Daisy Wood este scriitoare de ficțiune istorică, interesată de Al Doilea Război Mondial și inspirată de poveștile propriei mame din timpul acestui conflict. În 2022, publica romanul The forgotten bookshop in Paris, tradusă doi ani mai târziu de Dorina Tătăran la Editura Corint, în colecția Fiction.
Romanul debutează cu o notă de autor în care clarifică evenimentele derulate în carte ca fiind o ficțiune, dar contextul istoric este precis, fidel realității de atunci. În 1939, începea a doua conflagrație mondială cu o Germanie în plin avânt și expansiune. Aplicând Blitzgrieg, războiul fulger, Hitler viza răpunerea, rând pe rând, a tuturor adversarilor europeni din Coaliția Națiunilor Unite. Astfel, pe 14 iunie 1940, trupele Reichului intrau în Paris, ocupând orașul până la eliberarea sa de către Aliați. Consecința imediată a ocupației naziste a fost scindarea Franței în două zone: nordul – ocupat și controlat de germani și sudul, cu sediul la Vichy, rămas sub control francez.. Însă, paralel cu drumul desemnat al istoriei, au existat și oameni care nu s-au resemnat, ci au luptat pentru libertate cu prețul propriei lor vieți. Librăria uitată din Paris este despre cei din urmă, despre cei care și-au găsit curajul să spere la libertate.
Cartea este structurată temporal pe două planuri: primul se desfășoară pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, începând chiar cu 1939, iar al doilea plan temporal și narativ se desfășoară în anul 2022, fiind îmbinate armonios și coerent, ajungând să se contopească într-o descoperire care avea să schimbe viața și identitatea multor personaje. Între cele două paliere narative se stabilește mecanismul vaselor comunicante în literatură, caracterizat de episoade petrecute în spații, niveluri de realitate diferite, dar a căror desfășurare se influențează, accentuându-le importanța.
În centrul Parisului, în 1939, apare un adăpost cald iarna, când va ninge; plăcut vara, când adierea va aduce prin ferestrele deschise mirosul de pâine coaptă de la boulangerie, din piață, aceasta avea să fie librăria La Page Cachée – Pagina ascunsă, deoarece știa că între coperțile unei cărți se găsesc lucruri magice. Jacques conturează locul pe care și l-a dorit dintotdeauna, o oază de liniște într-un oraș agitat, un cuib în care cărțile să își exercite adevărata lor putere. Dragostea pentru cărți și pentru Mathilde îl va completa pentru totdeauna, chiar dacă timpurile și istoria se vor dovedi cei mai mari dușmani ai săi. Boema pariziană, însă, avea să se disipeze sub amenințarea apropierii trupelor germane care avansaseră prin Belgia și Luxemburg. Curând, lumea avea să își dezvăluie cea mai întunecată față a sa.
În jurul lor, oamenii fugeau cu lucrurile înghesuite în mașini și pe biciclete, în cărucioare și roabe, blocând drumurile cu șiruri de vehicule staționate. Refugiații nu aveau unde să stea, nu aveau ce să mănânce, nu aveau nicio destinație în minte – doar o grabă frenetică de a se îndrepta spre sud, înainte de sosirea germanilor. În acest haos, familiile se separau, bătrânii și copiii mureau de epuizare și deshidratare sau erau uciși în accidente de circulație, oamenii furau unii de la alții și se luptau noaptea pentru adăpost. Erau bombardați din aer și măturați de focuri de mitralieră.
Astfel, timp de șase ani, până la finalul războiului, fuga, frica, moartea vor domni peste întreaga lume. În mijlocul haosului, măștile se dau jos și oamenii își aduc la lumină adevăratele lor fețe. Mai mult decât o ficțiune istorică, romanul de față este și o fină analiză a psihologiei și naturii umane. Sub presiunea gândului constant al morții alegi să faci rău pentru a supraviețui sau reziști sperând că totul se va termina într-o bună zi? În jurul acestei întrebări, de fapt, se construiește analiza autoarei referitoare la felul în care fiecare a reacționat sub ocupația nazistă. Germanii, prin diferite mijloace, au aplicat un principiu deja vechi și cunoscut: divide et impera, mecanism căruia mulți i-au căzut victime.
Nevoit să se despartă de Mathilde, Jacques pornește într-o misiune periculoasă de a salva cât mai mulți oameni și cărți ca un ultim resort al umanității. La Page Cachée devine o ascunzătoare pentru indezirabilii autorităților naziste, un cuib al rezistenței, dar și un loc al alinării prin cărțile strecurate celor care sunt nevoiți să rămână acolo zile întregi. În prezentarea faptelor unul după altul, respectând cronologia evenimențială a desfășurării conflictului, autoarea reușește să insereze și un portret moral al librarului aflat într-o tensiune interioară constantă pricinuită de situația lui familială, dorul de soția sa, dar și de dorința de a salva cât mai multe victime ale naziștilor, mai ales copii. Este continuu străbătut de neliniștea de nu recunoaște întotdeauna cine este sau nu de încredere, cine e de partea rezistenței sau cine doar disimulează, o frică perpetuă a tuturor celor care au rezistat în timpul războiului sau în timpul regimurilor totalitare, indiferent de natura lor. Martor al atât de multor erori, Jacques înțelege că rezistența este singura atitudine demnă față de comportamentul sălbatic al ocupantului.
