Recomandare de Paula Romanescu
De cum părăseşte paradisul dintâi – trupul mamei, fiinţa omeneascǎ are nevoie de poveşti spre a îmblânzi cruda luminǎ a unei realitǎţi deloc liniştitoare pe care doar somnul o mai poate amǎgi cu înmiresmǎri de vis.
Iar visul, poveste din poveste se-nfiripǎ.
Fiece copil, ba chiar şi adulţii care încǎ mai pǎstreazǎ sub înşelǎtorul înveliş care le ţine loc de trup un suflet de copil, evadeazǎ în vise atunci când limbajul li se pare prea sǎrac în a le tǎlmǎci neînţelesurile toate din largul univers ca o fascinantǎ tainǎ a tainelor.
Klaudia Muntean este un ghid lucid pentru care mersul pe ape, zborul printre stele, cufundarea în adâncul mǎrilor, limbajul tǎcerilor înalte, îi sunt atât de familiare încât le poate face înţelese chiar şi de cel mai pretenţios ”explorator” al tuturor vǎzutelor şi nevǎzutelor – neştiutorul fragil şi inocent, copilul.
Descinzând parcǎ din lumile de poveste ale Micului Prinţ, autoarea acestui adevǎrat eseu despre filosofia inimii cu raţiunea ei puţinǎ, dar curatǎ, ne poartǎ printr-un land de vise în care nu ne-am mira deloc dacǎ şi lumina ar prinde sǎ cânte – perlǎ fermecatǎ închisǎ în miezul unei scoici, sau grai de delfin – ecou al tǎcerilor înalte când stelele-n cer/ deaspura mǎrilor/ ard depǎrtǎrilor/ pânǎ ce pier…
Poveste simplǎ, ghid de înţelepciune, invitaţie la visare când cenuşiul realitǎţii ne invadeazǎ luminile din gând, iatǎ puntea pe care se poate trece spre un ţinut fermecat cu dorul de a ne regǎsi mai înţelepţi cu o nouǎ frumuseţe. Fiindcǎ aceasta este cartea semnatǎ de Klaudia Muntean.
