UPDATE
Câștigătorii sunt:
Pachetul 1 – Comentariul nr. 13 – Pascu Simona
Pachetul 2 – Comentariul nr. 35 – Gabi Ghinea
Felicitări! Vă rugăm să ne contactați la adresa contact@bookhub.ro pentru a stabili cum veți intra în posesia premiilor..
Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm și la următoarele concursuri!
Această carte (Dejunul pe iarbă) pare scrisă într-un interval de timp mai scurt chiar decât acela în care se poate citi.
Impresia nu vine din dificultatea relativă a lecturii, ci din dezinvoltura cu care autorul își rostește discursul.
Relatarea fragmentară, schimbarea repetată a unghiului de vedere și a ritmului, juxtapunerile nesfârșite de fraze, suspensiile numeroase, toate acestea mărturisesc dorința de a capta un flux vital și de a urmări sinuozitățile lui imprevizibile. Preocupările de „compoziție” sunt aparent părăsite. Autorul intervine chiar la un moment dat, în cursul acțiunii, pentru a expune alte posibilități de soluționare aici, în afara celei pe care el însuși a adoptat-o. Este aici „desigur” jovialitate gratuită de creator și prilej de discreditare a „frumoaselor cărți de altădată”, dar și o sugestie mai subtilă a faptului că „forma” actuală e numai o variantă printre atâtea altele care i-ar fi stat în putință.
Sorin Titel face totul pentru a arăta că… nu face nimic în ce privește decupajul reprezentărilor sale și că acestea i se impun în singurul mod care nu le denaturează. Demonstrație superfluă de sinceritate artistică! Autorul greșește atunci când încearcă să adauge prozelor sale un plus de naturalețe sau de semnificație. El izbutește numai atunci când se ia în serios și ca atare trebuie să renunțe la tentația autosubminării – ca probă suplimentară de „finețe”. (Mircea MARTIN)
Comentatorii operei lui Sorin Titel au făcut din volumul Țara îndepărtată (1974) o piatră de hotar. În tentativa autorului de a alcătui, cu mijloacele narațiunii moderne, un univers al lui, compus din fragmentele salvate de memorie ale vechii lumi bănățene, volumul acesta face apel la câteva noi procedee epice – învățate, de astă dată, de la Joyce (întrucât venise vremea contactului cu Ulysses). Odată cu acest volum, începe, într-adevăr, să se întrezărească miza demersului său artistic întemeiat pe o sinteză aproape imposibilă: a pune o lume încă arhaică într-o haină epică ultramodernă! […]
Bruiajul vocilor concurente și caracterul apăsat polifonic al romanului nu ne pot opri să degustăm separat poveștile celor mai încântătoare voci: aceea a șugubățului moș Poldi și aceea a fabuloasei babe Eva Nada, povestitoarea care împinge în fabulos relatarea realistă, cu naturalețea cu care o face și Márquez. Fascinantă autoare de murături, Eva Nada, o bucătăreasă analfabetă a familiei lui Andrei. O norocoasă intuiție de prozator, căci, să nu ne prefacem că am uitat, bucătăria (unde este și focul) e unul din marile centre narative ale lumii. […] (Eugen NEGRICI)
O literatură nu este făcută doar din rupturi și a respira un aer contemporan nu este una cu epigonismul. Desigur regăsim în Lunga călătorie a prizonierului relația beckettiană dintre călău și victimă, uzându-se până trece de la înfruntare la complicitate. Dar această relație e oare numai beckettiană și istoria contemporană nu a fost nefericit de darnică în exemple? În orice caz, originală nu este nici situația, nici deteriorarea acestei relații. Dar alegându-și semnele din simbolistica creștină și printre arhetipuri anterioare creștinismului, Sorin Titel proiectează o situație contemporană în propria ei preistorie. Și nu ne îndeamnă la o descifrare: Fecioara Maria, Caron etc… Dimpotrivă, dozând cu rigoare, autorul ne interzice orice popas de clarificare. Suntem condamnați să umblăm alături de acești trei oameni – un prizonier și cei doi paznici ai săi – mai întâi – după un fel de stea nesigură – Regii Magi, de ce nu? – apoi după amintirea ei, în sfârșit după uitarea ei. Fraza ia într-atâta ritmul mersului încât, la limită, punctuația ar trebui să dispară pe lungi pasagii, punctul nemaiintervenind decât în rarele clipe în care cei trei se opresc pentru ca să înceapă sadicul joc dintre paznici și prizonier…
