Biserica Rusă, arhitect V.A. Preobrajenschi

0

Biserica Rusă, București, 1923, fotograf: Emil Otto Hoppe – sursa: http://www.tkinter.smig.net

Biserica Rusă, arhitect V.A. Preobrajenschi construită din iniţiativa lui Ghiers, ambasadorului Rusiei, pe cheltuiala Romanovilor, pentru credincioşii ruşi din Bucureşti. Pictura interioară în ulei, este executată în stil bizantin de pictorul Vasiliev, iar catapeteasma a împodobit-o Viktor Vaşneţov (1848-1926), pictor al faţadei Galeriilor Tretyiakov, al Bisericii Învierii din Sankt Petersburg. … coama acestor monumente cucernice este întotdeauna alcătuită din mai multe turnuri, de forme şi de înălţimi diferite, dar în număr de cel puţin cinci; această cifră sacramentală este uneori mult mai ridicată. Clopotniţa din mijloc este cea mai înaltă; celelalte patru, la nivele inferioare, înconjoară cu respect turnul principal. Forma lor se deosebeşte: vârful acestor donjoane simbolice seamănă adesea cu scufiile ascuţite ce se pun pe cap; clopotniţa cea mare (..), pictată şi poleită pe dinafară, poate fi asemuită şi cu o mitră episcopală, cu o tiară împodobită cu pietre preţioase, cu un pavilion chinezesc, cu un minaret sau o toca unui bonz. (…) Numărul şi aşezarea acestor clopotniţe are întotdeauna un înţeles religios. Semnifică treptele ierarhiei ecleziastice; patriarhul înconjurat de preoţii lui, de diaconi şi subdiaconi, înălţându-şi capul străluminat între pământ şi cer. (…) Dar nu v-am spus încă ce este mai ciudat în înfăţişarea bisericilor ruseşti: domurile lor misterioase sunt, cum s-ar zice, împlăţoşate, într-atât este de migăloasă lucrătura ce le acoperă. Parcă ar fi o armură încrustată! Şi rămâi înmărmurit de uimire văzând cum străluceşte în soare puzderia aceasta de acoperişuri damaschinate, presărate cu solzi, smălţuite, paietate, vărgate, dungate de fâşii şi pictate în felurite culori, întotdeauna foarte tari şi foarte strălucitoare. Imaginaţi-vă nişte tapiserii fastuoase desfăşurate, de sus până jos, de-a lungul celor mai remarcabile clădiri dintr-un oraş a cărui arhitectură masivă se profilează pe fundalul verzui al câmpului pustiu. Pustiul se află practic iluminat de această reţea magică de granate strălucitoare ce se desprind pe un fond metalic nisipos. Sticlind peste acest oraş aerian, jocurile de lumină plăsmuiesc un soi de fantasmagorie în plină zi, amintindu-ţi parcă de strălucirea felinarelor oglindite în prăvălia unui negustor de pietre scumpe: şi aceste luciri cu ape de lumină dau Moscovei o înfăţişare deosebită de toate celelalte oraşe din Europa. Închipuiţi-vă cum arată cerul văzut din mijlocul unui asemenea oraş: sclipitor ca în vechile tablouri, este tot din aur.

MOSCOVA, 7 august 1839

Marchizul de Custine – Scrisori din Rusia. Rusia în 1839, Trad. Irina Negrea, Humanitas, 1993

 

Despre autor

Născut în 1969, cu un master specializarea construcții civile din cadrul Universității Tehnice de Construcții București absolvit în 1998. Pasionat de București, fotografie, literatură. Rubrica se vrea a fi o invitație virtuală/vizuală prin Bucureștiul de altădată.

Lasă un comentariu