Mare provocare este, sau ar trebui să fie, ecranizarea unei cărţi de succes. De cele mai multe ori, fie dacă citeşti întâi cartea şi apoi vezi filmul, sau invers, există o mare doză de dezamăgire. De cele mai multe ori, cartea este mai bună şi ecranizarea ei nu se ridică la nivelul acesteia. Într-un fel, este cât se poate de firesc. Foarte greu este să surprinzi într-un film, experienţă cu predilecţie vizuală, subtilităţile de stil şi de limbaj, construcţiile literare specifice, dar şi conţinutul în întregimea lui. De aceea, voi încerca să alcătuiesc o listă cu filmele care, în opinia mea, nu numai că nu au diminuat calităţile scriiturii, ci parcă le-au sporit stălucirea.

  1. Nu te mişca, de Margaret Mazzantini

Nu-te-miscaÎmi amintesc de starea pe care am avut-o citind cartea, una foarte asemănătoare unui pumn primit în stomac, care te frapează dar te şi trezeşte. Deşi mă consider o cititoare destul de exersată, nu în sensul unei calităţi extraordinare a lecturilor ci, mai ales, al uneia care şi-a petrecut parte din viaţă aplecată asupra paginilor de ficţiune, recunosc faptul că această carte m-a bulversat. Citind-o, am trecut printr-o gamă largă de trăiri – de furie, de emoţie, de identificare cu un personaj sau altul, de aşteptare, de speranţă, de neputinţă şi de gol sufletesc. „Nu te mişca” este una dintre cărţile care îmi vin în minte prima dată când vreo prietenă îmi cere să îi recomand o carte bună. Am zis o prietenă şi nu cineva de sex opus, pentru că nu ştiu ce efect ar avea acest text asupra unui bărbat. Chiar aş fi curioasă! Cert este că romanul a fost ecranizat de un bărbat, anume de Sergio Castellitto, soţul autoarei, în anul 2004, cu Penélope Cruz în rolul principal, jucând alături de el. Nu sunt, sau mai bine spus, nu eram o admiratoare a actriţei înainte de a vedea acest film. Laudele aduse ei mi se păreau un pic exagerate şi bănuiam că relaţia pe care o avea pe atunci cu Tom Cruise îi sporise celebritatea pe nedrept. Rolul din acest film mi-a dovedit că mă înşelam şi că Penélope Cruz este o actriţă foarte talentată. Rolul din acest film este unul care cere. Şi ea dă tot ce are mai bun! Iar Sergio Castellitto, regizor şi actor italian, este minunat. El este acel actor care, fără să fie plin de muşchi şi scheme, ba chiar având o apariţie uşor fragilă, de intelectual astenic, atrage iremediabil… Un film european fără happy end, dramatic, jucat firesc, memorabil.

  1. Pacientul englez, de Michael Ondaatje

coperta1 (1)Apărută la Editura Polirom, în colecţia Biblioteca Polirom, volumul „Pacientul englez” venea în linia cărţilor contemporane ce aveau să pună într-un uşor colţ de umbră romanele clasice celebre ale literaturilor ruse, sud-americane şi europene, deja pregustate de mine în anii socialismului. Poveste în poveste, romanul îşi ţese magia ca o plasă de păianjen, cu sclipiri de borangic, în care rămânem captivi – vrăjiţi de mister. Suntem purtaţi prin locuri exotice, aflate sub un astru al dragostei şi pasiunilor, dar şi pe un pământ muşcat de război, printre oameni striviţi de soartă, copleșiți de amintiri dar şi de vină, dar care au puterea de a merge mai departe şi a găsi umanitatea în cele mai neobişnuite momente. Personajele se caută şi îşi amestecă destinele în această carte uluitoare. Pacientul englez a fost ecranizat cu acelaşi titlu în 1996, în regia regretatului Anthony Minghella, avându-i pe Ralph Fiennes şi Kristin Scott Thomas în rolurile principale. Mie filmul mi s-a părut grozav. De o frumuseţe fără egal, filmat în deşertul saharian sau într-un mic oraş italian a cărui arhitectură se dezvăluie printr-un joc al luminilor şi al sentimentelor timide de dragoste, cu un Ralph Fiennes dual, când superb până la idolatrie, când mutilat şi ascuns sub bandaje, cu o Kristin Scott Thomas senzuală şi enigmatică, al cărei destin ne emoţionează până la lacrimi, filmul reuşeşte, în opinia mea, performanţa de a depăşi cartea şi a ne oferi un spectacol senzorial de neuitat.

