În 2019 scriam pentru www.bookhub.ro despre o carte la care m-am gândit tot timpul cât am citit Buzunare. O istorie culturală a modei de Hannah Carlson. Chiar dacă în Commedia dell´arte. O istorie a spectacolului în imagini concepută și coordonată de David Esrig (Editura Nemira, 2016, găsiți aici textul cronicii mele) nu e vorba despre buzunare, ci despre mască, element de costum esențial în commedia dell’arte, cred cu tărie că cele două cărți se pot regăsi (ba chiar ar fi de nelipsit) în orice bibliografie serioasă pentru cei care aleg studiile în domeniul artelor vizuale (nu e rostul să le enumăr aici). Costumul în sine, fie cel de personaj, fie cel purtat de omul obișnuit în diferite contexte sociale, are parte de enorm de multe transformări de-a lungul istoriei, adesea acestea nefiind generate de principiul uitlității, ci de cu totul alte motive. Parte din aceste cauze/motive sunt enumerate de Hannah Carlson în Buzunare. O istorie culturală a modei, în schimb cele enumerate de David Esrig și colaboratorii săi în cartea menționată mai sus țin de istoria teatrului, ceea ce face obiectul altei discuții. Spre finalul volumului, Carlson atinge și problema costumului actorilor de film și se folosește de un celebru studiu de caz generat de ecranizarea cărții lui H.G.Wells, în care a fost implicat însuși scriitorul:
<<Ideile lui Wells au luat formă vizuală, fiind prezentate publicului larg când romanul său de anticipație The Shape of Things to Come (Înfățișarea viitorului) a fost adaptat într-un film SF din 1936. Aici apare contribuția sa influentă la o vestimentație vizionară: un proiect de simplitate a liniilor și dezvăluire a corpului care a avut ecou în costumația SF de mai târziu, de la Star Trek la Star Wars. Wells a luat parte activ la realizarea filmului, intitulat Things to come, însă colaborarea dintre scriitor și scenarist a fost dificilă și, în timp ce Wells s-a bucurat de o autonomie neobișnuită – Wells a scris sinopsisul și mai multe adaptări pentru ecran, după care și-a făcut zi de zi apariția pe platoul de filmare, în rol de consultant -, nu a fost întotdeauna de acord cu viziunea asupra viitorului avută în minte de realizatori, scenariști, directorii de film și costumierii. Exasperat, producătorul Alexander Korda s-a plâns că Wells „a făcut scandal în privința costumelor”, solicitând „schimbări pe loc” în toate momentele în care spera să „reprezinte cu exactitate viziunea sa asupra viitorului”.>> (pp. 314-316)
Care e legătura dintre ecranizarea cărții lui Wells și tema cărții lui Hannah Carlson? Ei bine, dacă veți căuta volumul veți vedea inserată în interiorul citatului dat de mine o fotografie cu costumele realizate de John Armstrong pentru Things to Come; surpriză, n-au buzunare, nici cele de femei, nici cele ale bărbaților. Înainte de a avansa cu prezentarea volumului, mai fac două precizări aici: sunt celebre scenele din filmele de epocă în care apar obiecte ce n-au nicio legătură cu contextul istoric al acțiunii (de exemplu, ceasul purtat de actor într-o scenă de luptă corp-la-corp care avea loc pe vremea când nici nu exista obiectul în sine); recent, o scenografă (nu-i dau numele aici) mi-a reproșat că recomand cărți despre istoria modei care n-au fotografii, iată că volumul de față contrazice din plin prejudecata ei, pentru că are parte de un bogat set de ilustrații, ale căror credite sunt menționate la final, înaintea mulțumirilor autoarei și a indicelui. Carlson nu se oprește întâmplător în ultimul capitol al cărții la celebra ecranizare, pentru că costumele viitorului renunță la ceva pentru care s-au dus bătălii grele de-a lungul secolelor, buzunarele.
