Zmeu Robot

„Hai pe Lună împreună!” (Florin Bican)

„Cu cât un zmeu are mai multe cucuie în țeastă, cu atât este mai respectat.” (Mircea Cărtărescu)

Povestea încântătoare a Ioanei Nicolaie ne poartă în viitor, ceea ce este neobișnuit, fiindcă poveștile se referă, în majoritatea lor, la un timp mitic – „A fost odată, ca niciodată…”. Senzația puternică pe care o avem este că povestea aceasta ieșită din comun „va fi odată, ca niciodată”, în spațiul privilegiat al prozei SF.

Acțiunea se petrece în vremea când doi copii, Gabi și Marta, trăiesc în orașul numit Antidot. Ce nume interesant pentru un oraș, te pune pe gânduri și te face curios, fiindcă de obicei este nevoie de un „antidot” pentru lucrurile negative. Un antidot îngăduie reversibilitatea: ce e rău poate fi îndreptat, ce este otrăvit se vindecă. Și în povestea lui Zmeu Robot este nevoie de o misiune de salvare, cu rol explorator, care ia forma unui test special, unei „simulări”. Trebuie găsit un alt loc care să aibă condițiile necesare vieții. Nava spațială Sirka are propriul antidot: se repară singură! Formula de captare a atenției se referă la toți cei care sunt pregătiți să asculte sau să citească:

„Dragii mei, sunt Zmeu Robot,

Și-o poveste am pe foi.

E cu doi copii ca voi

Ce trăiesc în viitor

În orașul Antidot

Ce plutește ca un nor

Fiindcă jos e-otrăvitor,

Aerul te-mbolnăvește,

Pe pământ nimic nu crește.”

Cartea ne permite să aruncăm un ochi spre viitor, când se presupune că oamenii vor călători frecvent în zona extraterestră. Din păcate, tot previzibilă este și degradarea condițiilor de viață pe planeta noastră, de unde și nevoia de a explora alte planete. Versurile sunt ingenios compuse, în așa fel încât să sugereze vorbirea sacadată a unui robot. Topica este un pic neobișnuită, indiciu al unui limbaj artificial:

„Pe cuvânt de Zmeu Robot,

Eu m-am teamă, dar socot,

Că frica nu face bine!

De ești bun și curajos,

Tot ce vezi e mai frumos.”

Același personaj face analiza stării lucrurilor. Iată o parte a raportului:

„Gabi e bolnav prea tare,

Când nu doarme totul doare,

Iar când doarme e-n uitare.

Rău mă întristează el

Sper să scape căci altfel

Marta va muri de jale.”

Un lucru simpatic este că acest roboțel a căpătat inteligență emoțională și este capabil să treacă prin îngrijorări, neliniști și spaime, pe care le exprimă firesc, de parcă ar fi un om, nu o mașinărie. Oricum, Zmeu Robot este o făptură hibridă, mai curând pozitivă, preluând în ființa lui doar o parte din imaginea personajului tipic basmului clasic. Zmeii sunt entități interesante, care au în alcătuirea lor răutate, dar și curaj. Să recunoaștem că zmeii sunt temerari și au o îngâmfare care poate fi considerată și încredere în propriile puteri. Zmeul Robot se jeluiește („eu, eu…”) ca un Făt-Frumos un pic speriat, cu gândul la soarta care îl așteaptă în caz de eșec („o să ruginesc – vai mie”). Anticipând pericolele, Zmeul Robot le vede însă și rezolvarea. Motivație există:

„Iară eu, eu, Zmeu Robot,

Din pericol n-o să-i scot

Și-o să ruginesc – vai mie –

De la plâns – și cred, se știe,

Că mă las de meserie…

Cum de care meserie?

Sunt profesor cu tichie.”

Ilustrațiile Sidoniei Călin completează frumos povestea. Pentru a-și reveni, Gabi are nevoie de ceai. În imagine, prin culori complementare, galben-portocaliu și albastru, în contrast atenuat, apare conturul unui mecanism sofisticat: un ceainic uriaș. Ceaiul de dormit, cele câteva picături care curg într-o ceașcă, se obține cu efort, ca orice element tămăduitor.

Interesant mi se pare că o problemă se dovedește a fi în spațiu, la fel ca pe pământ, praful. În acest caz însă praful are o calitate neobișnuită (suntem într-o poveste, lucrurile miraculoase sunt firești!): se însuflețește și capătă forma gândurilor. În niciun caz, în gânduri nu trebuie să se regăsească teama. Acesta este secretul – ținute departe, temerile nu sunt periculoase, iar misiunea păstrează toate șansele de izbândă.

Zmeu Robot ne spune o poveste din viitor, pe care o are scrisă „pe foi”, cum se obișnuia, cum se mai obișnuiește, deci nu pe un ecran. Ipostaza de povestitor este, dacă ne gândim bine, și cel mai important rol al Zmeului Robot. Și nu e puțin lucru ca povestea să prindă contur frumos, spre încântarea celor care, mai mici și mai mari, o ascultă sau o citesc.

Zmeu Robot de Ioana Nicolaie