  1. Dragostea în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez

indexGabriel Garcia Marquez este unul din autorii mei de suflet. L-am citit în adolescenţă cu obstinaţie, regăsindu-mă în nostalgiile lui congenitale, în proza lui barocă, sufocantă pe alocuri sau excesiv de luminoasă, până la orbire, în atmosfera inefabilă a orăşelului  Macondo,  în singurătatea patriarhului, dar mai ales în povestea de iubire eternă, pentru o unică femeie, din romanul „Dragostea în vremea holerei”. Poate că mi-am dorit, în momentele mele de day -dreaming, să am şansa să fiu Fermina pentru un Florentino menit, sau să pot trăi şi eu o asemenea dragoste nepieritoare, pe viaţă, pentru un bărbat. Şi nu cred că sunt singura. Aşadar, am fost bucuroasă să aflu că această carte mare, şi la propriu şi la figurat, a fost ecranizată, în anul 2007, cu Javier Bardem în rolul principal. Actor preferat, cunoscut din pelicule în care face roluri de excepţie, cum ar fi „Viaţa şi epoca lui Reynaldo Arenas” şi „Marea dinăuntru”, ca să menţionez doar două dintre filmele mele de suflet, Javier Bardem nu m-a dezamăgit nici de această dată. Am simţit acest film ca pe un dans ameţitor, ce se succede prin vârste, cadre, trăiri şi sentimente, ca al unui derviş de neoprit. Foarte frumos cinematografic, filmul surprinde poezia romanului şi ne-o dăruieşte, întreagă, nouă, spectatorilor.

  1. Fata cu cercel de perlă, de Tracy Chevalier

fata-cu-cercel-de-perla-top-10_1_fullsizePrima mea întâlnire cu această autoare m-a fascinat, prin acest roman care recreează, din imaginaţie, povestea celebrului tablou al pictorului olandez Jan Vermeer. Imediat după ce a apărut cartea la noi, la Editura Polirom, am vizitat oraşul Delft, mergând pe urmele lui Jan Vermeer, aşa cum le cunoşteam din roman şi din tablourile sale fără egal. Cartea are meritul de a ne face să asistăm la frânturi din viaţa acestui pictor inovator pentru vremea sa şi unic prin stilul său artistic. Dar, mai ales, ni-l însufleţeşte, ni-l face palpabil, viu şi contemporan cu noi. Doar dragostea tandră dintre pictor şi Grit, slujnica sa, imaginată de această scriitoare tânără şi talentată, poate sta la baza magnetismului acestui tablou şi a forţei lui hipnotice care dăinuie peste secole. De aceea, când am aflat că romanul va fi ecranizat, m-am temut să nu fie un eşec, care să ştirbească din perfecţiunea poveştii. Însă nu a fost aşa. Filmul, realizat în 2003 cu frumoşii actori Scarlett Johansson şi Colin Firth, îi face cărţii cinste.  Imaginile din film surprind excelent Olanda secolului al şaptesprezece, iar jocul temperat al actorilor, costumele, muzica şi întreaga cinematografie mulţumesc pe deplin iubitorii de artă şi pictură.

  1. Adela, de Garabet Ibrăileanu

27-13-2014În fine, ultimul film este „Adela”. Am vrut să cuprind şi o peliculă românească în această scurtă listă şi, întrucât nu m-am putut decide la una, am „adoptat” sugestia soţului meu, cinefil educat, vrăjit de acest film, ecranizare a romanului cu acelaşi nume, scris de Garabet Ibrăileanu. Cartea este tandră şi sensibilă, căci este vorba despre pasiunea târzie şi melancolică a unui bărbat matur pentru o adolescentă, fiică a unei prietene de tinereţe. Romanul este un jurnal  epistolar, de o delicateţe specifică unei relaţii de dragoste de început de secol XX, când orice gest de apropiere putea declanşa o încărcătură emoţională devastatoare. Idila dintre cei doi se dovedeşte imposibilă şi iubirea rămâne neconsumată. În romanele de atunci misterul femeii era mai puternic decât farmecul oricărei scene intime, iar tocmai acest lucru este surprins în filmul realizat în anul 1985 de Mircea Veroiu. Acesta reuşeşte să transpună cinematografic relaţiile complexe ale romanului şi graţie unei distribuţii excelente, din care fac parte George Motoi, Marina Procopie, Adrian Pintea şi Valeria Seciu. Filmat în decorul superb al unui lac plin de nuferi sau într-un conac boieresc, filmul este o mică bijuterie cinematografică. Îl recomand cu căldură iubitorilor de filme ce reînvie o Românie – Belle Epoque.

Acestea sunt doar primele cinci filme dintr-o listă personală mai lungă. Dacă v-au plăcut, voi continua. Dacă nu v-au plăcut, voi continua. Pe principiul deja clasic „Ever tried. Ever failed. No matter. Try Again. Fail again. Fail better.”

Share.

About Author

Avatar photo

„Iubesc cărţile, iubesc cu patimă cărţile”. Deşi parafrază a versului Anei Blandiana din poezia „Descântec de ploaie”, acesta ar putea fi mottoul meu pe viaţă, căci, de când mă ştiu, mi­-au plăcut cărţile şi nu am rezistat ispitei de a le cumpăra în toate etapele financiare ale vieții mele (mai frugale sau mai copioase, după vremuri). Iubesc cărţile şi această dragoste voi încerca să o împărtăşesc, fără a avea pretenţia de a fi o cunoscătoare ci, mai degrabă, o simplă cititoare care rămâne uimită în faţa rândurilor, gândurilor, poveştilor şi lumilor cuprinse între două coperţi.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura