GERGELY LUKÁCS

Realizarea conținutului vizual – VIKTOR DUBOVÁN

Light design – ROMEO GROZA

Sound design – DÁVID KISS

Animator – JÁNOS MADARÁSZ

Dramaturgia – NOÉMI VAJNA