Isabel Allende – Aventurile Acvilei și Jaguarului

În colecția Epic Books a Editurii Humanitas a apărut în urmă cu câteva luni trilogia Aventurile Acvilei și Jaguarului de Isabel Allende, pe care nu o știam ca scriitoare de cărți pentru copii. Bine, cărțile acestea nu sunt chiar pentru copii, mai degrabă pentru adolescenți, dacă avem în vedere și recomandarea de pe copertă -13+, dar și povestea care prinde viață în paginile lor. Am citit până acum doar primul volum, intitulat Orașul fiarelor, și trebuie să mărturisesc că am simțit nevoia să continui cu următorul, pentru că cele două personaje principale – Alex și Nadia – mi-au devenit dragi, iar perspectiva unor noi aventuri palpitante care să-i aibă ca protagoniști îmi face cu ochiul. Fiind o mare iubitoare a spațiului sud-american, și implicit a literaturii de acolo, un roman de aventuri în jungla amazoniană, presărat cu un pic de magie specifică locului, m-a atras imediat.

Un adolescent de 15 ani pe nume Alex Cold se confruntă cu primele probleme ale vieții de adult, când boala mamei sale și tratamentul necesar acesteia îl trimit să locuiască pentru o perioadă de timp cu bunica lui, Kate Cold, un personaj inedit, surprinzător, o bunică atipică, pasionată de călătorii în toate colțurile lumii, scriitoare și aventurieră. Împreună cu ea va merge într-o expediție în Pădurea amazoniană, pe urma Fiarei care fusese văzută de mai multe ori de localnici, undeva între Brazilia și Venezuela, expediție finanțată de o revistă cu care colabora bunica. În peisaj apar indieni, localnici, afaceriști dubioși, dar și fiica ghidului, Nadia, o puștoaică cu pielea de culoarea mierii, care cunoaște limba indienilor, dar poate comunica și cu necuvântătoarele. Echipa care se formează într-un mic orășel de la marginea junglei purcede la anevoiosul drum prin junglă, înaintând pe apele fluviului. Ochi nevăzuți pândesc din hățișuri, o săgeată otrăvită doboară pe unul dintre soldați și, curând, Alex și Nadia se trezesc într-un loc incredibil, într-o lume atât de diferită de cea din care au venit.

Pornind de la acest pretext al căutării Fiarei, romanul expune câteva probleme importante ale spațiului sud-american, ale civilizațiilor băștinașe, exterminate de conchistadori în goana lor după bogăție. Într-un astfel de loc nu pot lipsi peripețiile, cum nu poate lipsi nici magia și nici credințele în felurite făpturi ridicate la rangul de zei. Peisaje aproape fantastice prin frumusețea și măreția lor ascund comori nebănuite, și nu mă refer la cele materiale, atât de mult râvnite de cei care, prin tot felul de mișmașuri, și-au câștigat intangibilitatea și rangul în societate și pare că nimic nu le stă în cale pentru a obține ce își doresc atât de mult. Mă refer la comorile spirituale, amenințate de pericolul „alb”, de nahabi – viața simplă, în strânsă comuniune cu natura, a triburilor indigene, valorile lor, modul lor de a-și percepe existența și ceea ce îi înconjoară. Orașul fiarelor este și despre ei, dar și despre resursele nebănuite pe care le purtăm în noi, de multe ori fără să conștientizăm. Nadia are rău de înălțime, dar animalul ei totemic este acvila și prin ea, va găsi puterea de a-și învinge teama.

Mi-a plăcut foarte mult jocul acesta la granița dintre real și ireal, dintre palpabil și fantezie, dintre rațiune și simțuri, pentru că uneori trebuie să înveți să simți cu inima, și atunci multe obstacole pot fi doborâte. Nu mă îndoiesc că acolo, în acel tărâm al realismului magic, o mare parte din detaliile regăsite în acest roman fac parte din bagajul cultural local. Și tocmai acestea conferă un farmec aparte cărții. Pentru un adolescent, însă, sfera de interes migrează spre cuplul Alex – Nadia și peripețiile lor. Raportându-ne la aceste personaje, putem citi romanul în cheie inițiatică, asistând la maturizarea lui Alex alături de fascinanta lui prietenă, în periplul lor prin junglă, alături de tribul oamenilor ceții sau în orașul Fiarelor. Legenda se împletește cu realitatea, visele au semnificații importante și mânuiesc de acolo, din subconștient, viețile oamenilor. Alex învață să privească mai profund în interiorul său, dar și în jurul său, trecând prin numeroase probe de foc. Dar oricât de înspăimântătoare ar fi încercările prin care trece, gândul la mama sa bolnavă, la pericolul care o pândește pe aceasta, este mult mai puternic. Într-un fel, și acesta îi dă forța de a merge mai departe, de a supraviețui probelor de foc.

Deși volumele acestei trilogii pot fi citite, zic eu, și individual, o dată ce ai parcurs primul volum, cu siguranță vei dori să le citești și pe următoarele două, care își poartă personajele prin spectaculoșii munți Hymalaya și apoi prin inima Africii.

Editura: Humanitas