Commedia dell’arte, formă a teatrului de improvizație, a apărut în secolul al XVI-lea în Italia, s-a dezvoltat în următorul secol, pentru ca ea să existe și astăzi. Personajele sunt bine definite și identificate relativ ușor prin intermediu costumelor, al căror elemente definitorii sunt măștile. Nu știu câți din spectatorii obișnuiți sunt atenți și la alte elemente de costum, de exemplu dacă acestea au buzunare, fente, nasturi sau ce forme iau toate acestea. Dar pentru un cunoscător, în special pentru creatorii de costume, toate acestea capătă semnificații aparte, pentru că ele marchează epoca istorică, rangul social și mediul social și cultural. Despre materialele din care sunt construite aceste costume vorbim altădată, pentru că în Buzunare. O istorie culturală a modei Hannah Carlson realizează un excurs istoric de cea mai bună calitate, documentat serios (cartea este rodul mai multor burse de cercetare, menționate la Mulțumiri) și ilustrat pe măsură, astfel încât o ia de la strămoșii buzunarelor și anume de la pungile/traistele atașate hainelor, care se regăseau fie sub straturile de material ale fustelor și pantalonilor (largi și foarte largi), fie la vedere, în funcție de timpul istoric. Interesant este că surprinde perfect arcul peste timp – dacă în costumul grecilor antici și al romanilor nici vorbă de buzunare, pentru că faldurile și modelele drapate nu permiteau acest lucru, după cum nici în costumelor specifice extremului orient, iată că nici în costumele ce țin de viitorul omenirii acestea nu sunt prezente. Evident, diferă motivele absenței acestora în ceea ce numim generic „costume SF” și autoarea le enumeră cu o acribie perfect îmbinată cu o capacitate de sinteză uluitoare în ultimele capitole din Buzunare. O istorie culturală a modei. Folosesc cuvântul costum, în loc de haină, pentru că în studiile de specialitate acesta are o acoperire mult mai mare, al doilea fiind folosit cu anumite restricții. Dacă vă întrebați despre relația dintre buzunar(e) și geantă/genți, ei bine, Hannah Carlson nu ocolește nici această temă de cercetare, dar nici nu o aprofundează prea mult, pentru că s-ar fi îndepărtat nepermis de mult de la ceea ce și-a propus să cerceteze.
Primele două capitole – Originile buzunarului, respectiv Proliferarea buzunarului – sunt o istorie a costumului, cu o trecere în revistă a multiplelor lui semnificații: de la rolul inițial de protecție și acoperire a părților corpului care nu trebuiau lăsate la vedere (din rațiuni ce țin de diverși factori socio-culturali), trecând prin elementele de diferențiere a claselor sociale și a rolurilor sociale și până la elementele de gen – bărbații au fost primii beneficiari ai buzunarelor, iar femeile nici la început de secol XX nu au recuperat această absență în totalitate, analiza cu privire la dimensiunea acestora fiind o excelentă revizuire a funcționalității și detaliilor estetice și practice.
În Atitudini de buzunar accentul cade pe bunele maniere și relația dintre gest și rolul social; citind acest capitol mi-am adus aminte că și astăzi îmi răsună în urechi „Scoate mâinile din buzunare!”, o comandă socială care pe vremea copilăriei mele făcea diferența în practică dintre cineva bine-crescut și cineva mai puțin educat în ceea ce privește bunele maniere. Scriitoarea atinge și problema diplomației, a relațiilor internaționale, dar o face în trecere, fără să insiste prea mult pe relația dintre gestul de a sta cu mâinile la vedere (și nu în buzunare) și rolul acestuia în stabilirea unei comunicări diplomatice eficiente; dacă mă întrebați de ce nu insistă pe aceste aspecte, răspunsul meu este pentru că ar trebui o carte întreagă numai pe acest subiect și atenția cititorului ar fi fost deturnată de la elementul specific de costum. În schimb, e foarte importantă și interesant prezentată forma buzunarului, care este generată și de aspectele practice – ce se pune în buzunare – dar și de aspectele estetice derivate din moda timpului.
Carlson nu insistă prea mult pe materialele folosite la realizarea hainelor și nici pe semnificația culorilor, pentru că preferă să se mențină în zona aspectelor practice – de ce avem nevoie de buzunare și, mai ales, de câte buzunare este nevoie. În capitolul Sexism de buzunar este foarte bine fixată relația dintre apariția costumului bărbătesc din trei piese și buzunare, pentru că de aici analiza merge mai departe, pe „specializarea” acestora, în funcție de poziția în raport cu corpul uman, dar și cu dimensiunea propriu-zisă a hainei. Cum buzunarul nu e specific hainei, ci și pantalonilor, Carlson nu ezită în a face o trecere în revistă a formelor pe care le-au luat buzunarele ca părți atașate („buzunare cusute”, succesoarele celebrelor pungi), ajung cu analiza până în prezent, cu un studiu de caz foarte sugestiv – pantalonul cargo. Interesant este că numărul buzunarelor generează atitudini sexiste, pentru că femeile nici măcar la pantaloni nu vor reuși să egaleze numărul buzunarelor de care se pot folosi bărbații. Punerea în pagină a elementelor distinctive și relației cu teoriile cu privire la sexism nu descentrează discursul academic al autoarei, dimpotrivă, îl rafinează, pentru că aceasta nu divaghează și nici nu încarcă inutil prezentarea cu afirmații subiective.
