Da, proiectul „Întâlnirile de la Tudor Vladimirescu” merge mai departe. Azi (de fapt, la ora când o să urc articolul pe internet o să fie deja „ieri”) a fost una dintre cele mai animate întâlniri; în ciuda faptului că nu eram în cea mai bună formă vocală și-n ciuda faptului că era cât pe ce să nu o fac în sala de festivități a liceului (dar asta e o altă poveste).
Credit foto: Cristian Gache
De fiecare dată încerc să aduc în joc elevi de la clase cu care nu lucrez (la acel moment) direct și elevi cu care lucrez. Mă interesează să observ dinamica schimbului de informații, dacă acesta are loc și cum se produce; de asemenea, mă interesează să mențin un grup constant în „epicentrul” proiectului – de regulă acesta e format din elevii clasei la care sunt dirigintă, mi-e mai ușor să-i iau pe ei ca grup de referință. Ce mă mai interesează la o astfel de întâlnire? Să observ modul cum reacționează: care le sunt punctele de interes, de unde aș putea dezvolta cu ei o ulterioară dezbatere sau un alt proiect, care le sunt nevoile (nu neapărat educaționale) și cum aș putea interveni eu. Evident, mai am și alte obiective, dar le povestesc cu altă ocazie. Astăzi nu i-am vrut pe ai mei în sală, din cel puțin două motive: vorbeam despre ce înseamnă lectura pentru elevii de astăzi și despre cum își aleg cărțile, iar asta se constituie deja într-un plan de referință pentru clasa mea, pentru că lucrez cu ei de aproape trei ani și am ajuns în alt stadiu/etapă: să-i provoc să-și deschidă cât mai mult orizontul cunoașterii prin tot felul de explorări (mai mult sau mai puțin comode). Dar am avut ca parteneri de dialog două clase de a IX-a cărora le predau și o clasă de a XI-a, clasă pe care nu o cunoșteam deloc. Cei mici, profil uman; cei mari, profil real. Deci, amalgam din toate punctele de vedere. Sau diversitate, dacă vă e mai drag cuvântul.
Credit foto: Cristian Gache
Dialogul a fost efervescent de-a dreptul datorită invitatelor mele, Adriana Muraru și colega ei, Cristina Munteanu, în calitate de reprezentante ale Editurii Storia Books. O editură relativ nouă pe piața editorială românească și cu un proiect editorial foarte bine delimitat: să editeze doar titluri young adult. Știam ce titluri au deja în portofoliu și eram sigură că o să le stârnească interesul. Au venit „înarmate” cu nouă titluri, dacă am numărat eu bine, cărți care au ajuns la cei care fie au pus întrebări, fie au avut ceva de spus pe marginea celor dezbătute. Interesant a fost un răspuns venit de la una dintre eleve la începutul întâlnirii: la întrebarea „Cum vă alegeți cărțile?” ea mi-a răspuns sec: după titlu și după cum arată coperta. Și i-am reținut răspunsul, astfel încât în partea a doua a dialogului am așezat cărțile pe scenă și am întrebat-o direct care dintre coperțile respective o atrag. Și a ales foarte repede pe una dintre ele, tot ce sper (de fapt, cred că e certitudine deja) e să-i și placă. Așadar, mi se (re)confirmă ceea ce știam deja din dezbaterile dintr-un alt proiect: copiii și tinerii de astăzi sunt atrași de vizual mai mult decât ne place să credem. Și de aici trebuie plecat, nu de la text: dați-le o imagine care să fie pe gustul lor și abia apoi construiți povestea din jurul ei.
Credit foto: Cristian Gache
Foarte, dar foarte interesați au fost de cartea „O fată din bucăți”. Și tiltul acesta a adus și întrebările cele mai bine: nu credeți că există și riscuri atunci când un adolescent citește o astfel de carte; dar cum putem să ne asigurăm că citind cartea, cititorului nu-i vin prin cap idei care mai de care mai trăsnite; cum poate lectura unei cărți să mă ajute să mă văd pe mine ca adult (evident că aici am intervenit și i-am spus elevei, căci o elevă a fost cea care a întrebat) de ce nu vrei să te uiți întâi la tine, cea de acum, adolescenta. Și au tot fost întrebări, cărora Adriana Muraru le-a răspuns prompt și cu pricepere. Au fost curioși să afle ce vor mai traduce, ce autori sau titluri speciale au pe „lista scurtă”. Au vrut să afle dacă au fost reacții din partea părinților vizavi de subiectele din aceste cărți etc.
Crediti foto: Cristian Gache
Ce a avut special această întâlnire? În primul rând, cărțile. Erau pentru ei, cu eroi ca ei și cu subiecte desprinse parcă din viața lor. Ceea ce nu-i puțin lucru; i-am văzut pe unii, pe care-i știu de timizi, cum s-au deschis, un băiat chiar a ținut foarte mult să adreseze o întrebare și a tot insistat, crezând că nu-l observ. Pe alții, conservatori în alegerea titlurilor, care țineau morțiș să citească doar un anumit gen literar (să spunem că SF-ul e acesta), i-am surprins ieșind din starea de apatie și ciulind urechile la ceea ce se discuta. Fetele au fost foarte active, băieții au fost mai rezervați în manifestări, dar și mai introspectivi, ceea ce era de așteptat (vârsta își spune cuvântul din toate punctele de vedere).
Credit foto: Cristian Gache
Am încheiat întâlnirea cu promisiunea unei reveniri a invitatelor noastre de la Storia Books (punem la cale o dezbatere pe marginea unui subiect aboslut provocator, nu spun mai multe acum) și având o stare de bine și de optimism dată de faptul că, da, elevii noștri vor și chiar citesc: e foarte adevărat că nu bibliografia școlară obligatorie, ci cărți cu subiecte care-i privesc direct. Poate că n-ar trebui să ignorăm acest aspect atunci când regândim programele școlare.
Credit foto: Cristian Gache
PS: un mare mulțumesc însoțit de toată gratitudinea se duce spre Cristian Gache, cel care ne-a făcut fotografiile minunate care însoțesc textul. A surprins bucuria din toate unghiurile posibile.
