Dragă domnule Henshaw – ați scris vreodată o scrisoare?!

Minunat este acest mic roman epistolar, în care memorabilă rămâne imaginea unui copil care scrie, dorind să devină el însuși autor.

Scrisul este, poate fără a conștientiza acest lucru, și o modalitate de a exprima nemulțumirile. La adolescență este mai ușor să scrii cuiva, unui străin, lucruri pe care nu le poți spune părinților – nici mamei, fiindcă este prea ocupată, întreține singură un copil, nici tatălui, mai mult absent decât prezent.

Părinții lui Leigh divorțează, iar băiatul încearcă o vreme să-i împace. Ulterior, constată că tatăl, șofer de camion, vrea să-și facă altă familie. Egoist și imatur, tatăl are propriul vis de împlinit. Nu are suficiente resurse să privească spre propriul copil și să-și asume deplin responsabilitatea creșterii lui.

Pentru Leigh, dezamăgirile vin una după alta. La școala cea nouă rămâne mereu fără pachet la prânz – cineva îi fură mâncarea. Noroc că Leigh este un băiat isteț și inventează o „alarmă pentru hoți”.

De tristețe îl salvează mai întâi pasiunea pentru o carte pe care o citește și o recitește de nenumărate ori. Așa îi vine băiatului ideea de a-i scrie autorului – ulterior, un proiect școlar are exact această temă, de a contacta un scriitor și de a obține de la el un mesaj. În clasă, se descurcă fiecare cum poate. Unii copii nu primesc niciun răspuns. Alții primesc aceeași scrisoare, fiindcă se adresaseră aceluiași autor. Leigh primește de la autorul lui preferat o scrisoare de necitit în fața clasei, nu doar din pricina ironiei pe care o detectează imediat, ci și pentru că interlocutorul îi întorsese întrebările. Leigh se vede nevoit să răspundă și el unor întrebări care par simple, dar care scot la iveală probleme și, din fericire, și soluții.

Iată un roman epistolar despre prima carte citită, întâlnirea dintre autor și cititor, adolescență, proiecte școlare creative și iubirea salvatoare a părinților, divorțați sau nu. Leigh este un adolescent fermecător, admirabil prin felul în care, descoperindu-și pasiunea pentru lectură, se pregătește să devină scriitor.

Câteva informații despre autoare găsim în prezentarea editurii:

Beverly Cleary (n. 1916) este una dintre cele mai apreciate autoare americane de cărţi pentru copii şi adolescenţi. Cele peste treizeci de titluri ale sale s-au vândut în mai bine de nouăzeci de milioane de exemplare în lumea întreagă. Ramona Quimby, Beatrice „Beezus“ Quimby, Ribsy şi Ralph S. Mouse sunt doar câteva dintre celebrele personaje cărora le-a dat viaţă.

În 1975, a primit Medalia Laura Ingalls Wilder din partea Asociaţiei Americane a Bibliotecilor. În 1981, a primit National Book Award pentru titlul Ramona and Her Mother, iar în 1984, Medalia Newbery pentru Dear Mr. Henshaw. În anul 2000, Library of Congress a numit-o „legenda vie“ a literaturii pentru copii, iar pentru contribuţia de-o viaţă adusă literaturii americane, Beverly Cleary a primit în 2003 National Medal of Arts.

Las mai jos câteva fragmente din carte:

13 noiembrie

Dragă domnule Henshaw,

Acum sunt în clasa a patra. Am făcut o diorama din Cum să distrezi un câine, cartea despre care ți-am scris de două ori până acum. Cu ocazia Săptămânii Cărții am primit temă să trimitem o scrisoare unui scriitor. Anul trecut am primit răspunsul tău, dar era doar printat. Te tog vrei să-mi scrii ceva de mână? Îmi plac foarte mult cărțile tale.

Personajul meu preferat e tatăl lui Joe, pentru că nu s-a supărat când Joe și-a distrat căinele punându-i o casetă cu o doamnă care cânta, și câinele a început să urle de parcă ar fi cântat și el. Și Bandit face la fel când aude pe cineva cântând.

