Motto: “Spune-mi, tu ai amintiri?”
Bobi Mușatescu (fiul scriitorului Tudor Mușatescu – octombrie 2016;
Harta senzorială a Bucureștiului)

Dacă eram prin Belle Époque, mă urcam într-o trăsură din stația piațetei Boteanu (Biserica Boteanu), o luam în sus spre Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), coteam stânga lăsând în urmă Hanul Crețuleștilor (Biserica Crețulescu), Pasajul Român – pe mâna dreaptă, opream un pic mai sus în dreptul ziarului L’Indepéndence Roumanie (în stânga piațetei Teatrului Odeon de astăzi) să-l iau cu mine pe Mișu Văcăresco, numit în epocă Claymoor și mă-ndreptam spre Dealul Cotrocenilor, în fața Istitutului Botanic.  Dar nu puteam fi… Eram în acest secol, luna martie, ziua 02, anul de grație 2017. Mă îndreptam spre Grădina Botanică, într-o mașină destul de aglomerată, lăsându-mi mintea să hoinărească… La orele 07.00 trecute fix începea Harta Senzorială a Bucureştiului, episodul al doilea.

***

Mai fusesem și prima oară. Era în luna octombrie a anului trecut când am descoperit acest tur senzorial, intrând în casele vechi în care au trăit Agatha şi George Bacovia, familia Sturza-Pop, dramaturgul Tudor Muşatescu şi Mirjam Bercovici, supravieţuitoare a Holocaustului, aducându-mi aminte de Agatha, pe care am cunoscut-o prin anii ’70, pe la sfârșitul lor… O stradă lungă și pietruită în capătul căreia, o femeie mică de stat, dar dornică de povești, în bucătăria căreia mirosea așa bine…. nu, nu a trandafirii pe care îi zărisem în curte, în bătaia lunii, ci a povești… povești cu oameni dornici de a păstra memoria cuiva drag… vie – George Bacovia.

Crezusem că am uitat, dar nu… e așa ca mersul pe bicicletă.. NU uiți… cum nu se uită nici ororile războiului – familia Bercovici sau mirosul dulceții de vanilie dintr-o casă creată de Frederick Storck din fosta mahala a Precupeților – “casă deschisă” desigur, cum a fost o viață… a familiei Pop… Irina şi Mihai Pop sau Fof şi Moşu, cum li se spuneau în epocă, continuând experiența senzorială în casa unui mare scriitor, Tudor Mușatescu, alături de fiul acestuia, Bobi Mușatescu, plecat spre o lume mai bună la sfârșitul anului trecut, aici lăsând o lume apusă numai de el știută, împărtășită prietenilor sau nouă cei ce-i călcam pragul pentru prima oară.  Povești triste sau vesele, așa ca-n viață… cu soldăței de plumb și… noi, unii reascultând, alții, ca mine, ascultând…

Mă îndreptam, spuneam, spre cartierul Cotroceni, în noapte…

01gândindu-mă la cei ce-l locuiesc şi mai cu seamă la Barbu Cioculescu, cel care descria cartierul astfel:

Cartier al clasei mijlocii care tocmai se învârtoşa în acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota cvartalurilor adăpostitoare ale marilor potentaţi (…). Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi, făcea legătura cu centrul, străjuit de falnicii castani ce-şi uneau coroanele de pe o parte şi alta a căii, într-o fantastică boltă. Cartierul era reputat pentru luxurianta lui vegetaţie şi pentru cele mai spectaculoase apusuri de soare din întreaga urbe. Mihail Sadoveanu venea anume să le admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu, Ion Minulescu şi tot atât de des Adrian Maniu simţeau răcoarea cartierului, când se întorceau din centrul înfierbântat.”