Excelentă analiza sociologică realizată în Inventare de buzunar, unde Hannah Carlson insistă pe faptul că ce se găsește în buzunarele unui om poate să spună și, în același timp, să nu spună prea multe despre acesta, din rațiuni ce țin de cultură și evoluție civilizațională, dar mai ales de vârstă. E capitolul în care mi-am adus aminte de multe pagini din literatura pentru copii citită la vârsta respectivă, printre care și cele din cărțile cu Tom Sawyer și Huckleberry Finn, mai ales că autoarea pomenește celebra scenă în care Tom își pune prietenii să-l ajute să vopsească gardul. În același timp, acesta este și capitolul care se dovedește a fi reverența autoarei față de scriitorii de romane polițiste, cei care își construiesc universurile livrești din detalii semnificative, printre care și cele ce țin de conținutul buzunarelor (hoților sau detectivilor, nu contează prea mult). N-avea cum să fie ratată relația dintre buzunar și costumul de serviciu – halatul de protecție, salopeta meșterului etc. – pentru că aici intră în joc dimensiunea și poziția specifică – mai jos de talie, mai sus, suprapuse etc. ultimul capitol al cărții, Utopii de buzunar, este cel mai eclectic dintre toate, pentru că aici autoarea aruncă toate ideile rămase nediscutate, dar care ar merita dezvoltate în alte studii viitoare: relația dintre creatorii de haine/costume și artele vizuale (nu mă rezum la cele plastice, ar fi impardonabil din partea mea), relația dintre dezvoltarea tehnologiei și a mediilor de comunicare și buzunare (culmea, după ce ne-am luptat atât de mult să existe acestea la pantaloni, cămăși sau sacouri, acum le scoatem), sau relația dintre zborurile în cosmos și costumele purtate de membrii echipajelor navetelor spațiale. Și mai sunt aici lăsate niște idei, pe care vă las plăcerea să le descoperiți singuri.
Punctele tari ale studiului lui Hannah Carlson: nu cantonează demersul în sfera modă/mode, ar fi fost prea puțin și, în același timp, ar fi generat o mulțime de atitudini superficiale din partea cititorului. Ilustrațiile sunt suficient de multe, încât să exemplifice toate ideile și argumentele importante puse în discuție. Ediția românească respectă standardele unei tipărituri de calitate, astfel încât reproducerile sunt de o calitate excelentă, e drept că și hârtia folosită ajută mult; rareori am văzut atâta atenție la detalii din partea editorului la cărțile de cultură generală apărute în ultimele decenii la editurile românești. Revenind la punctele tari ale demersului autoarei volumului Buzunare. O istorie culturală a modei: avem de-a face cu un excurs istoric suplu, excelent pus în pagină, care a luat pe alocuri forma unei literaturi de cea mai bună calitate, astfel încât lectura în sine este alertă, lipsită de plictis, deși detaliile sunt foarte multe, la fel și datele istorice. Traducerea lui Mihai Moroiu denotă o excelentă cunoaștere a limbii engleze, dar și documentare solidă asupra subiectului, care l-au ajutat să traducă adecvat inclusiv notele, deloc puține, ale volumului.
În loc de concluzie: având în vedere că trăim în epoca în care moda mai degrabă urâțește și în care funcționalitatea și lejeritatea au detronat orice preocupare pentru estetic când vorbim despre costumul cotidian, hainele purtate pe stradă, în locurile publice, rămân la final de lectură cu o întrebare: de ce în mintea celor mai mulți contemporani utilitatea și frumusețea par să nu încapă într-un singur buzunar?
Buzunare. O istorie culturală a modei de Hannah Carlson
Editura: Baroque Books and Arts
Colecția: Savoir-vivre. Iconic
Traducerea: Mihai Moroiu
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 368
ISBN: 978-630-6522-57-6
Cartea poate fi cumpărată de aici.
