„Și soarele e o stea” de Nicola Yoon

Constat că, în ultima vreme, în rândul adolescenților au mare succes tandemurile carte+film. Iar dintre acestea, sunt câteva de care aproape orice adolescent a auzit. Este cazul cărților scrise de Nicola Yoon. După Absolut tot a urmat Și soarele e o stea, iar eu le-am citit pe ambele, chiar dacă am depășit de multă vreme vârsta adolescenței. Recunosc că abia acum am reușit să înțeleg că mare parte din aceste cărți young adult au, dincolo de captivantele povești de dragoste, puternice mesaje educative, care vin să contracareze cumva idealismul basmelor, în care totul se sfârșește cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Dragostea apare ca în povești, dar nu întotdeauna are un destin asemenea celor de acolo.

Asta dacă există destin, căci Natasha, protagonista romanului Și soarele e o stea, nu poate fi convinsă de faptul că destinul joacă un rol important în viața ei. Ea își planificase în linii mari viitorul și toate ar fi putut decurge așa cum își propusese, dacă nu ar fi intervenit întâmplările faste și nefaste care să-i dea totul peste cap. Familia ei emigrase cu ani în urmă din Jamaica, iar ea fiind mică pe atunci, a reușit să se integreze în țara de adopție și, dacă nu ar fi avut loc un incident nedorit, în urma căruia urmau să fie deportați în câteva ore, viața ei ar fi decurs lin și plat, așa cum își planificase. Daniel face și el parte dintr-o familie de imigranți, dar s-a născut în Statele Unite și se confruntă cu un conflict de identitate. El nu aparține cu adevărat nici țării din care provin părinții săi, dar nici țării în care s-a născut, neputând să scape de eticheta de coreean.

Întâmplarea face ca cei doi tineri să se întâlnească în ziua în care Natasha urmează să fie deportată. Ea face o ultimă încercare de a rezolva situația dificilă în care se află, sperând că va reuși să împiedice deportarea, căci ea nu are nicio vină și i se pare nedrept să trebuiască să fie smulsă din ceea ce înseamnă viața ei. Nu o mai leagă mare lucru de Jamaica, era prea mică atunci când a plecat de acolo și, până în ultima clipă, refuză să accepte inevitabilul. Nu luase însă în calcul că despărțirea de America ar putea căpăta o greutate mult mai mare. Pentru ea, dragostea este un fenomen ce poate fi explicat în mare parte prin argumente științifice. Daniel, însă, pune mare preț pe rolul sorții în viețile oamenilor. Previzibil, se îndrăgostesc, oricât ar încerca Natasha să refuze ideea în sine.

Povestea lor de dragoste are intensitate maximă, dar timp limitat. Și multă, multă speranță. Chiar dacă totul pare să le stea împotrivă, Natasha și Daniel nu-și pot reprima sentimentele. Chiar dacă Natasha nu ar fi nevoită să plece în câteva ore, ar avea de înfruntat opoziția propriilor familii și privirile chiorâșe ale celorlalți. Și totuși, toate obstacolele par nimicuri, mai puțin cel al iminentei distanțe ce se poate căsca între ei. Zmeii din zilele noastre nu au chipuri hidoase, nu au uneori nici măcar un corp material, dar asta nu înseamnă că nu există. Prezența lor intervine adesea între prinț și prințesă și nu întotdeauna se găsește un paloș care să le taie capetele pentru ca cei doi să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Dar când ești adolescent zmeii par un fel de viermi ușor de călcat în picioare și e bine că este așa, altfel, dacă am putea vedea de când deschidem ochii toate părțile urâte ale vieții, nu am avea putere să înfruntă tot ce urmează.

Și soarele este o stea îmbină inteligent visele, speranțele cu chipul crud al realității. Poate că dragostea este acea materie întunecată care ține laolaltă toate corpurile componente ale unei galaxii. Ori poate că e doar o iluzie a oamenilor pentru a le face existența mai suportabilă. Răspunsul acestei dileme poate fi găsit în această carte tot așa cum poate fi găsit de fiecare analizându-și propriile trăiri.

Și soarele e o stea de Nicola Yoon