Dostoievski şi romanele sale celebre: curs online este curs în patru ședințe organizat de Fundația Calea Victoriei în luna noiembrie. Lectorul este Camelia Dinu, conferenţiar universitar doctor la Departamentul de Filologie Rusă şi Slavă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, unde ţine, printre altele, un curs dedicat lui Dostoievski, Tolstoi şi Cehov. Am vrut să aflu mai multe despre temele abordate la acest curs, astfel încât să vă provoc să vă înscrieți. Ce-am aflat găsiți mai jos!
***
Curajoasă temă de curs, Dostoievski şi romanele sale celebre: curs online. Trăim vremuri în care multe voci reclamă scoaterea culturii ruse din sfera publică, cu alte cuvinte o cenzură fără drept de apel. Care este argumentul în jurul căruia s-a construit acest proiect?
Aceste voci despre care vorbiți sunt de fapt foarte puține și, în orice caz, nu vin din partea unor intelectuali veritabili. La începutul invaziei Rusiei în Ucraina, au existat reacții viscerale împotriva culturii ruse. Ele s-au estompat treptat și este bine că s-a întâmplat astfel, căci nu făceau decât să încurajeze propaganda rusă să alimenteze vechea dispută Rusia – Occident, susținând că Occidentul urmărește contestarea valorilor culturii ruse (ceea ce este fals!). Cultura rusă ocupă un loc incontestabil în patrimoniul universal. Cursul dedicat lui Dostoievski, pe care îl țin la Fundația Calea Victoriei, este la a treia ediție și răspunde interesului cititorilor pentru opera unuia dintre cei mai spectaculoși scriitori din toate timpurile.
Literatura marelui scriitor poate fi citită în foarte multe chei/feluri. Cărui public vă gândiți să adresați acest curs?
Cursul se adresează celor care l-au citit pe Dostoievski și vor să-l înțeleagă mai bine sau să-l aprofundeze și celor care vor să-l descopere pe clasicul rus, dar nu știu cum să-l abordeze.
În cadrul întâlnirilor online aveți în vedere să abordați și relația dintre romanele lui Dostoievski și marea literatură rusă?
Dostoievski nu poate fi separat de literatura rusă. A fost influențat de predecesorii săi (Pușkin, Gogol), apoi s-a delimitat de ei și și-a construit propria voce, propriul stil. Numeroasele fațete ale operei lui Dostoievski sunt legate de toposuri și motive specifice literaturii ruse (de exemplu tipul omului mărunt, mitul negativ al Sankt-Petersburgului, conflictul dintre „părinți și copii” etc.), pe care Dostoievski le resemantizează.
Ce romane aveți în vedere pentru întâlnirile din cadrul acestui curs?
Oameni sărmani, Dublul, Amintiri din Casa Morţilor, Însemnări din subterană, Crimă şi pedeapsă, Fraţii Karamazov.
Cât de actual este Dostoievski? Cum ar trebui să-l citim astăzi pe marele scriitor rus?
Dostoievski este cât se poate de actual. Opera lui este în continuare analizată de cercetători, de critici, studiată de elevi și studenți, se organizează conferințe și se scriu teze de doctorat, se pun în scenă piese de teatru și se realizează filme. Generație după generație îl descoperă pe unul dintre cei mai citiți, traduși și studiați autori, deși au trecut 178 de ani de la debutul lui. Dostoievski rămâne probabil cel mai dezbătut clasic rus, fiind actualizat diferit în epoci diferite și în țări diferite, ca urmare a profundelor sale intuiții referitoare la criza conștiinței umane și a societății. Actualitatea lui Dostoievski este determinată de mai multe aspecte ale operei sale: caracterul contradictoriu, temele abordate, tipologia personajelor, procedeele folosite. Toate generează un profil complex al unui creator genial. Astăzi Dostoievski trebuie citit, printre altele, și cu minusurile care planează asupra operei sale, și mă refer aici mai ales la textele de publicistică, în care jurnalistul Dostoievski s-a arătat un naționalist impetuos, antisemit, xenofob. Sunt ipostaze care nu trebuie excluse din evaluarea obiectivă a lui Dostoievski.
Dacă ar fi să faceți o lectură publică din Dostoievski, ce fragment ați alege și ce fundal sonor/ilustrație sonoră credeți că s-a potrivi?
Îmi place în mod deosebit un fragment din discursul starețului Zosima, Despre iad şi despre focul gheenei – cugetări duhovniceşti (romanul Frații Karamazov): „Sfinţiile voastre, monahi şi învăţători, stau uneori şi mă întreb: «Ce este iadul?» Şi cuget în sinea mea: «E suferinţa de a nu mai putea să iubeşti». O singură dată în vecia cea fără de început şi sfârşit, pe care n-o poţi cuprinde cu gândul nici în timp, nici în întindere, i-e dat unui suflet, prin întruparea lui pe pământ, putinţa să spună: «Sunt şi iubesc». O dată, numai o singură dată îi e hărăzită o clipă de iubire sârguincioasă, vie; de aceea tocmai i-a şi fost sorocit să sălășluiască pe pământ, până va să i se împlinească «ziua şi ceasul». Şi totuşi, sufletul cel fericit a lepădat de la sine neasemuitul dar pe care n-a ştiut a-l preţui cum se cuvine, luându-l în râs, şi nu s-a învrednicit pe nimeni a iubi, ci a rămas nesimţitor.” (traducere de Ovidiu Constantinescu și Isabella Dumbravă)
Aș asculta opera în trei acte a compozitorului ceh Leoš Janáček, Z mrtvého domu (Din Casa Morții, 1928). Janáček a fost inspirat de romanul cvasi-autobiografic al lui Dostoievski, Amintiri din Casa Morților (1861), un text pe care îl prețuiesc în mod deosebit.
Un moto potrivit pentru cursul dedicat lui Dostoievski?
La acest curs dedicat lui Dostoievski voi ignora m ceea ce spunea Andrei Versilov în Adolescentul: „– Bineînţeles, e întotdeauna frumos să taci, iar un om care tace face o impresie mai bună decât unul care vorbeşte”.
