Fundația Academia Civică și Fundația Spandugino
vă invită să participați
joi, 30 mai, ora 17,00
la conferința susținută de
Mircea Mihăieș,
DOLIUL CA FORMĂ A MEMORIEI
Moderator: Cristian Pătrăşconiu
Reprezentanța la București a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței
str. Jean-Louis Calderon, nr. 66
Vă rugăm să confirmați prezența la adresa:
acivica@memorialsighet.ro
***
Doliul marchează o „sărăcire” a universului, diminuarea materiei inefabile alcătuită din amintiri şi sentimente, din gânduri şi prezenţe. Menţinut în spaţiul memoriei, cel dispărut va continua să populeze imaginar lumea cu detalii cât se poate de concrete. Prin actul de rememorare a celui dispărut, amprenta morţii se metamorfozează într-o pecete plină de energie vitală, convertită fie în ceremonialuri, fie în suferința exprimată în singurătate sau în cadrul organizat de comunitate. Funeraliile marchează, din acest motiv, o primă etapă din conglomeratul gestual-simbolic numit doliu. În terminologia asumată, între alţii, de Arnold Van Gennep, doliul este asimilabil proceselor memoriei, mai precis, riturilor de separare, care includ şi elemente ale riturilor de prag şi de agregare. Asta înseamnă că ele îi au în vedere şi pe cei care pleacă, şi pe cei rămaşi. Ritul constituie o punte cu două sensuri de deplasare, un mod al mijlocirii active între aici şi dincolo. Doliul dobândește astfel statutul unui rit de prag, al unui mediator între lumi şi stări, asigurat de persistența dureroasă și purificatoare în același timp a memoriei.
Mircea Mihăieș este scriitor și critic literar, profesor universitar la Catedra de literatură engleză și americană a Universității de Vest din Timișoara. Din 1990 este redactor-șef al revistei Orizont, iar în perioada 2005-2012 a fost vicepreședinte al Institutului Cultural Român. De nouă ori laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din România, a mai primit, pentru cartea Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2019), Premiul „Titu Maiorescu”, acordat de Academia Română, dar și Premiul „Alexandru Ciorănescu” pentru literatură comparată din partea Muzeului Național al Literaturii Române. Volume publicate (selecție): De veghe în oglindă (1989), Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roșu (1990, în colaborare cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu), Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese: pirat, anarhist și visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Șapte zile, plus una. Mircea Mihăieș în dialog cu Ilie Stepan (2018), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019).
***
Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanități.
Titulatura conferințelor pe care le derulează, în parteneriat, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino este inspirată de o formulă celebră a cărei autoare este Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.
***
Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.
Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.
