În toamna trecută a apărut la Editura Nemi (divizia Junior a Editurii Nemira, cum îmi place mie să spun) în traducerea Cristinei Jinga, Nevermoor. Probele de admitere ale lui Morrigan Crow de Jessica Townsend. În original, cartea a fost bestseller New York Times și a primit Premiul Aurealis pentru cea mai bună ficţiune pentru copii, Premiul Waterstones 2018 pentru literatură tânără; de asemenea, a fost numită cea mai bună carte a anului de către revista TIME. Toate acestea m-au îndemnat să-i adresez câteva întrebări autoarei. Cu sprijinul neprețuit al editurii Nemira, am reușit să avem acest mic (dar consistent) interviu, pe care-l consider un prim pas spre lectura cărții.
***
Într-o lume în care fantezia copiilor pare inhibată pe zi ce trece de magia device-urilor și a jocurilor online, să creezi un personaj feminin care să cucerească definitiv copiii pare magie curată. De unde curajul sau, cu alte cuvinte, cui îi datorăm existența lui Morrigan Crow?
La origine, Morrigan trebuia să fie un personaj adult într-o altă povestire pe care o aveam în lucru, despre o altă fată care mergea să locuiască cu mătușa sa excentrică Morrigan, o femeie incredibil de curajoasă, interesantă și inteligentă. Și curând mi-am dat seama că sunt mai mult interesată de mătușă, ca personaj, de unde a venit, cum a fost copilăria ei încât a transformat-o în această persoană formidabilă. Simt că o identific pe Morrigan cu acea femeie pe măsură ce seria merge înainte și aceasta este harta mea.
Prima oară am avut ideea de a o crea pe Morrigan când aveam 18 ani. Eram la o conferință despre muzică, ascultând un speaker cu adevărat plicitisitor, și am început să visez cu ochii deschiși și să conturez povestea aceasta în loc să fiu atentă acolo. Așadar, datorăm existența lui Morrigan Crow plictiselii, cred. Plictiseala este foarte importantă pentru a putea visa cu ochii deschiși și pentru dezvoltarea imaginației. Nu sunt sigură că oricine mai are posibilitatea de a se plictisi.
Despre tărâmuri magice literatura pentru copii este plină. În fond, fiecare carte pentru copii este în sine, un astfel de tărâm. Cu toate acestea, în Nevermoor n-am mai fost până acum. Fără să dezvăluim prea mult din poveste, ce are Nevermoor aparte față de alte tărâmuri de poveste?
Totul în Nevermoor este nou și fantastic pentru Morrigan, însă avem de-a face și cu ceva întunecat acolo. Dincolo de strălucirea și de magia sa, Nevermoor are și o latură periculoasă, sinistră, pe care cititorul o va descoperi din ce în ce mai mult pe parcursul seriei. Nevermoor a fost inspirat de orașele mele preferate pe care le-am vizitat, cel mai mult de Londra, dar și de Veneția, Marrakech și Edinburgh. Am vrut să scriu despre un loc care m-a făcut să mă simt așa cum m-am simțit prima oară când am fost în aceste orașe: ca și cum m-aș fi aflat într-un loc în care orice se poate întâmpla dacă o iei pe anumită alee sau te oprești asupra unei anumite curți ascunse.
Jupiter North este un alt personaj-cheie din Nevermoor. Probele de admitere ale lui Morrigan Crow. O trăsătură care-l face îndrăgit de către copii? O calitate pentru care el ar putea fi luat drept model de către cei mici?
Jupiter nu este cel mai grozav adult – poate fi absent uneori, ba chiar neglijent, însă este curajos din punct de vedere moral și cred că aceasta este cea mai bună calitate a sa. El este în mod consecvent un campion pentru cei oropsiți, neînfricat în fața bătăușilor și a oricui altcineva care i-ar persecuta pe cei nevinovați. El este un protector înverșunat al lui Morrigan, al prietenilor și familiei sale și cred că asta iubesc cel mai mult oamenii la el. De asemenea, este ridicol. Este un om tare, tare prostuț.
Morrigan trebuie să treacă patru probe, una mai dificilă ca cealaltă, dacă ține la viața ei. Dintre toate cele patru, care s-a lăsat cea mai greu de adus în poveste?
Cu siguranță, încercarea urmăririi. Am scris-o în mai multe variante înainte de a avea într-o zi o revelație. Era mult mai simplă în variantele anterioare – a devenit un joc mult mai complicat de strategie în varianta finală. Cel mai ușor de scris a fost încercarea cu cartea, iar cea mai amuzantă a fost cea a spectacolului.
Societatea Wundrous este o societate menită să-i asigure protecție, siguranță și să-i aducă o familie lui Morrigan Crow. Pare incredibil, dar astăzi sunt din ce în ce mai mulți copii care resimt lipsa familiei; chiar dacă părinții trăiesc, aceștia sunt foarte ocupați sau locuiesc în alt oraș decât cel în care profesează și să nu uităm de tot mai multele cazuri de copii cu părinți divorțați. Acestea fiind spuse, cred că Nevermoor. Probele de admitere ale lui Morrigan Crow ar trebui citită și de părinți. Am dreptate sau nu?
O mare parte din Nevermoor este despre familie – în special despre a găsi familii și importanța găsirii unui loc căruia să-i aparții și oameni cărora să le pese de tine și de a ști că, uneori, aceste lucruri pot fi găsite în cele mai neașteptate locuri.
Cred că mulți adulți ar putea avea de câștigat, în general, din lectura cărților pentru copii. Este o abundență de povești bune și atât de multă complexitate și profunzime în literatura pentru copii. Este genul meu preferat.
