Rondelul beat de roze
Alexandru Macedonski
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află imprejur
E beat si cerescul azur,
Si zizâie, beată, albina.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. —
De roze e beată gradină
Cu tot ce se află-mprejur.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Dar iată… — A mea nu e vina…
Chiar eu, in gentil trubadur,
Visind, lânga-al apei susur,
Mă schimb, asteptându-mi regina… –
De roze e beată grădina.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Nod 33
Nichita Stănescu
Am gândit un mod atâta de dulce
de a se întâlni două cuvinte
încât în jos înfloreau florile
şi sus
înverzia iarba.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Am gândit un mod atâta de dulce
de a se izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori
iar florile s-ar ierbi.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Leoaica tânără, iubirea
Nichita Stănescu
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme…
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Semn 12
Nichita Stănescu
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet de vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea înlăuntrul genunchiului meu,
cer înlăuntrul umărului meu,
eu înlăuntrul eului meu.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Rondelul rozelor de august
Alexandru Macedonski
Mai sunt încă roze, — mai sunt,
Și tot parfumate și ele
Așa cum au fost și acele
Când ceru-l credeam pe pământ.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Pe-atunci eram falnic avânt…
Priveam, dintre oameni, spre stele; –
Mai sunt încă roze — mai sunt,
Și tot parfumate si ele.
Credit foto – Sorin Mircea Vasilescu
Zadarnic al vieței cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, și cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, – mai sunt.