Peste trei mii de evrei născuți în străinătate fuseseră adunați și trimiși din Paris într-un lagăr mai la sud, se află în următoarele zile din gură-n gură și din buletinele de știri ale partizanilor. Soldații germani cutreierau străzile, jefuind pe față apartamentele abandonate și căutând evadați. Li se dăduse voie să acționeze după bunul plac. Jacques văzu o brută cu o mitralieră lovind un bătrân căzut pe stradă, care se izbise cu capul de bordură. Soldatul îi împingea corpul cu vârful bocancului, cu o figură indiferentă.
Zeci de ani mai târziu, la începutul anului 2022, Parisul este vizitat de un cuplu american, Juliette și Kevin, cea dintâi având și rădăcini franceze neexplorate, încă. La nivel superficial, relația dintre cei doi soți funcționa, mai ales pentru ochii prietenilor și membrilor clubului de care aparținea Kevin, însă, în profunzime, cei doi sunt complet diferiți, lucru pe care îl realizează după mai bine de douăzeci de ani de căsnicie și doi copii mari, plecați în lume. Deși vizita la Paris trebuia să fie o excursie de lux bifată pentru subiectele de discuție cu prietenii de acasă, Juliette nu dorește să revină în America, mai ales după ce află de infidelitatea soțului său. Rămâne la Paris, pornind pe urmele bunicii sale materne, care a păstrat toată viața un tablou dintr-un colț al Parisului și care se va dovedi că ascunde o mărturie de viață. Juliette începe un nou capitol al propriei sale existențe. O femeie matură, trecută de 45 de ani, care pentru prima dată își permite să trăiască pentru ea și nu pentru ceilalți. Se caută și își caută un drum pe care îl simte numai în acest loc, o nouă identitate care a așteptat-o până acum.
Pe vitrina de deasupra ușii scria La Page Cachée și un bărbat arătos stătea pe treaptă, mângâind o pisică tigrată, care ar fi putut fi Cocotte. Avea părul des și negru, care îi cădea peste ochelarii cu rame de baga, pomeții proeminenți și cel mai frumos zâmbet; nu puteai să te uiți la el fără să te simți minunat. Juliette se holbase la ea o veșnicie, iar apoi găsise fotografia tabloului lui Mémé în telefonul ei. Localizase cu ușurință librăria, acum știa unde să o caute, și reușise să vadă mâzgăliturile slabe de vopsea cu numele firmei. O librărie. Extraordinar!
Din acest punct, trecutul parizian al bunicii sale i se va dezvălui lui Juliette episodic, conturându-se într-o enigmă ce se dorea a fi dezvăluită. Librăria trecutului va reveni la viață datorită lui Juliette și dorinței sale de a fi adoptată de Paris. La Page Cachée devine Librăria uitată, adjectivele ascuns și uitat devenind o punte peste timp. Librăria lui Jacques va reînvia ca librăria lui Juliette, alte timpuri, alte cărți, dar un trecut comun.
Se simțea de parcă stătea să-i explodeze capul. Mémé fusese acolo, chiar în librăria care devenise a ei. Poate că Jacques Duval chiar îi salvase viața. Locul acela fusese atât de important pentru ea, încât luase cu ea în America, cu atâția ani în urmă, o imagine a pieței și o atârnase în dormitorul ei. Lui Juliette îi fusese sortit să vină la Paris: era destinul ei. Librăria uitată o așteptase să o readucă la viață.
Intrând în posesia tabloului bunicii, Juliette va descoperi, de fapt, cheia trecutului bunicii sale și legăturii pe care o avusese cu Parisul. Rând pe rând, viețile librăriei se demaschează, legăturile devin clare. Locul lui Juliette era acolo. Librăria era adevărata sa casă.
Romanul Librăria uitată din Paris este povestea a milioane de oameni nevoiți să iasă din propria lor viață, să fugă, să reziste, să sufere, să piardă. Chiar dacă bombele și orgoliile dictatorilor secolului trecut le-au răpit liniștea, nu au putut niciodată să le ia demnitatea și dragostea. Chiar și în infernul războiului, umanitatea a găsit loc pentru a se arăta, sub diverse chipuri. Pe unii i-a salvat plecarea capului, pe alții dragostea de cărți și oameni.
Librăria uitată din Paris de Daisy Wood
Editura: Corint
Colecția: Fiction
Traducerea: Dorina Tătăran
Anul apariției: 2024
Nr.de pagini: 384
ISBN: 978-606-088-584-9
