UPDATE – Iată și câștigătorii:
Comentariul nr. 13 – Ana V.
Comentariul nr.5 – Ionel Annamaria
Felicitări! Vă rugăm să ne contactați la adresa de e-mail contact@bookhub.ro pentru a stabili cum veți intra în posesia premiilor.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm și la concursurile viitoare!
Skorzeny. Dansând cu diavolul de Hugo N. Gerstl
În 1943, soarta războiului era potrivnică lui Hitler. Mussolini este răsturnat de la putere şi ţinut în detenţie într-un loc secret.
12 septembrie 1943: din ordinul lui Hitler, un grup de comando condus de Obersturmbannfuhrer Otto Skorzeny se aventurează pe cel mai înalt vârf din Apenini, masivul Gran Sasso, pentru a-l salva pe Il Duce.
Octombrie 1944: amiralul Horthy poartă negocieri cu Aliatii şi Armata Roşie. Omul lui Hitler, acelaşi Otto Skorzeny, îl răpeşte pe fiul amiralului şi îl forţează pe Horthy să demisioneze, instalând în schimb un guvern progerman.
Decembrie 1944: Ofensiva din Ardeni. Folosindu-se de 2000 de uniforme furate de la armata americană, Otto Skorzeny conduce un grup de germani vorbitori de limba engleză în spatele liniilor inamice şi produce haos pe întreg frontul.
După prăbuşirea celui de-al Treilea Reich, aranjează fuga unor foşti membri SS în America de Sud, devine şeful securităţii lui Juan Peron şi iubitul secret al Evitei Peron, antrenează forţele arabe şi pe Yasser Arafat pentru războiul cu Israelul, întermediază o întâlnire între Yasser Arafat şi Moshe Dayan, vinde armament ambelor tabere ale războaielor din Africa şi, într-un final, ca agent al Mossadului, lichidează grupul de oameni de ştiintă germani pe care Egitptul îi recrutase să distrugă Israelul.
Dansând cu diavolul este un roman captivant nu numai pentru povestea în sine – scrisă sub forma unei autobiografii – ci şi pentru măiestria cu care autorul te convinge să urmăreşti cu oarecare empatie – şi cu sufletul la gura – aventurile acestui „erou neînfricat/ticălos fără scrupule”, după cum el însuşi îl numeşte, care şi-a îndeplinit cu profesionalism şi conştiinciozitate misiunile primite. Indiferent cine i le-a comandat.
Oferim două exemplare din Skorzeny. Dansând cu diavolul de Hugo N. Gerstl, apărut la Editura METEOR PRESS celor care va răspunde la următoarea întrebare:
Ce calități trebuie să aibă o autobiografie, astfel încât să vă determine să o recomandați și altora pentru a o citi?
Perioada de concurs: 30 mai – 4 iunie 2020.
Tragerea la sorți a celor doi câștigători se va realiza în dimineața zilei de 5 iunie, nu mai târziu de orele 12.
Numele câștigătorilor vor fi anunțate pe pagina de facebook a Bookhub.ro și pe site.
Se acceptă doar răspunsurile date sub formă de comentariu la articolul de pe site.
Nu se admit mai multe răspunsuri de pe aceeași adresă de e-mail.
Succes și vă așteptăm cu răspunsuri cât mai originale!
19 comentarii
Să prezinte povești de viață cât mai originale,presărate cu mister,speranță.
Sa fie o poveste clara, concisa si sa strarneasca interesul.
Sa fie cat mai aproape de realitate.
Sa fie cat mai autentica si sa aiba o structura a adevaratei biografii.
Să mă captiveze de la primele pagini.
O citesc si o recomand daca ma inspira, daca ma imbogateste si ma face sa meditez la viata mea.
Dincolo de interesul documentar, autobiografia să aibă și valoare psihologică, adică să mă ajute să descopăr omul, personalitatea scriitorului. Bineînțeles, fără să se ignore valoarea care decurge din bucuria simplei ei lecturi.
Sa fie scrisa de o personalitate mai putin cunoscuta publicului larg.
Sa aiba structura unei biografii si sa stârnească interesul.
Povestea să fie captivantă și originală.
O recomand daca este o felie de viata autentica, cu emotii si trairi intense.
Sa fie scrisa cu sinceritate, fara false pudori.
Să nu se îndepărteze prea mult de realitate. Prefer să omită detalii decât să inventeze lucruri care nu s-au întâmplat.
O autobiografie (sau o biografie autorizata) trebuie sa fie inainte de toate marcata de sinceritate. Autorul trebuie sa ni se infatiseze asa cum a fost, cu tot ce a avut mic sau mare in el, cu pacatele, erorile si virtutile sale. Sigur,greselile, pacatele (chiar cele mai mari!) pot fi exeplicate, justificate si de situatiile si vremurile prin care a trecut eroul nostru. Dar sa nu se ascunda nimic.
Adevarul sa triumfe peste orice fapta oricat de josnica sau nobila a fost ea.
Este bine sa nu fim sub impulsul unei false moralitati si sa judecam astazi fapte si erori ale trecutului unei persoane. Faptele bune trebuie ascunse ca sa ramana rodnice in eternitate.
De vom judeca nu putem sa intelegem lumea. Nu vom putea nici sa sfatuim pe cineva, nici sa ajutam pe cineva. O autobiografie trebuie sa aduca lumina nu dreptate.
Imi place o autobiografie care sa ne arate si tesatura fina a sufletului autorului. Omul cu zbaterile sale, cu neajunsurile si deceptiile sale, cu bucuriile si victoriile sale ne fac contemporani ai acelor zile.
Ne vom da seama ca fiecare lupta este nobila in felul sau. Sa intelegem (din carte!) ca autorul stie ca suntem trecatori si pelerini prin aceasta lume pe care suntem chemati sa o facem mai frumoasa, mai luminoasa, mai buna.
Sa devenim noi insine dupa ce am citit cartea mai buni, mai toleranti mai intelepti.
Acest gen de autobiografie place si trebuie recomandat spre lectura tuturor. Pare a fi cartea oferita ca premiu celor norocosi.
Imi plac autobiografiile scrise fara pretentii, simplu si direct, din care se pot extrage invataminte.
Păi sa fie cat mai original, sa expuna propria viata cat mai clar si sa aiba un continut adecvat pentru astfel de scriere.
Autorul trebuie sa fie cat mai original, sa ofere detalii despre el, chiar daca poate unele detalii nu onoreaza persoana sa.
După părerea mea, o autobiografie trebuie să fie, prin excelență, o reprezentare adevărată a vieții cuiva și să predomine amintirile, întâmplările și poate unele reflecții pe marginea lor. Dacă respectiva autobiografie conține prea multă filosofie sau se îndepărtează de la subiectul propriu-zis, nu mai este o autobiografie, ci o tentativă autobiografică.
Sa fie atractiva de la primele pagini.