Cum a fost să fie la „Party, nu careu” | Absolvirea Academiei de Dans și Performance

În martie anul acesta făceam o vizită la CNDB ca să-i văd pe cursanții Academiei de Dans și Performance CNDB. I-am găsit lucrând cu Sigal Zouk, una dintre formatoarele cu care tinerii dansatori și coregrafi au lucrat de-a lungul ultimelor luni (găsiți aici ce-am scris cu această ocazie). Am promis că voi reveni să-i văd și iată că am putut să-mi țin promisiunea: i-am urmărit la reprezentația de absolvire, căci, nu-i așa, orice curs serios se termină cu o celebrare a eforturilor de învățare. O reprezentație alcătuită din două performance-uri diferite, dar ambele gândite să pună în evidență personalitățile cursanților și potențialul lor creativ.

Irina Botea Bucan și Simona Deaconescu au lucrat cu cei 11 absolvenți ai seriei a doua a Academiei de Dans și Performance CNDB două show-uri pe cât de diferite, pe atât de frumoase. Irina Botea Bucan a gândit un show  menit să le pună în valoare abilitățile de a lucra nu doar nu corpurile lor, ci și cu diverse obiecte, astfel încât performerii să fie nu doar dansatori, ci și producători de sunete. Un show început cu o improvizație, astfel încât invitații au devenit, rând pe rând, parte din spectacol. Curtea CNDB-ului s-a animat cu adevărat când George Alexandru Pleșca a lansat invitația de a asculta păsările, invitație urmată de cea de a ne asculta pașii care calcă nisipul de pe plaja preferată sau zăpada proaspăt așternută pe pământ. În toată mișcarea aceasta controlată, în care performeri am devenit cu toții, cei ce eram în curtea de pe Bulevardul Mărășești, sunetele au devenit mai importante decât mișcările propriilor noastre trupuri, tocmai pentru că sunetele erau proiecții ale propriilor noastre minți. Ne-am mișcat, am urmărit, am căutat și au rămas pe asfalt desene, urme ale pașilor sau corpurilor unora dintre noi; am pășit pe urmele celorlalți, am ocolit contururi de corpuri și am mers mai departe, călăuziți de nici noi nu știam bine ce. Calea spre sală, unde a urmat a doua parte a primului show, a fost foșnitoare la propriu, căci am călcat pe bucăți mari de hârtie de calc, bucăți mari de hârtie care scoteau sunete de intensități diferite, care nu se lăsau ușor strivite și nici nu puteau fi date la o parte. Singura mea grijă în acest moment al show-ului a fost să nu alunec, de aici și un autocontrol care a imprimat corpului o anumită rigiditate. Odată așezați pe locurile noastre, sala a căpătat o energie aparte, o combinație de așteptări, nedumeriri, curiozități și bucurii. Am fost invitați să luăm parte, să ne implicăm la propriu în ceea ce generic se poate numi performance. În fapt, am produs, fără să ne dăm seama, un show colectiv, în care noi, spectatorii, ne-am lăsat conduși de performeri. O instalație de corpuri umane, transformată pe nesimțite într-o combinație de sunete, lumini, mișcări și diferite voci, puse toate sub semnul unui cotidian perpetuu. Ne construim propria noastră urbanitate, ne locuim propriile spații și ne folosim de propriile noastre corpuri. Totul în numele unei singure cauze: avem o singură viață și pe aceea trebuie să o explorăm. Corpurile ne devin călăuze și proiecțiile propriilor noastre minți ne ajută să ne redimensionăm în permanență spațiile exterioare.

credit foto CNDB

A doua parte a serii fost asumată de Simona Deaconescu și a fost de o cu totul altă factură. Am intrat în pantofii exclusiviști de spectatori și am asistat la un performance dinamic, pus sub semnul diversității. Ne-am mișcat și am fost mișcați, deopotrivă. Un spectacol al corporalității, al diversității și al expresivității. Un performance în care vocile au căpătat valoare de simbol, iar corpurile au devenit materialități contorsionate, conglomerate de nevoi care mai de care mai diferite. Mi-a plăcut mult ce-a gândit Simona Deaconescu special pentru cursanții celei de-a doua serii a Academiei de Dans și Performance CNDB, mi-a plăcut pentru că dincolo de capacitatea absolvenților de a se simți reciproc și de a forma un tot unitar, un singur corp care dansează și se exprimă dansând, am văzut personalități diferite, nevoie diferite de exprimare și capacități diferite de raportare la spațiu, sunet și lumină. M-am bucurat să văd că resursele fiecăruia în parte nu s-au estompat în numele unei colectivități; da, ei pot performa și solo, dar și în diverse asocieri, de aceea îmi place să cred că-i voi vedea în variate formule.

