Perioada pandemică din 2020, alături de măsurile luate pentru restrângerea efectelor ei asupra populației globale, au avut un impact major asupra industriei cinematografice (ca, de altfel, asupra tuturor celorlalte arte majore).
În primul rând, măsurile de distanțare socială și multiplele săptămâni de izolare la domiciliu au închis cinematografele și au amânat (uneori, pe perioadă nedeterminată) evenimentele legate de decernarea premiilor pentru film și festivalurile cinematografice. Unele premii au fost decernate fără prezența nominalizaților și a presei, prin platforme de streaming online. Altele au fost efectiv amânate pentru 2021. Cu toate acestea, inclusiv cele care s-au desfășurat, până la urmă, în anul respectiv, au fost amânate din rațiuni organizatorice (cu săptămâni sau chiar cu câteva luni). De asemenea, condițiile de eligibilitate pentru premierile de anul acesta s-au modificat – în vreme ce, în anii precedenți, erau eligibile pentru nominalizare numai filmele care au petrecut o perioadă desemnată pe marile ecrane, închiderea cinematografelor a făcut posibilă incluziunea, pe lista nominalizărilor, a unor filme care nu și-ar fi făcut, poate, oricum debutul pe marile ecrane, ci pe platformele de streaming online contra-cost (cum ar fi Netflix, HBOGo sau Amazon). În zonele în care cinematografele s-au deschis, totuși, după ce perioada primăvăratică de lock-down a făcut loc unei veri puțin mai relaxate (din punctul de vedere al măsurilor de distanțare socială), condițiile de intrare pe lista nominalizărilor la premii s-au modificat, prin scurtarea perioadei de apariție a producțiilor cinematografice pe marile ecrane (până la nu mai mult de o săptămână de rulaj).
Cât despre festivalurile internaționale de film, multe dintre ele au fost anulate în 2020, altele au căutat alternative (ne întoarcem, din nou, la micile ecrane și la computere). O soluție ingenioasă am găsit-o în proiecțiile filmelor de la Cannes la București – s-a organizat un cinematograf în aer liber de tip drive-in la Snagov, lângă oraș, unde filmele puteau fi văzute pe marile ecrane, din confortul propriului automobil (sunetul era transmis pe o frecvență locală de radio, accesibilă în fiecare mașină). Desigur, incluziunea publicului în cadrul unor astfel de inițiative este pusă la îndoială; e limpede că participarea la proiecții de tip drive-in este mai puțin accesibilă decât în clasicele cinematografe, fie și numai pentru că este condiționată de deținerea unui automobil și de disponibilitatea de a conduce timp de aproape o oră din anumite zone ale Bucureștiului până în Snagov.
În al doilea rând, veniturile industriei cinematografice s-au aflat, în cel mai bun caz, sub semnul instabilității. Producătorii care au reușit să se adapteze și să se reprofileze au minimizat pierderile, iar cei care s-au lăsat depășiți de situație, au suferit pierderi financiare considerabile. Profiturile generate din proiecțiile pe marile ecrane au dispărut aproape integral, făcând loc unui boom pe micile ecrane (mai ales pe cele computerizate). Cu toate că profiturile cinematografelor au scăzut sau au stagnat peste tot în lume, în ultimii 10 ani (fiind susținute mai degrabă de nostalgici decât de tineri), platforme precum Netflix și HBOGo au intrat în centrul atenției. Dacă lansările de filme în cinematografe n-a mai fost posibilă, din cauza pandemiei, majoritatea acestor lansări s-a mutat în mediul online, pe platformele respective. Astfel, Netflix et comp. au înregistrat o creștere în rulaje și chiar în venituri, devenind simbolul supraviețuirii industriei filmului în 2020. Creșterea veniturilor în astfel de zone s-a datorat inclusiv lock-down-ului și opțiunii covârșitoare a populației pentru munca la domiciliu – mai mult timp petrecut în casă presupune, în mod firesc, o disponibilitate mai mare pentru consumul de film din confortul domiciliului.
Scurtele perioade în care cinematografele au fost, totuși, deschise publicului (mai ales vara), au venit la pachet cu compromisuri: jumătate din sală trebuia să fie goală, pentru a face posibilă distanțarea socială (pentru fiecare loc ocupat, trebuia să existe câte un loc în stânga / dreapta / față / spate gol). Nici în aceste condiții, cinematografele n-au mai fost frecventate cu același entuziasm de către consumatori, pentru că instinctul de autoconservare și-a spus cuvântul. Totodată, multe producții și-au amânat data de lansare, pentru că inclusiv condițiile de filmare au suferit modificări – de la testări constante ale actorilor și ale staff-ului, tentative de distanțare socială pe platou, până la faptul că anumite locații pentru filmări nu au mai fost accesibile, disponibilitatea pentru călătorii a scăzut dramatic și, nu în cele din urmă, bugetele de producție au scăzut dramatic.
Astfel, putem observa că industria cinematografică a trecut prin metamorfoze semnificative în anul 2020, sub semnul pandemiei (în ariile în care n-a intrat de-a dreptul în moarte clinică), însă filmul este departe de a se afla în risc de extincție – tehnologia oferă destule resurse pentru a îi asigura supraviețuirea, iar apetitul populației globale pentru consumul de film nu a scăzut în această perioadă, din contră. Avem nevoie de artă mai mult ca oricând, pentru a ne păstra pe linia de plutire. Atâta timp cât industria artelor găsește resorturile prin care să se adapteze schimbărilor, aceasta va păstra contactul cu publicul ei fidel.