Dacă această descifrare odată sugerată ne este imediat răpită de autor, cealaltă care ar tinde la asemuiri prea contemporane și prea precise ispitește mai stăruitor. Dar e prea evidentă ca să ne mai oprim la ea. (Monica LOVINESCU)
Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare folos în proza noastră pare a fi Sorin Titel. Spirit cultivat, lucid și ambițios, el a luat ce trebuie dintr-o formulă epică pândită, prin repetiție, de sterilitate și a adaptat ceea ce a învățat la temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil original și un univers epic ușor de diferențiat în geografia imaginară a literaturii postbelice. Primele povestiri (Copacul, 1963 Reîntoarcerea posibilă, 1966; Valsuri nobile și sentimentale, 1967) sunt în spiritul lui Alain Fournier și Saint-Exupéry: proză cu inflexiuni lirice, concentrată și simbolică. O temă răzbate prin ele: descoperirea adolescenței și, în cărțile de mai târziu, despărțirea de adolescență. Sorin Titel vede și judecă lumea din perspectiva acestei vârste. Viața este, la el, o prelungire sau o trădare a adolescenței. […]
Chiar din a doua carte (Reîntoarcerea posibilă) se vede tendința de a renunța la cronologia liniară și de a introduce în narațiune, după o sugestie luată din cinematografie, mai multe planuri de percepție și mai multe voci narative. În limbajul lui Sorin Titel asta înseamnă că gândurile personajelor o „iau oarecum razna” în timp și spațiu. „Amintirile îl năpădiră, venind oarecum la întâmplare”, zice prozatorul despre Ștefan, eroul său, tânăr pictor dat afară din facultate, observator oarecum indiferent al vieții. A năpădi și oarecum sunt două cuvinte importante în proza lui Sorin Titel. El le folosește des și, mai important decât atât, cuvintele traduc o relație dintre text și lucrurile din afară. E prematur să explicăm, acum, această relație, să observăm numai că întâmplările mici năpădesc pur și simplu proza lui Sorin Titel și că prozatorul le primește cu oarecare circumspecție, oarecum mirat, bucuros și, totuși, neîncrezător. Lucrurile, întâmplările se domolesc, își pierd din agresivitatea inițială, spiritul ce se ține aproape de oarecum și oarecare le filtrează și le trece prin mai multe trepte ale memoriei. (Eugen SIMION)
Cartea de față e o suită liberă de fișe epice – notații pline de culoare și forță evocatoare, lipsite de preocuparea pentru individualizare sau tipologie, cu personaje-pretext pentru o atmosferă sufletească ce se vădește a fi proiecția unui eu fără nume.
Toată proza lui Sorin Titel tinde irepresibil spre imperfectul etern al amintirii. Fiecare povestire în parte, dacă nu se confundă cu o retrospectivă, este o așteptare a ei înfiorată de plăcere. Ceea ce la mulți autori este prezență întâmplătoare, necesitate funcțională sau simplu mod de a fi, într-un cuvânt – obișnuință, la el este dorință vie, privilegiu, tensiune nesfârșită. […]
Farmecul prozelor lui Sorin Titel trebuie însă căutat dincolo de paginile scrise, în ceea ce acestea provoacă prin eșec.
Pentru el acuitatea observației se confundă cu acuitatea memoriei și ambiția sa este „actualizarea” integrală.
Nu-i lipsește însă conștiința că rămâne ceva imposibil de recuperat, ceva nespus și de nespus, ceva obiectiv misterios. Așa se face că sentimentul dominant al prozei lui îl constituie o tânjire vagă, o tristețe decentă, o aureolă fără speranță.