Îi felicit pe Vava Ștefănescu și Mihai Mihalcea pentru selecția cursanților și felicit echipa CNDB pentru capacitatea de a duce la bun sfârșit un program de formare pe cât de complex, pe atât de bun. Să ne revedem la toamnă, când ne vom reîntâlni cu performerii proaspăt absolvenți ai Academiei de Dans și Performance CNDB în primul lor spectacol comun.

În loc de concluzia finală, las aici răspunsurile fiecărui cursant al Academiei de Dans și Performance CNDB la întrebarea Ce idee a rămas cu tine din Academie?; încă ceva – îmi place să cred că toți absolvenții de anul acesta ai Academiei  vor putea fi văzuți în diverse locuri din țară, că vor avea parte de contracte care să-i aducă în fața publicului.

*

Cu ce  idee au rămas cursanții la finalul cursurilor?

Roxana Popa, dansatoare și coregrafă:

„Vei pierde oameni, te vei certa, te vei frustra, unii oameni vor rămâne, vei înțelege, te vei elibera. «Fă loc în viața ta pentru lucrurile bune, renunțând la cele nepotrivite.»”

Alexandra Vieru:

„Corpul nu minte și Mintea este un mușchi. Dansul dintre cele două este energie, iar energia este prezență. Mai departe, rămâne mereu de ajustat calitatea acestei prezențe.”

Mariana Gavriciuc:

„Să am încredere și să mă las atinsă de ce creez, să îmi asum ce mă interesează și să îmi las mintea ocupată cu asta. Să dau importanță feedback-ului formulat într-o manieră pozitivă și «be the flower, don’t show it».”

Eva Danciu, dansatoare și actriță:

„Am învățat că e nevoie să ai un corp transparent și o minte transparentă, pentru a te putea acorda la informația infinită care plutește în câmpurile energetice. Nu e ceva ezoteric, e ceva visceral. Îți poți transforma corpul într-un emițător al informației din jur. Te poți lăsa posedat de informație, să o scoți la suprafața realității prin propriul corp.”

Bogomil Menchise, balerin la Opera și Baletul din Sofia:

„Dac-ar fi să selectez o singură idee din cele multe mișto de care am avut parte în Academie, aș alege-o pe cea pe care Marta Coronado ne-a prezentat-o sub numele de Darwin, care e o compoziție a corpurilor în spațiu, corpuri care sunt variații ale unui alt corp, aflat într-o anumită postură. Ne-am distrat mult cu asta și s-au descoperit posibilități grozave.”

Cabiria Morgenstern, actriță și performer:

„Corpul nu are doar propriul său limbaj sau propria sa memorie; corpul are propria sa inteligență. (Și, doar așa, de personal touch – eu una mă îndoiesc că o să se găsească vreo formă de inteligență artificială care s-o poată intui pe asta. Ha!)”

Varga Hunor-József, actor și performer:

„Nu trebuie să sufăr pentru artă. Să respir. Să fiu prezent individual și în grup. Să cred. Nu sunt mic. Contez. Relaaaaaaax.”

Nelly Georgieva, balerină la Opera și Baletul din Sofia:

„Academia a fost una din cele mai neașteptate și cu sens experiențe pe care le-am avut din punct de vedere artistic. A fost neașteptat pentru că, în două săptămâni, m-am organizat să ajung la București pentru următoarele 8 luni fără să am niciun plan sau așteptări cu ce s-ar putea întâmpla. Cea mai memorabilă parte e, pur și simplu, tot programul. Academia a fost o sursă de învățare și creștere pentru mine, extinzându-se mult dincolo de granițele dansului în sine. Ultima lună a fost cea mai frumoasă și mai însemnată pentru mine fiindcă a adus rezultatele eforturilor noastre colective și-o voi ține în minte ca un memento a lecției de neprețuit pe care am învățat-o – importanța procesului.”

George Alexandru Pleșca, coregraf și performer:

„Nu imita, nu interpreta, ci devino acel ceva.”

Sergiu Diță.

„Ideea de Contamination as Collaboration a antropoloagei Anna Tsing va rămâne pentru o lungă durată în memoria și practica mea. O informație împărtășită de Irina Botea, care m-a pus pe gânduri.”

Anca Stoica, coregrafă și performeră.

„Din procesul prin care am trecut în Academie a rămas cu mine ideea de cercetare continuă, a mișcării și a contextelor performative. Ca un proces fără o finalitate clară, care îți dă mereu posibilitatea de a evolua și a experimenta.”