„Pentru istoria modernă a României, cu un tezaur documentar generos, Amintirile din pribegie ale lui Ion Ghica, de o atât de cuceritoare formă literară, Jurnalul lui C.A. Rosetti, surprinzător de lapidar pentru firea năvalnică a revoluționarului, ori Amintirile diplomatice ale lui Iancu Bălăceanu, de o incisivitate care te face să te gândești de două ori înainte de a le publica, reprezintă elementul cinetic, de însuflețire a trecutului, de implicare plină de curiozitate a cititorului în desfășurarea evenimentelor.”
Memoriile Principelui Nicolae Suțu mare logofăt al Moldovei (1798 – 1871) Un fanariot întârziat – PREFAȚĂ, Colecția Memorii Jurnale, Seria: Vintage, Editura Humanitas, 2013. Traducere din franceză, introducere, note și comentarii de Georgeta FILLITI.
În data de 2 aprilie 2019,în frumosul ambient al librăriei Humanitas de la Cișmigiu, a avut loc lansarea volumului Iancu Bălăceanu – Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, 1848–1903, apărut în „cea mai îndrăgită serie: Vintage” a editurii Humanitas. Vorbele subliniate au fost rostite de către doamna Gabriela Maaz, Director PR al editurii.
Vorbire au făcut:
Sergiu Iosipescu,
istoric, medievalist, cercetător, pasionat de genealogie, Director al Departamentului Monumente istorice și Peisaje culturale în cadrul Institutului Național al Patrimoniului
Alina Pavelescu,
istoric, editor și traducător (ultima carte: Anna Kretzulescu-Lahovary – Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri, 1867–1952, Colecția: Memorii Jurnale, Seria: Vintage, Editura Humanitas, 2018), scriitoare (ultima carte: Sindromul Stavroghin, Colecția: 821.135.1 – Scriitori români contemporani), Director adjunct al Arhivelor Naționale ale României.
Georgeta Filitti,
istoric, editor, traducător, lector al Fundației Calea Victoriei, amfitrioană a ciclului de conferințe: Comori din Arhivele Naționale, organizate de Arhivele Naționale ale României
Souvenirs politiques et diplomatiques, 1848 – 1903, în traducerea editorului Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, 1848–1903 este o dactilogramă de 198 de pagini scrisă la un rând și păstrată la Biblioteca Academiei, Secția manuscrise.
Textul vădește pe de o parte, un subiectivism contrazis de realitate (Mihail Kogălniceanu, Petre Carp sau de ce nu, însuși Carol I), iar pe de altă parte, istoriografia consacrată epocii în cei aproape o sută de ani ce s-au scurs de la dictarea amintirilor impun o informare corespunzătoare a cititorului.
Iancu Bălăceanu este un bun portretist (Librecht, Ion Ghica, Napoleon al III-lea), un bun povestitor, pagini ce completează Scrisorile către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica, apărute în aceeași colecție.
Iancu Bălăceanu (25 ian. 1828, București – 22 decembrie 1917, Nisa), fiul marelui hatman Constantin Bălăceanu și al Mariei, născută Văcărescu (fiica lui Alecu Văcărescu și al Mariei Dudescu), căsătorit cu Angelina Bonfils, după anul 1900.
Ministru al Afacerilor Străine (30 ian. – 4 apr. 1876) în Guvernul Lascăr Catargiu.
După războiul Crimeii și Pacea de la Paris (1853 – 1856), Iancu Bălăceanu s-a angajat atât în misiuni de propagandă în străinătate pentru cauza Unirii, cât și în acțiuni concrete din țară.
La sugestia lui Vasile Alecsandri, Cuza Vodă i-a acordat încredere necondiționată încă de la primele momente ale Domniei sale, numindu-l prefect al Poliției Capitalei, apoi ministrul Controlului, în guvernul condus de Ion Ghica.
A fost agent diplomatic, apoi ministru plenipotențiar al României la Paris, Constantinopol, Viena, Roma, Londra.
Pentru a doua oară a deținut funcția de Prefect de Poliție al Capitalei (15-29 ian. 1876). A făcut parte din Comisia Europeană a Dunării cu sediul la Galați, apoi din Comisia Mixtă a Prutului