Cel mai bun cititor al tău,

Leigh Botts

(p. 9)

20 septembrie

Dragă domnule Henshaw,

Anul ăsta am trecut în clasa a şasea şi merg la o școală nouă, într-un oraş nou. Am primit temă să facem un referat despre un scriitor pentru a ne îmbunătăți abilitățile de scriere, şi evident că m-am gândit la tine. Te rog să-mi răspunzi la următoarele întrebări.

Câte cărți ai scris până acum?

Boyd Henshaw e numele tău adevărat sau e un pseudonim?

De ce scrii cărți pentru copii?

Cum îți vin ideile?

Ai copii?

Care e cartea ta preferată dintre cele pe care le-ai scris?

Îți place să scrii cărți?

Care e titlul următoarei tale cărţi?

Care e animalul tău preferat?

Te rog să-mi dai nişte sfaturi despre cum se scrie o carte. E foarte important pentru mine. Chiar vreau să știu, ca să pot deveni un scriitor celebru și să scriu cărți exact ca ale tale.

Te rog să-mi trimiți o listă cu toate cărțile pe care le-ai scris, o fotografie cu autograf şi un semn de carte. Am nevoie de răspuns până vinerea viitoare. E urgent!

Cu drag,

Leigh Botts

Trimite

Scrisoarea

Cu-atât mai repede

Cu-atât mai bine

Cu-atât mai târziu

Cu-atât mai nervos

O să fiu

(p. 14)

15 noiembrie

Dragă domnule Henshaw,

La început am fost cam supărat că n-am primit răspunsul tău la timp ca să-mi fac tema, dar până la urmă a fost bine. Am citit despre tine pe coperta de la Cum să distrezi un câine și am scris mare de tot, ca să umplu pagina mai repede. Scria acolo că locuiești în Seattle, așa că nu ştiam că te-ai mutat în Alaska, deşi ar fi trebuit să-mi dau seama din Elan pe pâine.

Când am primit în sfârşit scrisoarea de la tine, n-am vrut să o citesc în fața clasei pentru că nu credeam că domnişoara Martinez o să aprecieze răspunsurile prostești, cum ar fi că numele tău adevărat e Batjocorescu și că nu ai copii pentru că nu-ţi place să crești capre. Dar domnişoara a spus că trebuie s-o citesc. Colegii au râs şi domnişoara Martinez a zâmbit, dar când am ajuns la partea în care animalul tău preferat e un monstru mov care îi înghite pe copiii care le trimit scriitorilor liste lungi cu întrebări ca să-și facă tema în loc să meargă la bibliotecă domnişoara Martinez n-a mai zâmbit.

Sfaturile despre scris au fost bune. Știu că ai vorbit serios cu ce mi-ai zis. Nu-ți face griji. Când o să scriu ceva, n-o să-ți trimit. Îmi dau seama cât ești de ocupat cu cărţile tale.

Nu i-am arătat domnişoarei Martinez pagina a doua din scrisoarea de la tine. M-a cam enervat lista de întrebări pe care mi-ai trimis-o. Autorii cărora le-au scris ceilalți copii nu le-au făcut o listă de întrebări la care să răspundă, și nu mi se pare cinstit să mă obligi să lucrez în plus când deja mi-am făcut tema.

Oricum, mulțumesc că mi-ai răspuns la întrebări. Unii dintre copii n-au primit niciun răspuns și s-au supărat din cauza asta, iar o fată aproape că a plâns fiindcă îi era frică să nu ia notă mică. Un băiat a primit o scrisoare de la un scriitor care părea entuziasmat de-adevăratelea pentru că primise şi el o scrisoare și a trimis un răspuns atât de lung, încât băiatul a trebuit să facă un ditamai referatul. Probabil că nimeni nu-i mai scrisese acelui scriitor înainte, dar e clar că nici colegul meu n-o s-o mai facă vreodată. Vreo zece copii i-au scris aceluiaşi scriitor, care le-a trimis un singur răspuns tuturor. S-au certat fiindcă nu reușeau să se pună de acord cine să păstreze scrisoarea, dar domnişoara Martinez a fotocopiat-o și i-a dat fiecăruia câte un exemplar. În ceea ce privește întrebările pe care mi le-ai trimis, n-o să-ți răspund şi n-ai cum să mă obligi s-o fac. Nu ești profesorul meu.

Al tău,

Leigh Botts

(pp. 15-16)