(Monica Pillat și Barbu Cioculescu – Povestind despre atunci, Editura Humanitas, 2012)

Acum porneam spre noi case, noi experiențe…

În drum, ne-am oprit la intersecția cu strada doctorului Turnescu – parcă premonitoriu pentru mine, unde la numărul 5, locuiește fiul criticului literar Șerban Cioculescu: “Prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari, profesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz. Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi”, spunându-ni-se, am purces mai departe, doar câțiva pași:  Casa memorială Liviu și Fanny Liviu Rebreanu, așa fiind titulatura doamnelor în epocă.

02

Puia Florica Rebreanu – fiica adoptivă a soților Rebreanu

03

04… și, surpriză, vecin fiind cu poetul Ion Minulescu, am intrat și aici

05

06

07

08

09

Am plecat mai departe spre următoarea oprire: Palatul ziarului Universul, construit după moartea fondatorului Luigi Cazzavillan, în anul 1926, planurile fiind semnate de arhitectul Paul Smărăndescu

10

Ultima stație, ca un crescendo al turului – Casa cu blazoane: Cesianu, Racoviță, Florescu, Miclescu, casă locuită de urmașul acestora.

11

Să vezi în fotografii chipuri ale oamenilor ce au fost odată, întorcându-le să citești Mandy, celebrul fotograf, invitații de nuntă: Sturdza, Burelly, Ion Luca Caragiale, fotografii ce amintesc de cărțile de memorii pe care le-ai citit – România în lumini și umbre (1909-1919), de Ethel Greening Pantazzi, ducându-te cu gândul la unchiul soțului său, amiralul Vasile Urseanu și la Observatorul astronomic, locuința sa executată după planurile arhitectului Ion Berindey, obiecte vechi… familii vechi… pe când eticheta și bunul gust domina societatea.

12

13

14

15

… iar pe tablă… un arbore, un arbore genealogic: Racoviță, Cesianu, Florescu, Miclescu.

16

Am PRIVIT, am ASCULTAT, dar mai întâi am GUSTAT. Am MIROSIT şi am ATINS.

Am intrat, nu într-o lume, ci în mai multe. Din trecutul recent până în vremi apuse şi înapoi, aşa ca într-un ciclu numit perpetuum mobile, străbătând o hartă (extra)senzorială a Bucureștiului.

Şi mi s-a mai întâmplat ceva ce… rar mi se întâmplă sau poate pentru prima dată. O senzaţie foarte plăcută, ciudată în același timp, explicația fiind, poate, din nou, faptul că de la un timp citesc jurnale, memorii, amintiri și nu în ultimul rând studiez locuri, case… plăcându-mi. Foarte multe personaje citite, auzite, pe care le iubesc, mi-au dat năvală… așa de-o dată, parcă intrând în mine. Au coborât din rafturile bibliotecilor mele, necontând rândul, raftul, corpul, sau camera… Pur și simplu… dănțuiau, învăluindu-mă.

Harta Senzorială a Bucureștiului se datorează Cristinei Modreanu (concept) și echipei sale – Paul Dunca, ghid și performer; Maria Drăghici, video artist; Mara Mărăcinescu (Ear to Bucharest), sound architect; Ioana Gonţea, comunicare.

Doar atât: să Privești, să Asculţi, să Guşti, să Miroşi, să Atingi. Trecutul vorbește neîntrebat!

Nu trebuie decât să te înscrii.

Tururile Harta Senzorială a Bucureștiului #2 au loc în zilele de 2, 3,4, 5, 18 și 19 martie de la ora 19.00,  respectiv în zilele de 15,16 martie – tururi pentru copii, cu începere de la ora 17.00. Participarea la tururi este gratuită și se face pe baza unei înscrieri prealabile pe http://hartasenzoriala.com/tururi/ sau prin email la adresa povesti@hartasenzoriala.com. Numărul maxim de participanți la fiecare tur este de 15 persoane.

Vă îndemn să mergeți, având numai de câștigat!

 

Share.

About Author

Avatar photo

Născut în 1969, cu un master specializarea construcții civile din cadrul Universității Tehnice de Construcții București absolvit în 1998. Pasionat de București, fotografie, literatură. Rubrica se vrea a fi o invitație virtuală/vizuală prin Bucureștiul de altădată.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura