„Nu știa dacă aștepta vreun răspuns. Câinii, în mod normal, nu vorbesc. Dar, pe de altă parte, nici statuile nu se mișcă.” Holly Webb
Abordând un subiect dificil, cartea lui Holly Webb oferă, cu delicatețe, soluții pentru copiii care suferă o pierdere iremediabilă: cum să-și găsească prieteni, cum să suporte mai bine singurătatea, cum să se elibereze de frici și să poată vorbi liber despre neliniști, cum să-și recapete încrederea într-o viață care poate fi și fericită.
De când și-a pierdut tatăl într-un accident, Polly și mama ei sunt nevoite să găsească resurse emoționale pentru a putea suporta pierderea. Au nevoie și de resurse materiale, nemaiavând cine să le poarte de grijă. Mama și fiica sunt în perioada de acceptare a noii realități, doar că, la Londra, unde cele două simt permanent curiozitatea și compasiunea oamenilor, nu mai este cu putință să uite vreo clipă ce li s-a întâmplat. Durerea rămâne mereu vie.
Acomodarea cu un spațiu nou necesită timp și atenție, funcționând ca o activitate de distragere de la gândurile negre. Merită încercat să schimbi locul. Așadar, cele două, mama și fiica ei adolescentă, părăsesc Londra și merg să locuiască la Cornwall, într-un conac cu o vechime de secole. Primul avantaj pe care-l vede imediat Polly, cuprinzând locul dintr-o privire, este că acolo nu sunt mașini. Or, tatăl ei murise într-un accident: „L-a călcat un camion când mergea pe bicicletă.” (p. 9) Fetița nu-și poate reprima gândul că, dacă familia ei n-ar fi locuit la Londra, ci în Cornwall, tatăl ar fi fost încă în viață.
Mama lui Polly este angajată pentru a realiza expoziții pentru turiștii, destul de mulți, care se interesează de locul acesta. Camera fetei se află într-un turn de unde se vede marea.
Imaginația, chiar dacă un pic întunecată, se dovedește o sursă inepuizabilă de evadări din realitatea greu de suportat. Polly se deplasează în somn, așa că, de multe ori, camera ei se închide peste noapte pentru ca fetița să nu se găsească în primejdie. Nu mereu se întâmplă asta, fiindcă, de când s-au mutat la conac, ocupată și obosită, uneori mama uită să răsucească cheia în broască, prilej numai bun pentru ca Polly să întâlnească niște fantome. Închipuiți-vă că un câine de piatră uriaș își părăsește soclul și vă vorbește. Adăugați și faptul că acest câine spune că s-a născut cu sute de ani în urmă și a fost martor al istoriei unei nobile familii. Așa ar fi devenit Rex, căci acestea este numele ogarului de piatră, parte din blazonul familiei Penhallow.
Încercând să ofere o imagine limpede despre psihologia copilului, autoarea găsește explicații și remedii la îndemână, atrage atenția asupra importanței atmosferei în care crește copilul și a preocupărilor dătătoare de bucurie.
Cartea lui Holly Webb are o frumusețe simplă, care ajunge la sufletul micilor cititori. O fată, un ogar și mai multe fantome reduse la viață dovedesc că prietenia există și se verifică mai ales la nevoie.
Iată câteva date despre autoare, oferite de editură:
Holly Webb este o autoare britanică îndrăgită, cunoscută în special pentru cărțile sale dedicate copiilor și tinerilor cititori. Născută în 1976, Holly Webb a construit o carieră prolifică în literatura pentru copii, abordând teme sensibile precum prietenia, loialitatea și importanța compasiunii față de animale. Holly Webb și-a dedicat o mare parte din activitate creării unor narațiuni captivante, accesibile copiilor, care încurajează empatia și dezvoltă imaginația.
Cărțile semnate de Holly Webb se remarcă prin personajele memorabile, animale sau copii, confruntate cu situații dificile, dar care depășesc obstacolele cu curaj și optimism. Stilul său narativ este simplu și direct, dar plin de emoție, reușind să creeze o conexiune puternică între cititor și personajele sale. Scriitoarea abordează adesea subiecte legate de abandon, pierdere și importanța legăturilor afective, teme delicate tratate cu sensibilitate și înțelegere.
Printre cele mai populare serii ale sale se numără seria dedicată animalelor pierdute, care include titluri precum Oscar se simte singur, Pufi, pisicuța rătăcită în zăpadă, Sam, cățelușul furat sau Lucky scapă cu viață. Aceste cărți au cucerit inimile cititorilor din întreaga lume, fiind traduse în numeroase limbi și bucurându-se de un succes comercial remarcabil.
Holly Webb a publicat și romane independente, precum Water Horse, care explorează teme precum magia, curajul și legătura specială dintre un copil și o creatură mitică. Opera lui Holly Webb este apreciată pentru capacitatea sa de a aborda subiecte importante într-un mod accesibil și captivant pentru tinerii cititori, oferind povești pline de speranță și optimism.
