Bogdan Costin s-a făcut remarcat în proză odată cu romanul Cum să faci primul milion, publicat în 2013. Acum, el revine la Editura Cartea Românească, pentru a spune povestea celui mai faimos sfârşit al lumii, 21.12.2012 – “Sfârşitul a fost aproape”. Un fragment, exclusiv pe Bookhub.ro.
DESPRE CARTE
21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrşit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuşi, puţini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenţii de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, şi o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în aşteptarea unei apocalipse puţin probabile, îi vor aduce Marianei revelaţii neaşteptate, în timp ce lumea de la suprafaţă va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariţia sa.
Noul roman al lui Bogdan Costin este o satiră la adresa unei civilizaţii pe cît de moderne şi de avansate tehnologic, pe atît de dominate de frică, în toate formele ei. Nu atît de cea a extincţiei totale, cît de micile frici care îi ţin captivi pe oameni în inconfortabilele buncăre ce devin propriile lor vieţi, odată cu deziluziile aduse de trecerea timpului.
„Ambiţia mea e să scriu cea mai tristă şi mai comică poveste din lume. Nu cred că mi-a ieşit încă partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o să mai insist. Cartea de faţă nu e despre sfîrşitul lumii, ci despre cum continuă ea să existe, cu bune şi rele, ţinută laolaltă, ca să nu se destrame, parcă mai degrabă de o frică omniprezentă decît de legile fizicii. Am încercat să transpun în universul mic al unei agenţii de publicitate problemele lumii contemporane, aşa cum le resimt eu.” (Bogdan Costin)
FRAGMENT
II
Majoritatea concluziilor la care au ajuns creierele oamenilor au luat în glumă sfârşitul lumii care trebuia să vină pe 21.12.2012. În lunile precedente, octombrie şi mai ales noiembrie, se constată pe întreaga planeta o proliferare a glumelor care se terminau cu replica „oricum nu mai contează, imediat vine sfârşitul lumii”. Echipa naţională nu are nici o şansă să se califice la Campionatul Mondial? Oricum nu se va ţine, că vine sfârşitul lumii. Un client important a redus drastic bugetele pentru anul viitor? Mare lucru, oricum vine sfârşitul lumii, cui îi mai pasă? Ai fost dat afară de la job? Nu‑i nici o problemă, oricum peste o lună se termină totul şi nimeni nu va mai avea nici un job. Şi tot aşa. Milioane de astfel de glume au împânzit în acele luni planeta. Se făceau peste tot, la serviciu, la bere, la emisiunile de ştiri, la emisiunile de divertisment, la nunţi, la înmormântări, în sediile corporaţiilor, pe străzi, pe staţiile orbitale, peste tot au înflorit aceste glume şi aveau acelaşi succes de fiecare dată când erau rostite. Cu toate astea, fiecare om de pe planeta asta s‑a gândit pentru o fracţiune de secundă, poate chiar în acel moment când râdea la o astfel de glumă, DAR DACĂ O FI ADEVĂRAT? Gândul acesta era însă prea absurd şi tulburător ca să zăboveşti asupra lui mai mult de o secundă. Ca orice alt om normal din acele vremuri, aveai altele pe cap, toate lucrurile mărunte care‑ţi umpleau ziua, toate frustrările, toate neîmplinirile care te frământau în fiecare clipă, viaţa era mult prea complicată ca să iei în calcul la modul serios şi această variantă de final. Moartea venită aşa, din senin, dintr‑o interpretare a unui calendar vechi de mii de ani, era de neconceput în acel moment în care mai aveai atâtea de făcut, atâtea planuri de împlinit, atâtea rate de plătit, atâtea zile libere de luat de la job, atâţia antioxidanţi de îngurgitat, atâtea ocazii de a‑ţi înşela partenerul de viaţă, atâtea poziţii de urcat în carieră, atâtea seriale excelente cu atât de multe sezoane de văzut, atâtea locuri mirifice de vizitat în concedii. Singura opţiune era să faci o glumă şi să treci mai departe. E ca şi cu mesajele de pe pachetele de ţigări. „O să mori de cancer” zic ele, dar orice fumător normal reacţionează la fel. Da, ştie că o să moară cândva, poate chiar de cancer pulmonar, are prieteni morţi de cancer, şi tot nu poate lua în serios acest tip de moarte şi să se lase de fumat. Face o glumă, eventual cea banală cu „daţi‑mi pachetul cu cancer în loc de cel cu impotenţa”, şi trece mai departe. Da, o să moară, ştie, dar n‑o să‑şi bată capul cu asta acum. Orice fumător adevărat are multe lucruri mai grave pe cap decât un cancer la plămâni, o tumoare la creier sau un infarct.
DESPRE AUTOR
Bogdan Costin (n. 1975), scriitor şi publicitar, este unul dintre supravieţuitorii apocalipsei ce a avut loc pe 21.12.2012. Marcat de experienţa traumatizantă a acelui sfîrşit de lume, a transpus-o în romanul ce vă e supus acum atenţiei, nu întîmplător intitulat Sfîrşitul a fost aproape. În 2013, fericit că a primit o nouă şansă la viaţă după acel decembrie teribil din 2012, a publicat primul său roman, Cum să faci primul milion, la Editura Cartea Românească. Înainte de fatidicul an, a mai scris texte pentru teatru, cu care a cîştigat de două ori marele premiu la concursul de dramaturgie al Festivalului de Comedie Românească (2007, 2011), despre care declară că acum nu mai înseamnă nimic pentru el.
Sursa foto: pagina de facebook a scriitorului