Privit în ansamblul creației sale, Valsuri nobile și sentimentale e un titlu nu atât ironic, cât nostalgic sau poate chiar optativ. (Mircea MARTIN)
Pasărea și umbra (1977) reia atmosfera și modalitatea narativă ale romanului publicat cu trei ani mai înainte (Țara îndepărtată), uzând, poate, de fișele și materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: conștiința caracterului convențional al literaturii, demonstrativitatea ludică și demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat în fața cititorului ușor amuzat. Substanța vieții nu numai că nu dispare în jocul, deja previzibil, al schimbării competențelor narative, dar se poate spune că ochiul prozatorului a devenit mai pătrunzător, iar cercetarea realului mai atentă la înțelesul profund al faptelor banale, al destinelor omenești obișnuite (cum s-a spus, Cehov rămâne, în ceea ce privește substanța umană, modelul absolut al autorului). Titel știe acum să descopere într-o istorisire ce se stinge detaliul apt de a primi o nouă dezvoltare narativă, să intuiască nucleele epice demne de o altă, nouă poveste. […]
Cel mai interesant lucru din carte este glisarea lină în fantastic și insolit a relatării realiste. Practic, fantasticul, oniricul fac parte din existent, iar numărul și așa mare de voci narative (care tulbură halucinatoriu, ca la Faulkner, observația) este sporit de vocile morților care se amestecă firesc printre vii. […] (Eugen NEGRICI)
Oferim două pachete de cărți – un pachet alcătuit din volumele Dejunul pe iarbă, Țara îndepărtată și Lunga călătorie a prizonierului și al doilea pachet compus din titlurile Reîntoarcerea posibilă, Valsuri nobile și sentimentale și Pasărea și umbra – celor care vor răspunde la următoarea întrebare:
Când ați auzit pentru prima oară numele Sorin Titel și în ce context?
Perioada de concurs: 10 – 15 februarie 2020.
Tragerea la sorți a câștigătoarei/câștigătorului se va realiza în dimineața zilei de 16 februarie 2020, nu mai târziu de orele 12.
Numele câștigătorilor vor fi anunțate pe pagina de facebook a Bookhub.ro și pe site.
Se acceptă doar răspunsurile date sub formă de comentariu la articolul de pe site.
Nu se admit mai multe răspunsuri de pe aceeași adresă de e-mail.
Succes și vă așteptăm cu răspunsuri cât mai originale!
48 de comentarii
O prietenă mi-a recomandat acum câțiva ani romanul “Clipa cea repede”. Altceva nu am citit până acum de la autor.
Am vazut o carte într.o librarie.
La o bibliotecă mi-a atras atenția. Era o carte groasă.
Într-o postare de pe Facebook a domnului Andy Barcan.
Nu am mai auzit numele acestui autor, pana in momentul acesta, cu prilejul concursului si sunt interesata sa aflu modul acestuia de a scrie.
Pana acum nu am auzit de acest autor, dar citind descrierea a câtorva cărți sunt curioasă să-i citesc operele.
Nu cred ca am auzit de acest autor până acum,as fi curioasă sa-i citesc operele,pare interesant si sigur ma va încânta.
Am avut subiect la bacalaureat un fragment din Pasărea si umbra, trebuia sa analizez textul, perspectiva narativă etc. Apoi am cautat informatii despre el, a trăit putin si a fost un inovator în literatura română.
Nu am auzit până acum numele acestui autor dar as vrea sa ii citesc operele ..
Până acum, nu am mai auzit de acest autor însă titlurile operelor prezentate par interesante și sunt curioasă să aflu gândurile, sentimentele și poate trăirile expuse în cărțile scrise de acesta.
Am studiat despre acest scriitor in anul 2006, la facultate.
E prima data când aud acest nume
Am auzit de acest autor de la o prietena,dar nu am avut ocazia sa citesc nicio carte scrisa de el.
