Vacanța lui Nor

Ca orice copil al zilelor noastre, Nor stă toată ziua în fața unui ecran. Este pasionat de jocuri, dar îi plac și chiftelele. Așa reușește mama să-l ducă un pic cu zăhărelul și să-l trimită în vacanță, la bunici, în vreme ce părinții pleacă singuri într-o vacanță exotică, tocmai în Tenerife. „Nu pot să cred că-mi faceți una ca asta!” – este de părere Nor, dar n-are încotro, se conformează.

Se desprind deja, din aceste câteva informații despre carte, problemele obișnuite ale părinților de azi: copiii sunt (ușor) dependenți de tehnologie, mai curând sedentari, negociază intens pentru fiecare sarcină încredințată, nu sunt dispuși să facă mici compromisuri necesare bunei înțelegeri cu părinții, sunt cam leneși. Ar mai fi și problema încrederii în sine, greu de consolidat în absența provocărilor lumii reale, dominate de virtual.

Adolescenții au tendința de a rămâne într-un mediu familiar, chiar familial, refuzând aventura, riscul și, implicit, descoperirea lumii. Deși bunicii sunt oameni cumsecade, iubitori, un pic secretoși, tot mai bine i se pare lui Nor să rămână lângă părinți și să-și petreacă vacanța în compania lor liniștitoare. Planurile sunt date peste cap și Nor se vede nevoit să accepte că timpul liber se poate petrece interesant și fără calculator sau telefon mobil – uituc, Nor își lăsase acasă încărcătorul. Nu putea încărca nicio baterie. Drumurile virtuale sunt eliminate, așa că îi rămân băiatului doar cele prin ogradă, prin sat, prin pădure. Putem spune că Nor (re)învață să meargă, la propriu și la figurat, descoperă farmecul hoinărelii și își verifică simțul orientării. Zmeii, zânele și solomonarii îl primesc în universul lor.

Dar Nor nu-i singurul copil din sat care se supără că părinții nu l-au mai luat cu ei în călătorie. Aceeași este și situația prințesei Skai și a băiatului Laci. Așadar, cei trei copii sunt nevoiți să scape de plictiseală și de sentimentul abandonului, făcând lucruri neobișnuite pentru traiul lor la oraș. În plus, urmând tradiția familiei sale, Nor va învăța meșteșugul îmblânzirii norilor, devenind un bun solomonar. Bunicul Solomon îi încredințează un nai, ca să poată îmblânzi turma cerească. Încrezător în sine, Nor reușește să aducă pe cer un curcubeu, după ce scosese lumea din întunericul în care o aduseseră zmeii – se dovedește, științific, că fuseseră cu toții martorii unei eclipse, dar adevărul se află întâmplător și nu risipește cu nimic farmecul unor zile care se dovediseră fără seamăn. Împreună, cei trei copii umblă după cireșe, ajung la o cascadă a zânelor, se rătăcesc în pădure, îl găsesc la timp pe Amnar, copilul de foc, și încep căutarea unei comori.

Grafic, culorile și contrastele lor te ajută să realizezi lectura imaginii. Ce nu spune textul spune desenul. Mi-au plăcut îndeosebi casetele în care întunericul nopții, niciodată negru, mai curând albastru-violet, liliachiu, este risipit de lumina galbenă a unui felinar. Bunicii au totuși în casă un calculator, păstrat ca mobilă, în ciuda existenței internetului, ceea ce înseamnă că în sat există rețele de electricitate. Dar poveștile adevărate tot la lumina felinarului se spun.

Copiilor (nu doar celor de 9 ani!) le plac tare mult benzile desenate. Citind cartea surorilor Surducan, pot înțelege de ce. Imaginația lui Nor este întrecută doar de puterea cititorului tânăr de a se oglindi în personajul îndrăgit, până la perfecta identificare.

Vacanța lui Nor de Ileana și Maria Surducan