“M-am hotărât să devin prost”, Martin Page

O cărticică ușoară, ce promite amuzament din plin, dacă judecăm după titlu. Ideea de la care pornește întreaga poveste este interesantă și ea m-a determinat să citesc cartea, în speranța că voi găsi unele răspunsuri. Mă gândisem și eu că ignoranța este mai compatibilă cu fericirea decât deșteptăciunea, că prea multe gânduri nu fac decât să adâncească prăpastia nemulțumirilor. O părere asemănătoare pare să aibă și Antoine, tânărul de 25 de ani care cunoștea oboseala încă din copilărie și care, nemulțumit de viața sa, după încercări eșuate de a găsi liniștea mai întâi în alcool și apoi în sinucidere,  hotărăște “să aștearnă peste creierul lui giulgiul prostiei”.

Cu un asemenea pretext, se putea construi o povestioară delicioasă. Nici cea închipuită de Martin Page nu este de lepădat, însă mă așteptam la un umor mai pătrunzător, la întâmplări mai savuroase și, de ce nu, mai verosimile. Pe alocuri, cu precădere spre final, lucrurile îmi par cam forțate. Prima jumătate a cărții mi-a plăcut foarte mult și îmi promitea același lucru pentru paginile rămase. Autorul subliniază inutilitatea și ridicolul nonvalorilor promovate de societatea bazată pe consum. M-am regăsit în fragmente și fraze, ideile expuse fiind în ton cu ale mele. Poate de aceea am așteptat ceva mai mult de la confruntarea personajului cu lumea plină de prejudecăți și clișee.

Creștinii au mare noroc că sunt de foarte tineri puși în gardă împotriva riscului inteligenței; ei vor ști, toată viața, să se ferească de ea. Fericiți cei săraci cu duhul.

Cei care cred că inteligența are vreo noblețe cu siguranță că n-au destulă pentru a-și da seama că nu e decât un blestem. (pag.57)

Cugetări pline de miez şi idei ce mi-au atras atenția conturează o satiră fermecătoare. În pofida lipsurilor, cartea are ingredientele necesare pentru a rămâne în mintea cititorului. Moravurile, prejudecățile, lipsa de substanță îi stimulează autorului ironia, care se materializează în scene și afirmații hazlii. Aventura lui Antoine în lumea obișnuită nu-i aduce satisfacția sperată, totul în jurul său devine formă fără fond, iar salvarea nu îi vine din el însuși. Prietenii săi, fiecare cu ciudățeniile lor, care se îndepărtaseră de el când luase hotărârea de a deveni prost, sunt cei care îl supun unui proces bizar de purificare.

În același timp – căci încerca să fie la fel de obiectiv cu sine însuși cum era și cu ceilalți -, constatase că încercând să înțeleagă totul învățase să nu trăiască, să nu iubească, și că probitatea lui intelectuală extremistă putea fi interpretată ca o teamă de a se angaja în viață și de a ocupa acolo un loc bine definit. (pag.69)

Scriitura fluidă, tema ingenioasă, subtilitatea intenției moralizatoare fac din acest scurt roman o lectură plăcută și relaxantă, ce își pune amprenta fără stridență asupra celui ce se lasă antrenat în ea. Cartea are darul de a te pune pe gânduri, însă, totodată, te binedispune. Avem, așadar, un amestec interesant de meditație și umor, care nu ne poate lăsa indiferenți. Finalul este destul de deschis, astfel că noi, cititorii, putem trage propriile concluzii. Poate fi iubirea o cale de “vindecare” pentru cei care nu se pot adapta tendințelor societății? Un om care se ridică deasupra mediocrității poate coborî în ea oricând dorește?

Poţi citi un fragment din carte – aici.

Sursa foto: bookaholic.ro

Editura: Humanitas Fiction;

Anul apariției: 2015;

Traducere: Adriana Gliga;

Nr. de pagini: 148;

ISBN : 978-973-689-953-9.