Bucătăria hoinară este o trilogie: trei albume fotografice menite să aducă sub ochii cititorilor o lume pe cale de dispariție. Din punctul meu de vedere, un excelent demers antropologic care ar putea servi oricând drept bază pentru o cercetare interdisciplinară serioasă cu privire la obiceiuri, tradiții și moduri de hrănire specifice românilor. Răzvan A. Voiculescu este fotograful care gândește întotdeauna înainte cu câțiva ani, proiectele lui se întind pe ani de zile și se remarcă prin calitatea tehnică a fotografiilor, dar și prin conținutul specific. Recent, a lansat cel de-al treilea volum din trilogia Bucătăria hoinară, prilej de care ne-am folosit ca să-i adresez câteva întrebări.
PS: mă număr prin norocoșii care au două albume fotografice semnate de Răzvan A. Voiculescu și mă pregătesc să-l achiziționez pe cel despre care vorbim aici.
fotografie din arhiva Răzvan A. Voiculescu
***
„Bucătăria hoinară se gătește de plecare” este al treilea album dintr-un demers artistic care a început acum mulți ani. Dincolo de pasiunea pentru fotografie în tot acest demers se vede dragostea de oameni, locuri și obiceiuri. Te-ai gândit vreodată să faci o ierarhie a iubirilor tale? Ai pune ceva înaintea pasiunii pentru fotografie?
Cel mai probabil rămâne fotografia, acea fotografie pe care apuc s-o fac studiind bine subiectul. Asta se aplică în special când este vorba de portret, nud și de obiect, într-o compoziție anume.
Tot la capitolul pasiuni, foarte aproape din spate, urmează călătoria în general, schiul și călătoria pe motocicletă.
Pentru mine această trilogie reprezintă, înainte de orice, un demers antropologic foarte bine gândit și fundamentat. Un proiect generos și util cercetătorilor din domeniul științelor sociale. Cum ai ajuns la oamenii aceștia (atât de frumoși) și la poveștile lor?
În general am ajuns chiar prin amabilitatea dânșilor. Cel mai probabil cineva le-a spus despre proiectul nostru și ei ne-au scris, telefonat. Apoi, au mai fost alți oameni binevoitori care urmăreau proiectului și „aveau o bunică, mătușă la țară” despre care ne-au povestit. Nu în ultimul rând, chiar noi, ca echipă, cunoșteam din alte proiecte personaje pe care le-am mai vizitasem și, cu ocazia albumului Bucătăria Hoinară se gătește de plecare, le-am recontactat și le-am propus să lucrăm iar împreună.
Fiecare album înseamnă un traseu (cultural) specific, întâlniri și reîntâlniri cu oameni autentici, rețete care mai de care mai gustoase. Ai un top preferat din acest punct de vedere? Un fel mâncare pe care l-ai tot mânca sau un om cu care tot ai sta la povești despre mâncare, bucătăria tradițională, obiceiuri și tradiții?
Spre dezamăgirea celor care citesc acest răspuns, am să vă spune că noi am gustat foarte rar din cele ce s-au gătit la ședințele foto. Câteodată chiar de loc. Și motivele sunt cam acestea: ședințele de lucru au fost foarte intense și de cele mai multe ori eram sub presiunea timpului; imediat după ce încheiam ședința foto/video, ne strângeam echipamentul, mai socializam puțin, și apoi încercam să ajungem cât mai repede la cazare pentru odihnă. Un al doilea motiv, unul mai puțin obișnuit, este acela că nu de puține ori îi rugam pe „bucătari” ca cele ce se gătesc să fie „mai rumenite, mai prăjite, mai coapte” decât era necesar și asta pentru că pentru foto/video intensitatea culorilor era necesară. Așadar, fiind prea rumenite, câteodată gustul mâncărurilor nu mai corespundea rețetei.
fotografie din arhiva Răzvan A. Voiculescu
Un proiect cum este „Bucătăria hoinară se gătește de plecare”, de o asemenea calitate are nevoie înainte de orice de o echipă de profesioniști, resurse financiare și materiale deloc de neglijat. Ne povestești câte ceva despre oamenii care ți-au fost alături, cei care te-au ajutat să aduci pe rafturile românilor aceste albume?
În primul rând suntem doi în echipă: Adriana Lucaciu, este cea care semnează realizarea filmului, și subsemnatul, realizatorul fotografiile celor trei albume reunite sub denumirea de „Bucătăria Hoinară”. Resursele financiare au fost cât se poate de mult drămuite, astfel încât să avem cele necesare pentru a călătorii, a ne caza și a ne hrăni.
Am încercat să eficientizăm la maxim fiecare tură de foto/video. Iar în ceea ce privește costurile de tipar, fondurile le-am obținut din precomenzile pe care am reușit să le avem în general de la companii care doresc să le ofere clienților lor de Crăciun, Paște un cadou „cu spirit foarte românesc.”
Bănuiesc că în arhivele tale personale se află mult mai multe fotografii. Cât de dificil e procesul de selecție al fotografiilor?
Într-adevăr, în arhivă sunt mult mai multe imagini pe care aș fi dorit sa le public. Selecția este câteodată „tăiere în carne vie”, pentru că sunt imagini la care sunt nevoit să renunț pe criterii de eficiență. Nu pot să am pretenția de-a edita un album de 500-600 pagini. Cele 370-400 pagini cât au albumele mele la ora actuală cred că sunt suficient de consistente.
fotografie din arhiva Răzvan A. Voiculescu
Tu ești un artist fotograf care nu se grăbește și care-și gândește proiectele pe termen lung. Țin minte și acum proiectul dedicat nudurilor (am înțeles că-l reiei cât de curând) și mai ai în portofoliul personal câteva astfel de proiecte. De unde această răbdare și tenacitate? Întreb pentru că sunt trăsături mai greu de găsit la alți artiști români?
Nu știu dacă se numește tenacitate, cât pasiune fără granițe, pe care încă o mai am, aceea de-a realiza albume de fotografie cu teme care mă bucură, mă atrag, în primul rând pe mine. Nu țin cont de ce „s-ar vinde”, ci de crezul meu estetic și posibilitatea de-a transmite mai departe felul meu de-a vedea…. înțelege un subiect, o idee.
Și da, în acest an, 2023, voi lansa a 2-a parte (și ultima) a proiectului „Nud. Proiecție de trup și Stare”. Va fi un album de fotografie tot voluminos care va cuprinde imagini de nud realizate între anii 2006-2023, dar și o selecție din primul album (lansat în 2005).
fotografie din arhiva Răzvan A. Voiculescu
Cel mai mare regret și cea mai mare bucurie provocate de „Bucătăria hoinară se întoarce”?
Regret și bucurie? Cele două stări se împletesc: faptul că nu am identificat și mai multe personaje cu bucătăriile lor (încă) autentice este un regret. Dar există, în același timp, și bucurie pentru că, după trei albume dedicate aceluiași subiect, putem „să schimbăm complet nota” și să abordăm o temă complet nouă, cea a nudului, pe care n-am mai abordat-o de 17 ani.
Unde și când se pot întâlni pasionații de artă fotografică cu tine și cu „Bucătăria hoinară se întoarce”?
Cei care sunt pasionați de fotografie și video sunt bineveniți să ne viziteze la studioul nostru din București scriindu-ne în prealabil la: razvanav@yahoo.com sau/și la lansările din țară pe care le vom organiza pe parcursul anului 2023 în Constanța, Timișoara, Cluj, Baia Mare, Iași, Suceava, Sighișoara, Jurilovca.
