Mi-a fost drag să citesc cartea aceasta, o ediție impecabilă, apărută de curând la Editura Herald, în colecția Înțelepciunea inimii. Volumul este o culegere de scurte povestiri al căror protagonist este Nastratin Hogea, figură marcantă a folclorului oriental. Probabil că ați auzit de el chiar fără să fi citit vreuna dintre povestiri, iar prin intermediul acestei culegeri veți avea ocazia să faceți cunoștință cu el, să vă amuzați copios dar și să culegeți un strop de înțelepciune. Mi-au plăcut cele mai multe dintre aceste scurte povestiri, caracterul lor satiric este puternic conturat, concentrat adeseori în câteva rânduri. Unele au un mesaj foarte pătrunzător, iar umorul le este dulce-amărui, altele sunt pline de ironie. Explorând situații frecvent întâlnite în viața de zi cu zi, aceste povestiri au fost plăsmuite parcă pentru a reliefa idei și concepții aplicabile acestora, ca un fel de răspunsuri date unor întrebări ce plutesc permanent în aer. Multe povestiri sunt potrivite și pentru copii, limbajul simplu și oarecum naiv le face adecvate și acestora, dar sunt o lectură încântătoare și pentru adulți.
Dovada prostiei
Într-o seară, Nastratin Hogea a citit într-o carte că a avea barba lungă și capul mic este dovada prostiei omului. S-a dus repede în fața oglinzii și s-a studiat cu grijă. Când a văzut că are capul mic și barba lungă, și-a spus: „E limpede că sunt prost și trebuie să fac ceva să schimb asta!”
A mers apoi la lumânare și, la flacăra ei, a început să-și ardă barba, dar i s-au aprins barba și părul și și-a pârlit fața. După ce i-a mai trecut arsura, a luat din nou acea carte și a scris pe marginea paginii: „Este corect, am dovedit-o chiar eu!”
În vechime, în lumea musulmană, puțini erau cei care știau carte. Cei care aveau acest privilegiu erau clericii, care îndeplineau și rolul de învățători. Nastratin Hogea făcea parte dintre aceștia și a rămas în memoria colectivă grație acestor povestiri moralizatoare, suficient de amuzante încât să fie pe placul oamenilor de rând, revărsându-și stropii de înțelepciune asupra lor. Deși originile acestor povestiri se pierd adânc în negura timpului, mesajele pe care le perpetuează nu țin cont de acest aspect, păstrându-și actualitatea. Aduc un strop de exotism în vastul peisaj literar contemporan și, pe undeva, îmi amintesc de snoavele noastre populare. Așa cum Păcală a făcut istorie în folclorul românesc, Nastratin Hogea este un nume reprezentativ al folclorului oriental. Povestirile în care apare el merită a fi redescoperite, iar și iar, de noile generații, sau recitite, cu înnoit interes, de cei cărora le este deja familiar. Sunt acele povestiri ce nu cunosc perimarea, supraviețuind secole de-a rândul, etalându-și simplitatea și înfruntând cu succes complexitatea scrierilor contemporane.
Lungimea lumii
Într-o zi, o mână de oameni l-au oprit pe Nastratin Hogea pe uliță și l-au întrebat:
– Câți metri are lumea?
Până să răspundă Hogea, au văzut că alți oameni duceau un mort la groapă. Nastratin Hogea a arătat spre sicriu și a răspuns:
-Întrebați-l pe el. El a măsurat lumea și acum, că a terminat-o, pleacă.
Editura Herald
Traducere: Mihai Cernătescu
Anul apariției: 2016
Nr. de pagini: 272
ISBN: 978-973-111-637-2
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii.
4 comentarii
Cred ca la orice varsta o poti citi si reciti. E mereu actuala si atat de frumoasa.
Așa este. 🙂 Voi reciti și eu din ea și, la un moment dat, am să i-o ofer și celei mici.
poate e o gresala de tipar. nu ‘sa arda barba’, ci ‘sa rada’
Posibil să fie. 🙂 După cum se vede în foto, așa este în carte, dar ceea ce spui are logică. 🙂