Las mai jos câteva fragmente:
„Clădirea se schimbase din nou, observă Polly fixând cu privirea ferestrele apartamentului lor. Acum, când avea cine s-o protejeze, strălucirea aceea argintie, vag sinistră se schimbase într-o sclipire prietenoasă.
— Cum te cheamă? întrebă ea, dar imediat îşi muşcă buzele, sperând că ogarul chiar avea un nume și că nu-l supărase.
Dar el întoarse capul, privind-o lung cu limba groasă şi roz atârnândă, zâmbindu-i binevoitor.
— Rex, răspunse lăsându-şi capul într-o parte și urmărind-o cu ochii. Ştii că înseamnă rege, nu?
Își îndreptă apoi capul, fără să-și ia privirea de la ea, înalt şi mândru.
Polly încuviinţă. I se părea un nume potrivit pentru el, fiindcă arăta într-adevăr impunător. Și nu doar datorită dimensiunilor; avea un cap nobil. Părea genul de câine care ar fi gonit alături de un rege, năpustindu-se în bătălie. În plus, părea bătrân și de aceea salturile lui de bucurie erau atât de caraghioase. Fata dădu să-l întrebe câți ani are, dar se răzgândi. Nu era sigură că vrea să ştie, nu încă. Întreaga situație ar fi părut și mai puțin plauzibilă, iar ea deocamdată îşi dorea să creadă că totul e adevărat.
— Pe mine mă cheamă Polly, spuse ea, răsucindu-se încet și privind în jur. Nu ştiu unde am putea să mergem…
Hoinărise până acum doar până la iaz. Îi plăcea foarte mult să meargă la pârâiașul care forma o cascadă mică peste pietre chiar la vărsarea în ochiul de apă şi petrecuse mult timp aplecată peste pod, urmărind uriaşii crapi japonezi care treceau ca niște stafii pe sub picioarele ei. Dar probabil că, în întuneric, ar fi fost greu de desluşit.
— Ție unde-ți place cel mai mult? întrebă ea.
Câinele se apropie, iar Polly îi simți căldura trupului lipit de şoldul ei.
— În golf, unde e plaja. N-am mai simţit de nu știu câtă vreme nisipul sub tălpi. Vocea lui Rex era mai degrabă un mârâit plin de însufleţi-re, iar coada lui o plesni pe Polly peste picioare. Vrei să vii?
Fata înghiți în sec. Nu prea știa cum va fi poteca pe întuneric și era în picioarele goale, dar îşi îndreptă spatele și încuviinţă.
— Da.
— Atunci ține-te de mine – ia-mă de zgardă!” (pp. 49-51)
*
„Îl vedea pentru prima oară transformându-se la lumina zilei. Suprafața pietrei se undui, parcă străbătută de vălurele de culoarea spicului copt, și urechile statuii palpitară. Rex căscă, se întinse pe labele din față și întoarse brusc capul. Dădu din coadă, iar ochii negri îi sclipiră jucăuși. Polly simți că norul de tristețe de deasupra ei se mai risipeşte.
— Ce s-a întâmplat? o întrebă el, sărind alături pe treaptă. Dacă ai fi câine, ai umbla cu coada între picioare.
— L-am găsit pe băiat, şopti ea. Ştiu cine e. Stăpânul lui Magnus.
— Cum? se lăsă Rex în două labe, privind-o curios, și fata se așeză lângă el.
— Într-o fotografie. Uite, o am aici, spuse ea, scoțând fotografia îngălbenită din buzunar. Dar nu pot s-o ţin prea mult, trebuie s-o pun la loc înainte să observe mama.” (p.125)
*
„— Da, conacul e deosebit, fu de acord mama. Are ceva aparte, nu? Ştiu că abia dacă am văzut încăperile principale, dar deja mă simt bine aici. Are un aer cumva prietenos, ceea ce e ciudat când te gândeşti cât e de uriaş. Mă simt… bine venită.
— Da, și eu, o aprobă Polly. Și e aproape numai al nostru, mamă! Ai auzit ce spunea Stephen? El are o căsuţă în vechiul grajd, separat de conac. Doar noi locuim aici. După șase seara, e practic casa noastră.
— Deci te și vezi stând cu o carte în mână pe canapeaua din salonul chinezesc, nu? zise mama râzând. Ei bine, Polly, să știi că n-o să te las să iei cina din farfuriile alea de aur, în sufrageria familiei Penhallow. Nici să nu-ţi treacă prin minte! Polly dădu din umeri.
— Vreau doar să explorez casa când nu e nimeni.” (p. 21)
Aventuri la Conacul Penhallow de Holly Webb
Ilustrații: Jason Cockcroft
Editura: Litera
Traducerea: Justina Bandol
Anul apariției: 2019
Nr. de pagini: 192
ISBN: 978-606-33-3551-8
Cartea poate fi cumpărată de aici.
