- „Un compendiu al inocenţei, prospeţimii şi spontaneităţii, al trăirilor intense şi al imaginaţiei neîngrădite, al uimirilor descoperirii lumii.”
În această săptămînă, Editura Polirom vă provoacă la o lectură nostalgică din o nouă carte de amintiri: Cartea copilăriilor, volum coordonat de Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă, apărut în colecţia „Ego-grafii”, disponibil în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.
După reţeta precedentului volum pe care l-au coordonat, Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (Polirom, 2014), Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă vă propun 61 de poveşti amuzante sau triste, mai toate încărcate de melancolie, la bloc sau la ţară, despre prietenii ce vor dura o viaţă, despre părinţi şi bunici, despre trocuri naive şi vecini băgăreţi. Universul copilăriei este magic, cu locuri sau jucării speciale, aventurile din şcoală ori iubirile trecătoare, dar de o intensitate nemaiîntîlnită.
Vesele sau pline de melancolie, poveştile din Cartea copilăriilor vor trezi amintiri ascunse în memoria cititorului, oferindu-i oportunitatea de a retrăi momente frumoase din cea mai naivă şi mai lipsită de griji perioadă a vieţii.
„Cartea copilăriilor este o antologie de întâmplări semnificative trăite personal, de episoade relevante pentru o anumită epocă, ce explorează o zonă umbrită a recuperării memoriei. Este o colecţie de emoţii şi de amintiri din perioada copilăriei, amuzante sau, dimpotrivă, dureroase. Un compendiu al inocenţei, prospeţimii şi spontaneităţii, al trăirilor intense şi al imaginaţiei neîngrădite, al uimirilor descoperirii lumii.” (Coordonatorii)
Din cuprins:
Revoluţie şi portocale • Poveste cu o Dacie 1300 • Circul • Vacanţa fără sfîrşit • Misterul maşinuţelor chinezeşti • Olia sau frămîntările revoluţiei hormonale • Spargerea de la grădiniţă • Citiţi-l pe Mark Twain! • Jocuri, poturi şi focuri • Cu colinda • Chestiuni miliţieneşti • La cireşe • Prima dragoste
Dan Lungu (n. 1969), director al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, cărţi ale sale fiind publicate în limbile franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, croată, bulgară, greacă, macedoneană şi turcă.
La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013) şi Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008), precum şi romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012), Sînt o babă comunistă ! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea), Cum să uiţi o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011), În iad toate becurile sînt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014) şi Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008, în colaborare), Str. Revoluţiei nr. 89 (2009, în colaborare) şi Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014, în colaborare). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.
Amelia Gheorghiţă (n. 1988) este licenţiată în Comunicare şi Relaţii Publice la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Este responsabil de relaţii publice la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi şi membru în noua redacţie a revistei Dacia literară. Face parte din echipa de organizare a unor evenimente culturale din Iaşi, printre care Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, Şotron. Tîrg de cărţi, jocuri şi distracţii, Street Delivery.
La Editura Polirom a coordonat volumul colectiv Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014, în colaborare).
Fragment
Spargerea de la grădiniţă
Lucian Parfene
Astăzi avem program de urcat în duzi. Ne am hotărât încă de seara trecută. Aşa că am mâncat la insistenţele mamei un ou fiert moale şi am tulit o.
— Unde te duci aşa de dimineaţă?
— Mă duc să mă joc cu Mihai.
— Ai grijă, mi a spus mama. Prietenul ăsta al tău are obiceiuri cam proaste. Vedeţi ce faceţi, să nu vii cumva murdar acasă, că te pun pe tine să ţi speli hainele. Ai înţeles?
Am aruncat un „Da… Da…“ şi am ieşit fulgerător, trântind uşa în urma mea.
Evident, toată ziua am stat căţăraţi în duzi şi am mâncat agude. Pe la amiază, cum era de aşteptat, ne a apucat o cufureală groaznică. Lanul de porumb din curtea grădiniţei ne a salvat. Aşa că am rămas să ne dăm în scrâncioburi şi să ne învârtim cu roata. Într un târziu ne am plictisit şi de joacă, aşa că ne am întins pe iarbă şi am început să sporovăim.
— Tu îţi dai seama câte jucării se află înăuntru? m a întrebat Mihai.
— O ho… E plin. Eu am fost acolo. Mama are o prietenă educatoare. Chiar m am şi jucat un pic cât am stat acolo. Au şi maşinuţă de poliţie şi una de pompieri din aia din metal, chinezească… Şi tot felul de piese de plastic pe care le îmbini între ele, din alea de poţi să faci roboţi şi castele.
— Uau… ce tare trebuie să fie să le ai acasă pe toate.
— Da, cred şi eu. În magazin nu găseşti aşa ceva.
— Ba eu cred că se mai găsesc…. dar sunt scumpe şi îţi dau puţine piese, nu ca la grădiniţă. Acolo cred că au un sac.
— Aha… Ştii ce m am gândit eu?
— Ce?
— Hai să dresăm căţeaua ta să sară pe geam şi să ne aducă jucării dinăuntru.
— Nu cred că reuşim, i am răspuns. E prea sus pentru ea. Nu are cum să sară până acolo.
— Da’ ce ar fi să intrăm noi pe geam şi să luăm câteva? Ce zici, te bagi?
— Nu… mie mi e frică, şi apoi, dacă ne vede cineva? Îţi dai seama că ăsta e furt.
— Fii serios, suntem minori, ce au să ne facă? Uite, eu intru şi tu stai de pază… Ce zici?
— Nu, nu, eu mă tem.
— Hai, măi…
Când eram pe punctul să cedez, m a strigat mama să vin acasă, aşa că m am conformat.
— Hai că mai vorbim mâine de asta. Eu trebuie să plec.
— Asta e… atunci mă duc şi eu acasă… a spus Mihai.
— Bine… atunci ne vedem mâine la fântână, poate mergem la baltă să pescuim.
A doua zi n am ieşit din casă. Mă înţepase o albină în vârful nasului în bucătărie şi îmi era ruşine să dau ochii cu lumea. Am stat în pat răsfoind manualele de istorie din care preda mama la şcoală. Avea un dulap plin. Pe la amiază, când s a întors într o pauză să mănânce, m a privit lung şi mi a spus:
— Ai auzit că aseară cineva a spart grădiniţa?
Am înlemnit. Mihai chiar o făcuse!
— Serios, mama?
— Da, bănuiesc că e un copil de aici din sat, nu s au furat decât jucărele.
— Uau… câte? Multe?
— Cică e vorba de trei saci.
— Trei saci!
— Da, trei saci cu jucării, cică s a intrat pe geamul de la bucătărie, au găsit amprente. Se pare că e vorba de un copil.
Când să terminăm de mâncat, am auzit bătăi în uşă.
Foto credit : dcnews.ro
