Spectacolul Ultima banda a lui Krapp, regizat de Toma Dănilă, la UNTEATRU, va avea premiera în datele de 3 și 4 decembrie, de la ora 19:30. Scrisă în 1958 de celebrul dramaturg Samuel Beckett (1906-1989), câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, pentru actorul irlandez Patrick Magee, piesa este un one-man show ce astăzi îl are în distribuție pe Constantin Cojocaru.
Ultima bandă a lui Krapp (1958) a fost imediat recunoscută de critici și de lumea literară ca fiind o capodoperă. Prin comparație cu celelalte piese ale lui Beckett, Ultima bandă a lui Krapp – în ciuda inovațiilor ei teatrale – este aproape clasică, prin prezentarea unei situații dramatice care nu este abstractă sau metaforică, explorând subiecte umane familiare.
Un eseu complex despre singurătate, această « monodramă », cum a fost numită uneori, este despre bătranul Krapp, scriitor ratat și alienat, care dialoghează într-un fel absurd cu sinele lui din tinerețe, ascultând în fiecare an o bandă magnetică veche, un fel de jurnal în care amintirile legate de pierderea mamei, bucuria iubirii și tristețea despărțirii se împletesc într-un puzzle ce formează linia vieții sale. Confruntându-se cu abandonul și singurătatea, acum, după 30 de ani de la înregistrarea benzii, pare că nu mai poate da un sens existenței lui decât amintindu-și cu nostalgie și sarcasm de anii tinereții.
„Cel mai important subiect este cel al iubirii pierdute sau, mai bine zis, al iubirii abandonate – ceea ce ne duce la o altă caracteristică excepțională a piesei”, scrie Glenn Hughes în eseul britanic Samuel’s Beckett’s Krapp’s Last tape and Transcendent Reality. „Ultima bandă a lui Krapp are un loc aparte în munca lui Beckett, fiind opera majoră în care experiența sau gândul iubirii nu este întretăiat de ironie, nu devine grotesc prin batjocură sau redus la vulgaritate. Numai aici compasiunea lui Beckett se întinde peste tandrețea iubirii, în loc de futilitatea ei comică sau deranjantă.
În mod și mai remarcabil pentru Beckett, puterea dramatică a Ultimei bande a lui Krapp este construită pe întrebarea dacă nu cumva iubirea este cea mai importantă experiență din viață, sugerând chiar ca ar putea avea un sens care, deoarece transcende alterările sinelui, ar putea transcende vicisitudinile timpului.” (Samuel’s Beckett’s Krapp’s Last tape and Transcendent Reality – Glenn Hughes)
„Când Toma Dănilă mi-a propus personajul Krapp din Ultima bandă a lui Krapp, de Samuel Beckett, am fost şi uimit şi înfricoşat! Dar toate astea s-au făcut bucurie de lucru. Mă simt mândru şi fericit de asta. Krapp, cel simţit de mine, trebuie să pună spectatorul pe gânduri prin emoţie şi luciditate şi, de ce nu, şi cu haz privindu-şi propria viaţă…” (Constantin Cojocaru, actor)
„Mă fascinează bătrânețea și mai ales singurătatea oamenilor bătrâni. Amestecul de neputință fizică și retragerea în fantasmele amintirilor, incapacitatea de a își mai proiecta existența în viitor, regretul anilor trecuți sau, dimpotrivă, sentimentul de împlinire a misiunii lor pe acest pământ mă determină să aleg acest gen de texte. Ultima bandă a lui Krapp nu face excepție, ba din contră, ne-a obligat să ne forțăm limitele înțelegerii singurătății umane, atât pe mine, cât și pe Constantin Cojocaru, din punctul meu de vedere actorul absolut pentru a-l interpreta pe Krapp-ul lui Samuel Beckett.” (Toma Dănilă, regizor)
„Krapp rămâne misterios în renunţare, în lenta şi melancolica despărţire de noi, în desprinderea lui autodizolvantă de textualitate (de discursul autolegitimant cu care se identifică), ca o ardere de tot a limbajului, o ultimă rugăciune imprimată pe pergamentul sacru al morţii. Înainte de traversarea marelui pustiu, Krapp îşi îngână psalmul amar. Ultima bandă a lui Krapp. Un Beckett revelator, la unteatru.” (Andreea Nanu – ziarulmetropolis.ro)
„Marele merit al spectacolului şi al lui Constantin Cojocaru, în primul rând, este acela de a nu obosi nicio secundă. Krapp, cu volutele gândurilor lui întortocheate, rămâne fascinant de la început până la sfârşit. Constantin Cojocaru are o expresivitate uluitor de rafinată în acest spectacol. Fizionomia lui trece prin transformări radicale prin nuanţe abia perceptibile. (…) „Ultima bandă a lui Krapp” este (…) o amputare de sentimente pe cord deschis.” (Alina Epingeac, Yorick.ro)
„unteatru, o singurătate. O ultimă oră de singurătate. Într-un spectacol curat și lucid despre solitudine, semnat de Toma Dănilă, în intimitatea claustrală a Sălii Mici. Un ermitaj în care singurele schimbări din ultimii treizeci de ani au fost numai în ordinea cutiilor cu benzi magnetice de pe masa de lucru a scriitorului beckettian, pe care s-au imprimat crâmpeie din viață. Viața lui Krapp. (…) Cutia 3, banda 5. O porție din ultima cea mai importantă singurătate, răscolită la nesfârșit. O mărturie ce poate fi derulată încontinuu, despre cele mai fericite clipe din ultimele cinci sute de mii. Reperul unui recital actoricesc de emoții și luciditate à la Constantin Cojocaru.” (Luciana Antofi – lucianantofi.wordpress.com)
„Krapp își găsește în tandemul Toma Dănilă – Constantin Cojocaru un alter ego pe măsura lui. Beckett ar fi fost mulțumit de ce se joacă la unteatru acum. (…) Un one-man-show jucat la Sala Mică a unteatru care merită văzut și dezbătut.” (Nona Rapotan, Bookhub.ro)
Ultima bandă a lui Krapp / Krapp’s Last Tape de Samuel Beckett
Traducerea: Toma Dănilă și Ania Tudoran-Dănilă
Regia, scenografia, ilustrația muzicală și lightdesign: Toma Dănilă
Cu: Constantin Cojocaru
Afiș: Valentin Vârlan
Durata spectacolului: 1 oră
Prețul biletului: 40 ron
Bilete online: www.unteatru.ro/tichete/ ; www.mystage.ro; www.tomtix.ro
Rezervări: rezervari@unteatru.ro, sau sms la numărul 0721.268.516 (nume, dată, spectacol, număr de locuri)
Premiera: 3 și 4 decembrie 2018, ora 19:30
unteatru, Str. Sfinții Apostoli nr.44, sector 5, București
