Un spectacol marca Radu Afrim. Scenariul, regia și universul sonor îi aparțin. Un spectacol în care trupa teatrului ieșean arată cam tot ce știe să facă și, în același timp, se face de râs, dau impresia că nu se iau în serios, mutând accentele pe oricine altcineva în afară de ei înșiși. Construit la limita grotescului, parodie în cheie contemporană, Masaj dă măsura destructurării unei societăți aflată într-o derivă totală.
Salonul de masaj ține loc de sală de meditație, locaș de cult, loc de întâlnire, spațiu al regăsirii, loc de manifestare a frivolității sau loc unde banii se pierd cu succes. Salonul de masaj este locul unde el, patronul-maseur, și ea, manichiurista, fac o pereche imbatabilă. În jurul lor se încheagă o mică comunitate, se adună oameni pe cât de diferiți, pe atât de asemănători. Aparent fără nicio legătură între ei, cu nevoi antagonice, oamenii aceștia ajung să se cunoască între ei, să facă schimb de frici, anxietăți și resurse, astfel încât la final cu toții ajung să petreacă împreună. Salonul de masaj este locul unde se ascund frici, se dezbracă personalitățile de tot ceea ce au mai uman în ele și se îmbracă costumele frivolității, superficialității și kitsch-ului. Un loc pe cât de rece, de standardizat (mobilier impersonal, lumini de neon, spații de depozitare din care ies la iveală prosoape, creme de corp etc.), pe atât de golit de sens. De fapt, singurul sens care se poate asocia acestui loc este cel al pierzaniei (definitive). Dacă vreți, puteți înlocui „loc de masaj” cu „loc de jocuri”, ‚cazinou” sau „food court” din mall-uri și așa veți obține harta locurilor în care zilnic oamenii pierd puțin câte puțin din personalitățile lor.
Scenariul este construit din detalii care fac parte din biografiile actorilor. Spectacolul este datat din toate punctele de vedere, ceea ce-l poate face foarte puțin atractiv spectatorilor din alte orașe/locuri: sunt pomeniți de mai multe ori anii de naștere ai unora dintre actori, sunt evidențiate câteva locuri de referință pentru locuitorii orașului (Purcica a stârnit hohote de râs și nu doar ea – mi-am adus aminte cum am aflat eu prima oară ce este Purcica, ceea ce m-a făcut să râd și mai tare). Din acest punct de vedere, cred că ar fi interesant de văzut ce reacții stârnește spectacolul spectatorilor care nu sunt din Iași. Cum are loc transferul de informații prin intermediul unui scenariu care este bine articulat și orientat în jurul unor sintagme rostogolite până la golirea totală de sens în mass-media. Multe replici sunt scoase din reclamele la diferite produse pe care le tot vedem pe diverse rețele de socializare sau la televizor, alte replici preiau obiceiuri de consum pe care ni le-am asumat fără niciun pic de cenzură.
Un spectacol de aproape trei ore, un show de lumini și culoare, antrenant, astfel încât publicul nu simte trecerea timpului. Actorii cântă, dansează, fac schimb de replici, totul de dragul unui show în care este și nu este vorba despre ei. Admirabilă menținerea accentului local până la capăt, după cum e admirabilă și concentrarea actorilor pe relații. Costumele sunt colorate, într-un contrast puternic cu cei care le poartă, de aceea toate personajele par așezate în linia unui pamflet social excelent dozat. Luminile albe, intense, de neon pun și mai mult în evidență gesturile nefirești, ridicole, uneori lipsite de sens. Senzația că intri într-o lume de plastic – o lume a falsității ridicată la rang de artă – nu dispare nici după ce încep aplauzele sălii. Am ieșit din sală însetată, cu o senzație acută că trebuie să beau multă apă (mai multă decât beau de obicei) și tind să cred nu doar căldura sălii a fost singura cauză. Un spectacol care oglindește o societate în care nu mă regăsesc și din care nu vreau să fac parte, orice ar fi.
Masaj – Sala Teatru la Cub
Scenariu, regie și univers sonor: Radu Afrim
Asistent de regie: Marian-Alexandru Chiculiță
Scenografie: Irina Moscu
Coregrafie: Alice Veliche
Pregătire și aranjament muzical: Diana Roman
Distribuție: Horia Veriveș, Pușa Darie, Ada Lupu, Dumitru Năstrușnicu, Cosmin Maxim, Mălina Lazăr, Ionuț Cornilă, Livia Iorga, Diana Chirilă, Marian – Alexandru Chiculiță, Alexandru Bodron, Robert Agape, George Gușuleac, Flavius Grușcă, Cezar Ichim
Foto: Iulian Ursachi
