Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani că am să citesc o întreagă serie de cărți cu și despre feminism i-aș fi zâmbit ironic, cel puțin. Zicala aceea cu „niciodată să nu spui niciodată” se (re)confirmă. Nu m-am considerat niciodată feministă, dar citind cartea m-am recunoscut în cel puțin trei autoare (din cele cincizeci). Ați spune că e prea puțin pentru a fi trecută în tabăra „combatantelor”. Eu aș zice că nu contează cantitatea, măcar de data aceasta. Mișcarea feministă este și va rămâne mult timp (în opinia mea, strict) una controversată. Dacă adepții abordării religioase consideră că feminismul impietează asupra evoluției familiei într-o direcție bună, adepții conservatorismului politic nu văd utilă nicio reformă în plan social și, din acest punct de vedere, schimbarea condiției femeii, argumentând că ne e bine așa și că sute de ani de experiență socială vorbesc de la sine. Cum există, de asemenea, la ora actuală și mulți adepți ai ideii conform căreia lupta pentru egalitate socială și pentru drepturile omului/femeii au dus la anularea ideii de feminitate, feminitate înțeleasă cu sensul de vulnerabilitate, delicatețe, fragilitate, nevoie de protecție. O extensie a acestei abordări ar fi că din această mișcare s-au desprins cele care promovează drepturile persoanelor gay și ale transsexualilor. Citind eseurile volumului de față veți înțelege că multe, multe dintre prejudecățile pe care le dețineți derivă dintr-o informare deficientă și dintr-o prea puțină deschidere spre comunicare și necesară ascultare a ideilor oponente.
Cartea de față a apărut din necesitate; din nevoia celor trei editoare, dar și a altora de a răspunde, într-un fel, hai să zicem, intelectual, la „Fifty Shades of Grey”. Pentru cele trei coordonatoare ale volumului de față, evident că „Fifty Shades of Grey” este o carte cel puțin denigratoare, dacă nu defăimătoare la adresa femeii și a condiției acesteia în societatea contemporană. De aceea, multe dintre eseuri vi se vor părea dacă nu dure, cel puțin agresive. Și cred că așa și-au și dorit autoarele textelor să fie. Dar dincolo de duritate și asperitatea limbajului, veți găsi idei care nu sunt de aruncat în malaxorul civismului social, ba din contra, merită meditat și, eventual, schimbat. Din alte capitole veți afla informații despre care chiar nu ați citit nicăieri (sau aproape nicăieri), veți afla despre femei care chiar au avut ceva de spus la vremea lor și care au contribuit la schimbarea societății din care au făcut parte, dar care, vai, din cauza faptului că au fost, mai întâi de toate, femei, au fost trecute în plan secund sau chiar date uitării.
«Dacă te distrag elementele notorii din viața lui Wollstonecraft, te bucuri de-o companie delicioasă. Trage-ți un scaun și ia un loc alături de toți aceia care au ponegrit-o în secolul al XVIII-lea. Încântată de cunoștință! Aici, la stânga dvs., ăștia se-ndoiesc că femeile ar avea suflet. La dreapta dvs., se-ntreabă dacă negrii chiar sunt oameni. Niște ură condimentată la garnitura dvs. de frică? Hai, noroc!
Între timp, noi, ceilalți, o să aclamăm claritatea filosofiei lui Wollstonecraft, forța ei insolentă și capacitatea de a spera. De ce-ar trebui s-o mai iubim pe Wollstonecraft? Pentru că s-a băgat, pentru c-a trăit cu 160 la oră; pentru „afecțiunea ei arzătoare pentru rasa umană”. Și, nu în cele din urmă, pentru Straniul ei dar de a fi relevantă, mereu și din nou.»
Doamna de mai sus este unul dintre numeroasele exemple de femei extraordinare despre care veți găsi ceva detalii în „Cincizeci de nuanțe ale feminismului”. Și atunci când am citit eseurile cu pricina mi-a trecut prin cap gândul, e drept că nu pentru prima oară și nici pentru ultima oară, că m-am născut în secolul care trebuia. Cred că mi-ar fi fost mai mult decât imposibilă acceptarea inegalităților și inechităților sociale determinate de discriminarea de gen, perpetuată în forme mai mult sau mai puțin diluate, până astăzi. Dacă plata pentru aceeași muncă prestată este net superioară în favoarea bărbatului, dacă numărul de beneficii și bonificații este favorabil tot bărbaților, astăzi și nu în secolul trecut, gândiți-vă că în secolele trecute acestea erau printre ultimele aspecte la care ar fi trebuit să se gândească o femeie; întâi și întâi trebuiau să devină „vizibile” din punct de vedere social, politic și nu numai. Și multe s-au schimbat și prin influența bărbaților, nu numai prin cea a femeilor, o recunosc multe dintre autoarele textelor. Asta pentru că, nu-i așa, aceștia au fost educați de niște mame emancipate și dornice să impună schimbări în comunitățile din care făceau parte.
«Eu n-am separat niciodată feminismul de viziunea mea integrantă asupra nevoii de reformă socială pe toate planurile, pentru o societate mai egalitară. Am avut un tată minunat și iubitor, deci am refuzat să-i caracterizez pe bărbați drept „dușmanul”, și am avut o mamă bătăioasă, care nu pleca fruntea în fața nimănui, deci uram descrierile care le transformau pe femei în victime.»
Multe dintre eseuri abordează teme și subiecte grele din toate punctele de vedere: sclavia sexuală, agresiunile de ordin sexual, pornografia, traficul de ființe umane, sexualizarea exacerbată a mesajelor de tip publicitar etc., etc. Tocmai din această cauză recomand cartea oricărui cititor, nu doar adepților mișcării feministe. De asemenea, cartea e o lectură care contribuie la elucidarea cauzelor pentru care multe dintre „eroinele” noastre, din orice parte a lumii ar fi, aleg să se implice în schimbarea stării de fapt. Unele o fac la modul agresiv, ies în stradă, provoacă adevărate mișcări sociale, altele aleg să-și schimbe modul de organizare al timpului personal, unele aleg să se dedice exclusiv unor cauze sociale etc. Cert este că la sfârșitul lecturii veți mai informați și mai pregătiți să aprofundați universul feminin.
Editura: Hecate
Anul apariției: 2015
Traducere din limba engleză: Ioana Pelehatăi
Nr. pagini: 344
ISBN: 978-606-94047-5-1
— cumpără cartea —
