Viața ca un lung șir de clișee – ANATOMIA UNUI CLIȘEU (Teatrul Stela Popescu)

Viața e un lung șir de relații, unele dintre ele de iubire. De la un punct încolo nici nu mai contează pe ce s-a construit această relație de iubire, totul e să funcționeze. Dar ce înseamnă a funcționa o relație de iubire? Doi oameni se iubesc și-și trăiesc iubirea la modul imperfect, căci, nu-i așa, nu există oameni perfecți. Defectele trebuie să fie mai puține decât calitățile, iar pe baza acestora se construiește relația. Până aici am înșiruit clișee, de fapt nici nu cred că se poate scrie altfel despre cum se iubesc doi oameni. Pe această idee s-a bazat și Chris Simion – Mercurian, când a adaptat pentru scenă textul scris de Alexandru Doru Spătaru. Anatomia unui clișeu despre asta este: cum să vorbim despre clișee fără să creăm altul ad-hoc? Cum să vorbești despre propriile eșecuri (repetate sau nu, nu prea mai contează) fără să fii ridicol?

Crina Matei

Anatomia unui clișeu aduce la scenă nu doar clișeele relațiilor de dragoste eșuate, consumate sau desuete, ci și câteva alte clișee asociate acestora. Trăim epoca în care suntem îndemnați să mergem la psiholog la prima ratare sau la prima relație consumată înainte de vreme; trăim epoca în care e desuet să te simți rău, să suferi sau să simți visceral revolta. De aceea, Chris Simion – Mercurian l-a lăsat în scenă pe „domnul doctor”, dar i-a dat un rol suplimentar: el asistă la procesul de vindecare al femeii/femeilor, dar în același timp este și partener de drum al acestora; nu umărul pe care cele două plâng, ci însoțitorul, cel care trebuie să fie acolo, atât. Ca să nu fie stridentă prezența acestui al treilea personaj în scenă (putea să fie un simplu manechin, un tablou la care cele două să se răstească când și când sau o proiecție video etc.), spectacolul pe alocuri se transformă într-un musical. Cu alte cuvinte, clișeele sunt decupate, evidențiate prin introducerea momentelor muzicale. Orice relație de iubire are fondul ei sonor, muzica ei specifică – melodiile pe care cei doi le ascultau obsesiv împreună, melodia pe care au dansat prima oară împreună, concertul la care cei doi s-au cunoscut etc. Așa se face că cele două actrițe, Crina Matei și Ana Maria Ivan, cântă de parcă de asta ar depinde vieților lor. Coloana sonoră a întregului spectacol este alcătuită aproape exclusiv din ever green-uri, cu alte cuvinte din melodii care transmit ceva oricui, indiferent de generația din care face parte. ABBA și melodiile ei sunt cele mai prezente, dar completează excelent universul sonor și melodiilor celor de la Queen, 4 Non Blondes etc. Melodii de dragoste, ca să folosim un alt clișeu, în fond compoziții muzicale excelente, unice prin dramatism și impactul pe care-l au asupra ascultătorilor.

Ana Maria Ivan

Anatomia unui clișeu este povestea unei femei care s-a săturat să se îndrăgostească de cine nu trebuie. Sunt momente când cele două actrițe interpretează două personaje diferite – două femei înșelate, cu experiențe asemănătoare, două prietene sau două femei rivale. Pe alocuri, scena se transformă într-un cabinet ad-hoc de terapie de grup, în alte momente devine loc liber de orice constrângeri. Crina Matei și Ana Maria Ivan jonglează perfect cu situațiile și reușesc să acopere toată scena, fără să deruteze spectatorul. Accentele pe anumite mișcări, puse cu ajutorul camerei de filmat ajută la obținerea unui efect de detaliu cu rol scenografic. Nisipul, prin capacitatea lui de a păstra pentru foarte puțin timp amprente sau desene create de mâna omului, subliniază excelent nota de efemeritate a oricărei relații (nu neapărat de dragoste): până la urmă, trăim prezentul continuu, care este singurul timp ce oferă certitudini. Costume identice, mișcări de unu-la-unu, peruci identice, totul menit să sublinieze clișeul. Dialogurile dintre cele două, mediate de muzician sau directe, au vervă, culoare și accentele de dramatism puse unde și când trebuie.

Nicolae Dumitru

Un spectacol lucrat, în care cele două actrițe se simt bine, construiesc când situații de un umor contaminant, când scene de un tragic scos în evidență de melodiile cântate excelent. Voci lucrate foarte bine, Chris Simion – Mercurian nu și-a ales întâmplător distribuția. Crina Matei este o obișnuită a Operetei bucureștene, este invitată să cânte în multe spectacole, iar colega ei de scenă demonstrează reale calități vocale. Anatomia unui clișeu este un spectacol care reușește să deschidă răni vechi, conform principiului „răul trebuie stârpit de la rădăcină”, procesul de vindecare începe cu conștientizarea faptului că ai răni care se cer vindecate. Ultimele scene sunt dedicate vindecării. Semn bun: viața merge mai departe! E loc pentru o nouă iubire.

ANATOMIA UNUI CLIȘEU – Teatrul Stela Popescu