„Ghid de călătorie în Evul Mediu. Lumea văzută prin ochii omului medieval”, o analiză

Anthony Bale este profesor de literatură engleză și renascentistă la Universitatea Cambridge. În 2002, obținea un doctorat în literatură medievală. Activitatea sa științifică și contribuțiile sale remarcabile în domeniul cercetării istorice i-au adus numeroase premii, dintre care amintim: Ronald Tress Prize, Beatrice White Prize, etc. În 2023, istoricul publica A travel guide to the Middle Ages: The world through medieval eyes, volum tradus în limba română în anul 2025 de Justina Bandol la Editura Polirom, în colecția Historia.

Cartea este structurată în 15 mari capitole în cuprinsul cărora se pot identifica și fragmente din surse primare, precum și unele ilustrații relevante pentru calitatea textului, în ansamblu. În aceeași măsură, cititorii regăsesc la final referințe și lecturi recomandate, volumul fiind important și ca un deschizător al unor alte cercetări în acest domeniu și pe acest subiect. De la început, istoricul stabilește direcția demersului pe care l-a întreprins, acela de a merge pe urmele marilor călători ai epocii medievale, pe urmele celor care au și lăsat documente scrise despre călătoria în care s-au aventurat. Astfel, sursele de informare în vederea scrierii aceste cărți sunt ghidurile și relatările călătorilor medievali, cu mențiunea că aceste surse, care sunt extrem de prețioase, pot fi și la fel de subiective, din acest motiv trebuie privite și contextualizate în conformitate cu perioada în care ele au fost scrise. De asemenea, autorul scrie o istorie a călătoriei medievale așa cum era receptată în acea epocă, așadar prin ochii omului medieval a cărui orientare în spațiu și percepere a spațiului și timpului erau, în mod clar, destul de diferite față de zilele noastre. Printre scrierile medievale de călătorie se pot regăsi mai multe genuri: autobiografie, scriere despre natură, enciclopedie, spovedanie, istorie, jurnal, lucrare de etnografie, fiecare cu aportul său cultural sau cu scopul urmărit de autorul său. Călătoria medievală este, în primul rând, rezultatul unei vaste curiozități pentru cunoaștere, o posibilitate de a pătrunde într-o altă lume, într-o altă dimensiune a spațiului și a timpului, dar și extraordinara șansă de a oscila între adevăr și ficțiune. Aceleași spații văzute pot fi descrise în zeci de feluri diferite și un bun prilej de a personifica ființe necuvântătoare. De cine erau ghidați acești călători medievali? Existau mai multe posibilități, dar, dacă ne referim la o scriere anume, istoricul aduce în atenție Codex Calixtinus ca fiind unul dintre cele mai vechi ghiduri de călătorie care pot fi identificate ca atare.

Cartea de față își propune să străbată cât mai mult din itinerariile parcurse de oamenii medievali, pornind din destinațiile europene și ajungând în Orientul Mijlociu și Extremul Orient, acolo unde noutatea celor văzute și trăite a impresionat irevocabil pe călător, schimbându-i raportarea la lume, spațiu, timp și la celălalt. În primul rând, cercetarea răspunde unei întrebări esențiale: ce însemna să călătorești în Evul Mediu? Valențele conceptului s-au schimbat radical de-a lungul timpului. Răspunsul oferit de autor este unul cuprinzător, și anume:

A călători însemna a citi, a citi însemna a călători: locurile și scrierile de călătorie erau percepute prin prisma altor cărți, mai vechi, sau a relatărilor altor călători ori ale unor martori distanți care scriseseră cu mult timp în urmă despre lume. În textele medievale de călătorie, adevărul se împletea cu neadevărul, poveștile martorilor oculari se învecinau cu fantezii din trecutul îndepărtat.

Marcant în acest punct a fost globul lui Behaim a cărui apariție produce o schimbare semnificativă. 1491 este anul din ajunul instalării europenilor în spațiul Americilor, cu atât mai mult era nevoie de un glob pământesc pe care omul medieval să pună degetul pentru a înțelege noile descoperiri europene, dar și pentru a înțelege vastitatea pământului. Se făcea ușor trecerea spre premodernitate, deși era abia debutul unui vast proces istoric. Astfel, începe să se redefinească și călătoria, care reprezintă o căutare – a fericirii, a mântuirii, a bogăției, însă până la destinație multe sunt piedicile care pot apărea: tipul de transport, bolile, vremea, schimbul valutar, etc. Experiența celor care ajung unde doresc depășește orice imaginație, au parte de noi realități, de noi provocări și, de multe ori, vin complet schimbați acasă. Călătoria era relevantă, însă, și din perspectiva celor relatate la întoarcere, iar această relatare era întotdeauna idealizată, ascunzând dificultățile deplasării. Cine călătorește este o altă întrebare justificată date fiind costurile și provocările pe care o călătorie le presupune în Evul Mediu. Astfel, în capitolul 2 al cărții, cititorul face cunoștință cu trei persoane, devenite personaje, Beatrice, Henry și Thomas, cea dintâi deținând titlul de dame, adică un titlu de noblețe și o desemna de asemenea ca stăpână a casei. Era și organizatoarea călătoriei, dând ordine și supraveghind fiecare aspect organizatoric. Fiind bine poziționată social, dame Beatrice și-a permis să îi ceară regelui o suplică, solicitând o scrisoare cu pecete care să le permită să meargă până la Roma fără opreliști sau împotriviri, ceea ce s-a și întâmplat. Scopul călătoriei nu era neapărat cunoașterea, ci dorința de a obține binecuvântarea Divinității de a avea un copil. Bagajul pentru o asemenea călătorie putea conține următoarele:

Medicamente. Rufărie de corp, cârpe de șters, prosoapele. Scobitori. Oglinjoare cu mâner, zgâriate. Bucăți de săpun vechi și mucuri de lumânare topite. Ac și ață.