Nu am auzit până acum numele acestui autor, însă operele prezentate par interesante.
E prima dată când aud de numele acestui autor ,dar as fi încântată sa vad modul sau de a scrie si sa aflu sentimentele transmise de acesta prin operele sale.
Pana acum nu am auzit de acest autor, dar citind descrierea a câtorva cărți îmi dau seama ca este un autor interesant!
E prima dată când aud de numele acestui autor,însă operele prezentate par fascinante
Pana acum nu am citit nicio carte scrisa de acest autor,am ales sa citesc doar carti populare ( de la autori clasici in mare parte) si opere din programa scolara.
Am auzit de Sorin Titel la ora de lb.romana si apoi in facultate …e un scriitor aparte…mi- am provocat prietenii sa- l citeasca si a fost apreciat!
Pana acum nu am mai auzit de acest autor,dar as vrea sa citesc o carte scrisă de el.
Nu am auzit de acest autor până acum în general citesc tot ce îmi pică cititul pentru mine este o relaxare bine venită
Știu despre Sorin Titel datorită filmului „Iarba verde de acasă”, regizat de Stere Gulea pe baza unui text al scriitorului bănățean.
Din pacate nu am citit nimic de autor, ne facandu-se reclama prea multa.
Cred ca am citit in Cerul vazut prin lentila cat de mult il aprecia HR Patapievici pe Sorin Titel.
Acum ,cu ocazia acestui concurs, aud de Sorin Titel. 🙂
Recunosc ca pana acum nu auzisem de dansul, insa de astazi stiu si poate voi avea noroc sa si citesc ?
O, ce scriitor! Mă bucur de această (re)aducere în atenție! O merită. Am auzit de el la Radio Europa Liberă, cred că în anul 1985…
Oricum, important este că este reeditat și readus în atenție!
La Targul de Carte Gaudeamus, erau expuse la Editura Hoffmann. Am cautat dupa aceea pe net, ca nu mai auzisem de el.
Despre Sorin Titel am auzit de la un prieten in urma cu multi ani.
La o bibliotecă.
Nu am auzit pana acum numele acestui autor.
Nu am auzit de acest scriitor până acum, dar îmi propun sa citesc o opera scrisa de acest autor.
Nu am auzit până acum de acest autor, însă creațiile lui par a fi opere de artă și mi-ar face plăcere să le savurez.
Nu am auzit pana acum de acest autor, dar imi propun sa citesc o operă scrisă de acesta.
Până acum, nu am mai auzit de acest autor însă titlurile operelor prezentate par interesante și fascinate
Nu am mai auzit de acest autor, dar doresc să citesc macar una din operele lui, deoarece par interesante
Nu am auzit niciodata de acest autor, dar fragmentele prezentate par interesante.
Numele prozatorului Sorin Titel mi-a ramas intiparit in memorie de la cursul de literatura din facultate. Cartile, in cazul, in care voi castiga le voi ofeti bibliotecii stradale din colegiul unde predau.
Mi as dori sa citesc de autor pentru ca nu am avut ocazia!
Am auzit de Sorin Titel multi ani in urma, cred ca o sa-l citesc.
Am auzit de Sorin Titel în primii ani de liceu, când am si citit cartea lui, “Femeie, iată fiul tău!”. Pe care chiar as vrea sa o recitesc!
Am auzit de Sorin Titel chiar azi, cred ca merita sa descopar literatura romana mai mult.
Numele acestui mare prozator român l-am auzit pentru prima dată la cursul de literatură din facultate. Mi-aș dori tare mult să câștig volumele sale, nu pentru mine, ci pentru biblioteca școlii unde lucrez.
De la tata stiu despre autor, l-a pomenit cand eram in liceu.
Am citit desperate scriitor intr-o revista literara, acum cativa ani.
Din pacate pana acum nu auzisem de domnul scriitor.
Ce-i drept, n-am mai auzit pana acum. Mi-a placut ce am citit aici.
La biblioteca cand mi s a propus ce sa citesc