Otto Rank e un clasic al psihanalizei. Încep cu asta, pentru cei care nu au nicio conexiune cu domeniul. Dar… nu e doar un clasic al psihanalizei care și-a renegat după mai bine de douăzeci de ani maestrul. De altfel, nici nu e singurul dintre colaboratorii lui S. Freud care a ales alt drum decât fondatorul acestei științe (în treacăt fie zis, și Jung a ales să se despartă de Freud și e celebră reacția celui din urmă – un adevărat leșin în plină conferință!). Pe tema aceasta e mult de vorbit, dar cu alte ocazii.

Clasică este și cartea despre care facem vorbire aici. Apărută pentru prima dată în 1909, a cunoscut numeroase reeditări și a devenit lucrare de referință atât pentru psihologi/psihanaliști, cât și pentru istorici. E de înțeles interesul celor din urmă pentru conținutul acestei cărți, din moment ce aici se regăsește una dintre cele mai sintetice prezentări ale principalilor eroi mitici. Mi-aduc aminte, pe la începutul anilor ’90, regăseam citate din carte în foarte multe alte cărți și-mi era greu să accept faptul că nu o găseam integral (măcar) prin anticariat.

Titlul, „Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei”, este cuprinzător și relevant pentru cei care vor să parcurgă integral micul studiu. Otto Rank ia în discuție principalii eroi ai perioadei mitice și-i aduce cât mai aproape de înțelegerea noastră, prin intermediul consemnărilor din perioada antică despre ei. El ia ca puncte de reper și bază pentru ulterioare discuții mai multe izvoare istorice, le trece prin filtrul obiectivității, astfel încât, la sfârșit, să avem în față tabloul complet al Eroului. Că e vorba despre Paris, Oedip, Perseu, Ghilgameș sau Iisus, despre Moise, Siegfried sau Kyros, tehnica abordării mitului e aceeași:

„Eroul este copilul unor părinți de o înaltă noblețe; de obicei, fiul unui rege. Nașterea lui este precedată de dificultăți, cum ar fi abstinența sau infertilitatea prelungită ori relațiile intime secrete ale părinților, datorate interdicției din exterior sau obstacolelor. În timpul sarcinii sau înainte de aceasta, există o profeție, sub forma unui vis sau a unui oracol, care avertizează cu privire la nașterea sa și, de obicei, reprezintă o amenințare pentru tată sau pentru cel care îl reprezintă pe acesta. De regulă, i se dă drumul pe apă, într-o ladă. Este apoi salvat de animale sau de oameni de rând (păstori) și este alăptat de un animal ori de o femeie de condiție umilă. După ce crește, își găsește părinții cu poziție înaltă într-un mod extrem de schimbător; pe de o parte, se răzbună pe tată, pe de altă parte, este recunoscut și, în final, obține rang și onoruri.”

Dacă plecați din start cu planul acesta în minte, vă va fi mult mai ușor să parcurgeți paginile volumului. Afirm asta pentru că s-ar putea să vi se pară că e mult prea multă informație despre descendenți, despre locuri de mult dispărute sau despre oameni care poate că nici nu au existat vreodată. Dacă nu știți pic de geografie și istorie, atunci da, s-ar putea să simțiți nevoia să luați vreun atlas istoric ca unealtă ajutătoare. Altfel, personajele sunt conturate foarte frumos, poveștile curg pur și simplu, Otto Rank dând dovada că este și un excelent scriitor. Kyros are parte de o atenție specială, asta și pentru că eroul este unul complex, care a putut fi regăsit descris în mai multe feluri, în funcție de izvorul istoric luat în discuție. Și aici regăsim ideea de arhetip, care mai târziu îi va servi lui Jung la întemeierea unui adevărat demers științific distinct. Pentru că Rank observă că, de fapt, îl putem regăsi pe Kyros în multe părți ale lumii, dar cu nume diferite:

„O mare similaritate a mitului despre Kyros cu versiunea lui Herodot se găsește în istoria timpurie a eroului regal iranian, Kaikhosrav, așa cum este relatată de Firdusi în Sah-name. Acest mit este redat mult mai pe larg de Spiegel.”

Și, în aceeași relatare, câteva rânduri mai jos găsim:

„O anumită asemănare, deși mai vagă, cu legenda precedentă prezintă mitul iranian despre Feridun, așa cum este relatat de Firdusi în Mituri eroice persane.”

Personal, mi-a plăcut foarte mult relatarea despre Hercule (am regăsit aici amănunte despre care habar nu aveam), cea despre Siegfried, dar mai ales cea a lui Lohengrin.

«Cum nimeni nu s-a arătat dornic să îi apărarea, tânăra ducesă s-a rugat cu ardoare la Dumnezeu să o salveze. Și departe, în îndepărtatul Montsalvat, în consiliul Graalului, s-a auzit sunetul clopotului, dând de știre că cineva avea nevoie grabnică de ajutor. Graalul a hotărât, așadar, să trimită ca salvator pe Lohengrin, fiul lui Parsifal. Chiar în clipa în care era gata să încalece pe cap a venit o lebădă plutind pe apă și trăgând în urma ei o luntre. Cum a văzut lebăda, Lohengrin a exclamat: „Duceți armăsarul înapoi la iesle, căci voi urma această pasăre oriunde mă va duce.” Având credință în atotputernicia lui Dumnezeu, nu și-a luat deloc mâncare în luntre. După ce au plutit pe mare cinci zile, lebăda și-a scufundat ciocul în apă, a prins un pește, a mâncat jumătate și i-a dat prințului cealaltă jumătate. Astfel, cavalerul a fost hrănit de lebădă

Ultimul capitol este dedicat fundamentării relației dintre mitologie și psihanaliză, autorul dând dovada unei capacități sintetice suficient de dezvoltate, astfel încât să nu pierdem în amănuntele tehnice.

„Mecanismul proiecției, care are un rol și în reinterpretarea actului nașterii – alături de alte caracteristici ale formării mitului, ce vor fi discutate acum – face necesară caracterizarea uniformă a mitului ca structură paranoidă, având în vedere asemănarea lui cu procesele particulare din mecanismul anumitor tulburări psihice. Proprietatea de a separa sau disocia prin imaginație ceea ce este unit este strâns legată de caracterul paranoid.”

Sunt abordate succint în acest capitol câteva tipare ale unor boli psihice și modul cum se poate iniția procesul terapeutic cu ajutorul sau din perspectiva mitologiei. De altfel, Rank ajunge la concluzia:

„Aceste mituri au apărut deci din două motive contrare, ambele fiind subordonate motivului reabilitării individului prin erou: pe de o parte, motivul afecțiunii și gratitudinii față de părinți, iar pe de altă parte, motivul revoltei față de tată.”

„Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei” este o lectură necesară celor care-și doresc o reactualizare a cunoștințelor despre eroii mitici, dar și o lectură utilă celor care caută o altă abordare a bolilor psihice. Cert este că timpul petrecut citind acest volum nu va fi considerat „timp pierdut”, ci, din contra, „timp câștigat”.

Cartea face parte din campania „Citeşte sănătos” a Editurii Herald. Detalii despre campanie: aici.

Sursa foto: famouspsychologists.org

mitul-nasterii-eroului-o-interpretare-psihologica-a-mitologiei_1_fullsizeEditura: Herald

Anul apariției: 2012

Traducere și îngrijire ediție: Monica Medeleanu

Nr. pagini: 160

ISBN: 978-973-111-249-7

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura