Anul trecut, cam pe vremea asta, pregătirile pentru a III-a ediție a Festivalului Internațional dichis’ n’ Blues erau în toi. Vervă e și zilele acestea, reprezentanții organizatorului, Asociația Culturală în Exil, ocupându-se ca cea de-a IV-a ediție să fie cel puțin la fel de reușită ca precedentele.
Plin de treburi până peste cap, președintele asociației amintite, Cristian Antonescu, a găsit atâta timp cât să răspundă câtorva întrebări.
Cristi, fă un sumar muzical al tău și spune câte ceva despre parcursul tău profesional.
Când eram mic, pe la 6 ani, mama m-a dat la pian. Verbul e corect, dar cam moale. Nici m-a „mânat” nu e cel mai nimerit. „M-a împins”, „m-a târâit”, cam așa s-ar spune mai apropiat de realitate. Și m-a tot târâit preț de vreo 5-6 ani, cred. A fost nasol, constrângător, foarte chinuitor (atât pentru mine, cât și pentru profesorii mei). În fine, rău tare…
De cate ori îi explicam că ar putea renunța la visul de a avea un copil cu educație impecabilă (asta însemnând obligatoriu pian!), ea îmi răspundea cam așa (trădând, totuși, faptul că înțelesese: fiu-său nu va fi vreodată pianist): „o să te ajute măcar să înțelegi muzica bună”.
N-am ajuns nici pianist, nici chirurg (cum și-a dorit o vreme taică -meu). Am ajuns avocat și nici în haina asta nu mă simt prea confortabil. Bine, nu-i de la haină, e de la țară. Dar asta nu are mare legătură cu ce discutăm aici.
Acum mă gândesc că poate ca pianist nu ar fi fost chiar rău. Când îl văd pe Raul Kusak amețesc de plăcere (pentru ce văd) și nervi (pentru ce n-am reușit). Ar fi trebuit să mă fi străduit mai abitir. Poate aș fi avut o șansă.
În fine, măcar, am ajuns organizator de festival de blues.
Pictorul Eugeniu Barău, iubitor de blues, și Cristian Antonescu
Foto – Adrian Mociulschi
De unde și de când pasiunea pentru blues? De ce blues și nu alt gen muzical?
Blues ascult de foarte – foarte mic. Asta dacă acceptăm, cum zice Vali Răcilă, că Rolling Stones e o trupă de blues. Acceptăm, normal: am văzut Rolling Stones de 3 ori pe viu și, la cum se încăpățânează, cred că mai am una – două șanse.
Dar nu ascult doar blues. Ascult multe muzici, de mai multe feluri. Deși, în principiu, mai mult blues. Vorba lui Willie Dixon: The blues is the roots, the rest is the fruits.
Îți poți aduce aminte originea ideii de a organiza la Tulcea un festival – întâi naţional, apoi internaţional – de blues?
Ideea pur și simplu a apărut, mi s-a părut că trebuie, că se cuvine festival de blues pe malul Dunării și-am bănuit că oamenii ar dori asta (ceea ce, se vede treaba, n-a fost deloc o socoteală greșită). Ideea era să fie apoi „împrumutată” de niște folkiști. Bine că nu s-a întâmplat așa, s-ar fi oprit festivalul după două ediții. Și nici n-ar fi fost blues.
La început a fost festival național. De la a doua ediție am prins curaj și a devenit internațional. Ne-a ajutat Dumnezeu să putem aduce nume mari ale blues – ului european și mondial. Nu-i de colo pentru un târg prăfuit.
Asta ne-a jucat și feste: uneori nu ni s-au promovat concertele, pentru că la București au fost jurnaliști-patriarhi de blues care n-au crezut că ar putea să vină aici, pentru prima dată în România, muzicieni ca, bunăoară, Billy Branch sau Laurence Jones.
S-a crezut că e o nesimțită strategie de marketing: anunți un nume mare, atragi lumea și apoi pretinzi că s-a întâmplat ceva și n-a mai ajuns.
Iată că toți cei anunțați au ajuns, au încântat. N-a fost nicio strategie.
Detaliază, te rog, programul acestei a IV-a ediţii.
Pentru prima dată în România: NINE BELOW ZERO (GBR).
Încă de la înființare (1977), Nine Below Zero a fost considerată una dintre cele mai bune trupe de blues din Albion.
Legendara trupa britanică vine la dichis’n’Blues cu membrii săi din anii de glorie, Dennis Greaves și Mark Feltham, dar nu în formula clasică de cvartet, ci ca big band (opt membri), având, alături de chitară, muzicuță, baterie și bass, backing vocal, trompetă, saxofon, orgă, percuții.
Muzicuțistul MARK FELTHAM este, fără îndoială, o adevărată legendă în Marea Britanie, grație unei activități concertistice și discografice de excepție. Este posesorul unei tehnici absolut superbe, care-i permite să treacă cu ușurință de la pasajele dulci la cele agresive. Această fantastică versatilitate i-a permis ca, pe lângă activitatea alături de trupa Nine Below Zero, să cânte, atât în concerte, cât și pe albume de studio, alături de nume uriașe: RORY GALLAGHER, GARY MOORE, ANNIE LENOX, ZUCCHERO, OASIS, ROBBIE WILLIAMS, JOE COCKER.
PHIL GATES (USA)
Phil a cântat pe aceeași scenă sau alături de mari muzicieni ai lumii, precum John Mayall, Tommy Castro, Janiva Magness, Kenny Neal, Eric Gales, Booker T, Maurice White, Philip Bailey, Urs Wiesendanger.
De asemenea, a lucrat ca inginer de sunet, printre alții cu Buddy Guy, Stevie Ray Vaughn, Albert King, Dizzie Gillespie, Wynton & Branford Marsalis, Kevin Eubanks, Eartha Kitt, Dianne Reeves.
Stilul său muzical combină într-un stil foarte personal energia și creativitatea din Jazz, Rhythm& Blues, Funk, New Orleans style.
ROBERTO MORBIOLI Group (IT/USA)
Roberto scrie și aranjează muzica tuturor melodiilor sale. Personalitatea lui și stilul său unic de a cânta sunt evidente în toate interpretările sale, amintind de legende ale bluesului precum Freddy King, Albert King, BB King, Albert Collins, T. Bone Walker, Steve Ray Vaughan și Eric Clapton.
Interpretează pasional și cu aplomb, dând o notă aparte tuturor show-urilor sale. Ca vocalist, Roberto reamintește de stilurile și tonurile lui Sam Cook, Otis Redding, Robert Cray sau Donny Hathaway.
În formula lui Roberto Morbioli de la dichis’n’Blues se regăsește și partenerul său de gig-uri nord americane, bateristul român Liviu Pop.
IRINA SÂRBU Band – Lecția de Jazz (RO)
O încântătoare formulă alcătuită din patru muzicieni talentați și originali: Irina Sârbu (voce), Puiu Pascu (pian) și fiii Ancăi Parghel, Ciprian Parghel (contrabas), Tudor Parghel (tobe).
Lecția de jazz este destinată copiilor, dar cucerește adulții în măsură cel puțin egală. Este un curs de jazz cu exemplificări, jocuri, virtuozitate, rafinament și umor. De la Ateneul Român, Lecția de jazz coboară la Gurile Dunării, dovedind încă o dată faptul că dichis’n’Blues este nu doar un festival, ci, probabil, cea mai agreabilă dintre școlile noastre de azi.
Fiecare ediție a fost îmbogățită cu acțiuni adiacente concertelor. Ce ne rezervă anul acesta dichis’ n’ Blues?
Laboratorul de muzică și ritm făcut de Raul Kusak – workshopul dedicat copiilor și tinerilor. Are ca scop dezvoltarea atât a unor noțiuni elementare ce țin de armonie/ritm/melodie, cât și aprofundarea lor în anumite contexte muzicale legate de performing, orchestrație și producție muzicală.
Și seminarul lui Marcian Petrescu, American Folk Blues Festival – o lecție de istorie muzicală.
Lecția de jazz a Irinei Sârbu este, iarăși, o premieră în România: niciodată un festival nu a inclus această bijuterie în line up, ci eventual ca eveniment conex. Cred că nevoia de educație, inclusiv muzicală, este atât de mare, încât o lecție de ritm, de cutume, de reguli scrise și de bun gust muzical își găsește foarte bine locul între recitalurile celorlalte mari trupe.
Continuă și povestea „Bursei cu Dichis”, tabăra de pictură de la Luncavița se întâmplă și anul acesta.
Unde se vor ține tradiționalele seri de jamsession?
După fiecare seară de recitaluri ajungem la La Liman, pe faleză. De la orele aproximativ 23.45 trecute fix. ‘Till late.
Cât costă – per total – această ediție a festivalului?
O grămadă de bani: cam 40.000 de euro. Poate și mai bine de atât, vom vedea la final.
Sponsorii s-au înmulțit an de an. Cine a mai anunțat anul acesta că va contribui?
E un subiect frumos: sponsorii veniți o dată la dichis’n’Blues au rămas alături și-n anii următori. Și permanent apar noi sponsori. Anul acesta, mai mult ca niciodată, parcă. Sunt firme de prestigiu din oraș, după cum au apărut și sponsori importanți din București, Vâlcea sau Galați și chiar Unicredit Bank.
Și nu plătesc sume mici! Contribuie în așa fel încât au făcut să se întâmple încă un dichis’n’Blues in 2018, an când părea că e aproape imposibil. Au înțeles că e frumos și necesar un astfel de eveniment în Tulcea.
Îi rog pe toți spectatorii să citească atent lista sponsorilor de pe afiș. Le datorăm asta și o binemerită!
Vinul Zaiafet, dela Amfiteatru Vitis, și berea Sikaru sunt puse la rece pentru iubitorii de blues.
Câte ceva despre voluntarii versați ai dichis’ n’ blues și cum nu se poate fără ei.
Alt subiect frumos: ca și sponsorii, voluntarii sunt vitali pentru festival. Jucăm tare: avem doar 15 voluntari, unul și unul. Copii cu școli frumoase, cu talent, cu umor, cu priviri oneste. Prietenii lui dichis. De la an la an se implică tot mai mult. Au grupul lor pe WhatsApp, pe Facebook, eu nu pot ține pasul cu ei. Ei se organizează, au responsabilități, își fixează targeturi, chestii.
Doar că am o veste proastă pentru ei: viață de voluntar e scurtă. Curând vor trebui să devină organizatori ai lui dichis’n’Blues. Ceea ce e chiar veste bună.
Care este prețul biletelor? Ce tricouri purtăm anul acesta?
Biletul costă 50 de lei pe seară. Cu posibilitatea rezervării online – ceea ce s-a și utilizat: s-au rezervat online bilete de la București, Iași, Sibiu, Piatra Neamț, Galați, Constanța, Brăila. Și Tulcea.
Tricouri – toate mărimile, două modele, două culori.
Ai anunțat că va fi adus un tribut marii cântărețe Aretha Franklin.
Dacă se întâmplă un festival de blues în luna în care Aretha Franklin a murit, cred că nevoia de a exprima un mic semn de recunoștință e de la sine înțeleasă. Astfel încât spațiul destinat concertelor de la dichis’n’Blues 2018 se va chema Aretha Franklin Venue. Pentru doar două zile, atât putem noi.
Nu mă aștept ca cineva la Tulcea să își propună permanentizarea acestei denumiri la Tulcea.
Unde caută cine vrea mai multe amănunte?
Pe Facebook, paginile Asociaţia Culturală „în Exil” și Dichis’n’Blues conțin toate informațiile necesare, la fel ca pagina web dichisnblues.ro.
Acesta este programul detaliat pe care l-am prezentat la întrebările formulate de reprezentanții presei:
Vineri, 31 august 2018
9.30 – 12.00 – Muzeul de Artă Tulcea
Laboratorul de muzică și ritm (Raul Kusak) – grupa 9-13 ani
13.00 – 15.30 – Muzeul de Artă Tulcea
Laboratorul de muzică și ritm (Raul Kusak) – grupa 14-24 ani
19.30 – 23.00 – concerte live: Roberto MORBIOLI (IT), Phil GATES (USA)
00.00 – till late – Jamsession – Restaurant La Liman
Sâmbătă, 1 septembrie 2018
9.30 – 12.00 – Muzeul de Artă Tulcea
Laboratorul de muzică și ritm (Raul Kusak) – toate grupele de vârstă
11.00 – Casa Avramide
Workshop Marcian Petrescu – American Folk Blues Festival
19.30 – 23.00 – concerte live: Irina SÂRBU (RO), NINE BELOW ZERO (GBR)
00.00 – till late – Jamsession – Restaurant La Liman.
Proiectul este cofinanțat de Consiliul Local Tulcea Tulcea.Toate concertele vor avea loc pe esplanada situată între Teatrul „Jean Bart” şi Casa Avramide.