Sigur că bagajele puteau varia în funcție de foarte mulți factori, dar niciodată nu le lipsea esențialul. De asemenea, existau și alte etape de parcurs pentru a putea pleca la drum: îngăduința de a călători, acordul de la partenerul de viață, de la superiorul ierarhic în biserici sau chiar de la șeful statului în anumite condiții), nevoia unui salvconduct (permis de liberă trecere pentru a putea străbate alte țări sau regiuni). Pe de altă parte, călătoria fiind un demers periculos și ei erau conștienți de acest aspect, oamenii medievali se preocupau de scrierea unui testament pentru situația în care nu se mai întorceau, iar ultima grijă era schimbarea banilor necesari drumului. În ceea ce privește motivația călătoriei, se identifică un concept – wanderlust – dorința nepotolită de a călători doar de dragul călătoriei. Cei care se puteau bucura de o călătorie de plăcere erau oamenii foarte bine poziționați din punct de vedere economic și social. Călătorii încep să se diferențieze între ei în funcție de scopul călătoriei. Pelerinii, de exemplu, purtau însemne distinctive, insigne sau elemente cu semnificație religioasă.

Insignele de pelerin erau unul dintre cele mai obișnuite moduri în care oamenii se înfățișau drept călători cu experiență. Prin intermediul lor, călătoriile le erau recunoscute social. Insignele erau adesea prinse de toiag sau de veșmintele tipice ale pelerinului, pălăria tradițională de paie, cu boruri largi, sau mantia.

Călătoriile fiind lungi impuneau și necesitatea unui loc de cazare, iar cel mai frecventat în acea perioadă era hanul, locul deschis în principiu călătorilor și vizitatorilor. În interiorul hanurilor nu exista o distincție socială clară, dimpotrivă, se poate discuta despre un mozaic social în clientela acestor locuri. Igiena era de multe ori precară, dar nu era neapărat un aspect care deranja, ci mai degrabă unul care uimea și merita notat în notițele de călătorie. Bunele maniere erau esențiale, deși nu se respectau peste tot, hanurile fiind și spații ale zgomotului, ale incapacității unui somn odihnitor. În Konstanz, de exemplu, toate necesitățile unei călătorii erau reglementate până la cele mai mărunte amănunte.

Consiliul orășenesc a dispus, prin urmare, ca un pat de două persoane să nu coste mai mult de 1,5 guldeni pe lună, iar gazdele să fie obligate să furnizeze așternuturi și perne mari și mici, care toate trebuiau spălate lunar […] Ulterior, prețul alimentelor a trebuit să fie și el reglementat, fiindcă erau foarte multe guri de hrănit și profitul care se putea face de pe urma lor era imens.

Odată cu trecerea timpului și perfecționarea artei călătoriei încep să apară bolletta del passaggio, document care, în diferite împrejurări, putea fi o chitanță care atesta plata taxelor de tranzit, un conosament, un certificat de sănătate sau un pașaport. De asemenea, temându-se de epidemiile decimatoare, se introduce și un bolletta di sanità, a cărui semnificație era un certificat de sănătate care să ateste că nu sunt purtători ai ciumei. Călătorii europeni încep să iasă din spațiul continental, dorind să ajungă în Țara Sfântă, care în funcție de călător și de motivele sale, promitea victorie, profit sau mântuirea sufletului. Aici se loveau de alteritate, de felul în care erau receptați sau îi receptau pe ceilalți, fiind un spațiu de-a dreptul exotic. Începeau să intre în contact și cu civilizația islamică, o provocare pentru creștinii conservatori. După Ierusalim, călătorii medievali au pășit pe Drumul Mătăsii unde erau obligați să prezinte acte doveditoare ale călătoriei. Realitățile de aici îi surprindeau, fiindu-le de multe ori greu să înțeleagă această lume nouă. India s-a dovedit o destinație a fructificării imaginarului în toată complexitatea sa, dovedindu-se un fel de laborator al imaginației, atrăgătoare, sofisticată, adesea receptivă și de o diversitate aproape infinită. Orientul și Occidentul se întâlnesc la mijlocul drumului într-o inedită ciocnire a civilizațiilor. Însă, indiferent cât de fascinante ar fi fost locurile vizitate, călătoriilor europeni medievali li se făcea dor de casă, de rutina lor. Drumul spre casă nu își găsește loc în scrierile lor, este un timp al reflecției, al rememorării și al speranței că vor ajunge cu bine de unde au plecat.

Pentru mulți, unul dintre primele lucruri pe care le făceau ajungând acasă era să se apuce să scrie povestea propriilor peregrinări. Cei care își descriu călătoria de retur ne dau o idee despre sentimentele tulburi pe care ni le stârnesc întoarcerea acasă și momentul în care un lung periplu ia sfârșit.

Cartea Ghid de călătorie în Evul Mediu. Lumea văzută prin ochii omului medieval este o scriere valoroasă despre o lume văzută întotdeauna din perspectiva macroistoriei. Anthony Bale a realizat tabloul unei lumi la începutul cel mai valoros drum, cel al cunoașterii. Scris cu umor și erudiție, volumul de față se constituie într-o adevărată călătorie în timpuri și spații memorabile, o istorie prin ochii peregrinului.

Ghid de călătorie în Evul Mediu. Lumea văzută prin ochii omului medieval de Anthony Bale