Chronic desire – în căutarea unei matrice a timpului prezent

Un proiect ambițios, dacă ne luăm exclusiv după cifre: 34 de artiști/-e/-x, în 4 spații expoziționale, cu 22 de noi lucrări comisionate noi, 5 lucrări comisionate pentru spațiul public și un bogat program de mediere. Un proiect care va capta atenția curioșilor, turiștilor și pasionaților de arte vizuale multe luni de aici înainte. Un proiect care face parte din programul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Când ancorezi un astfel de proiect într-un program cultural cum este Timișoara 2023 te aștepți să găsești trimiteri și ancore la două mari aspecte: specificul local, reflecția unei părți a istoriei locale și relația/legătura artistei/artistului cu proiectul cultural din care face parte expoziția.

Deși mi-am propus să ajung și în celelalte trei spații expoziționale, timpul mi-a permis să vizitez doar expozițiile din cadrul Comenduirii Garnizoanei Timișoara. Am preferat cantonarea atenției personale într-un singur loc, tocmai că mă interesa să văd dacă există un fir roșu al acestei expoziții colective. Curatoarele Cosmina Goagea, Corina Oprea și Brîndușa Tudor au compus un circuit vizual marcat de diversitatea materialelor și viziunilor, combinații care devin fețele timpului prezent. Un circuit din care nu lipsesc provocările vizuale șu auditive, tehnicile de lucru diverse provoacă vizitatorul să se implice la propriu, să devină parte activă a fiecărei expoziții în parte. De la expuneri direct pe pereții Comenduirii și până la proiecțiile video pe ecrane de diverse dimensiuni, de la obiecte de foarte mici dimensiuni – atât de mici, încât trebuie să vii la mai puțin de cinci centimetri de perete ca să le vezi detaliile; de la valuri de materiale textile care atârnă din tavane la împletituri măiastre, care aduc foarte mult cu țoalele/preșurile de pus pe jos în bucătăriile și casele tradiționale românești; de la instalațiile sonore care te provoacă să intri aproape instantaneu într-o altă dimensiune a existenței, una de care nu aveai habar la sculpturile de mici dimensiuni, care-ți fixează gândul într-un singur loc și asupra unui singur obiectiv. De la pânzele pictate, expuse în spații strâmte, care trimit cu gândul la inadecvare, izolare și expulzare la camere ermetice în interiorul cărora te trezești în căutarea unui sens a imaginilor care se derulează în fața ochilor, aproape violentând retina.

Din prezentarea expoziției aflăm că trebuie să ne așteptăm la „o propunere de noi vocabulare: ale privirii, simțirii și scrierii, care pot fi instrumente utile în lectura prezentului brutal. Această expoziție propune practici artistice care sondează istoria și pot aduce, astfel, în discuție momentul critic actual – politic și ecologic.” Toate bune și frumoase, am regăsit în sălile Comenduirii Garnizoanei Timișoara expresii concrete ale acestor vocabulare. Pe câteva le-am asimilat aproape instantaneu, n-am avut nevoie de „dicționare” ca să pot decoda mesajele; dar au fost și propuneri la care n-am ajuns, nu m-au atins, nu le-am perceput dimensiunea artistică așa cum ar fi trebuit. Ce mi-a lipsit foarte mult din toată această expoziție a fost Timișoara și spiritul ei. Mă așteptam să regăsesc povești cu și despre oamenii locului, mesaje încifrate ale locuitorilor urbei, preocupările și obsesiile acestora convertite în diverse forme. Din păcate, așa cum spuneam mai sus, n-am ajuns să vizitez și celelalte trei spații expoziționale, mă interesau și lucrările comisionate pentru spațiul public, cele care rămân și după ce se va încheia seria de evenimente Timișoara 2023; bănuiesc și sper ca (măcar) acolo, în celelalte spații timișorenii să se regăsească, să-și vadă preocupările, temerile și obsesiile expuse și convertite în diverse intervenții artistice. În interioarele Comenduirii Garnizoanei Timișoara am găsit, în schimb, ancorări ale artiștilor într-un prezent sufocant prin multitudinea de probleme cu care vine peste oameni. Este foarte adevărat, am găsit în spațiile atât de personalizate și de diferite trimiteri la politicile de gen ale momentului, referințe la nevoia de a accepta diferența ca fiind sursă a binelui, niveluri diferite de toleranță și exerciții de acceptare și internalizare a diferențelor de orice fel pe care cu greu le uiți, care te impresionează prin concretețe, culoare și formă.

Ce iau cu mine din ceea ce am văzut din Chronic desire – Sete cronică:

instalația sonoră a lui Shilpa Gupta, Ascultând aer; o sală de unde cu greu am mers mai departe, un loc pe care l-am explorat și iar explorat, un loc în care am încercat să înțeleg, înainte de orice să înțeleg; am rămas minute bune cu urechea lipită de microfoanele transformate în difuzoare, sunetele asociindu-se foarte bine cu simplitatea unui decor scăldat în tonuri de gri.

Această prezentare necesită JavaScript.

Zhanna Kadyrova, Palianytsia: pâinile acelea din piatră de râu, perfect șlefuite de apă, tăiate în felii cu o precizie milimetrică blochează gândul în orizontul „cum ne-ar fi dacă am fi în război”. O sală a tăcerii, o tăcere grea, în care și respirația proprie pare că face mult prea mult zgomot.

Această prezentare necesită JavaScript.

Aripi, RomaMoMA (Ionela Mihaela Cîmpeanu) – o coerență a simplității pe care mi-o doresc prezentă în spațiul social și multi-mediatic; în spatele evidențelor stau ascunse multe suferințe, iar despre ele Ionela Mihaela Cîmpeanu a ales să vorbească într-un fel caracteristic.

Această prezentare necesită JavaScript.

Întrupare, Nr. 23, Adriana Lucaciu – pânza aceea, claustrată într-un spațiu impropriu, spațiul aflat la intersecție de drumuri, te face să te oprești din drum și să cauți noi repere, pentru că brusc ai senzația că te-ai rătăcit.

Adriana Lucaciu
Întrupare, Nr. 23
2020

„Chronic desire – Sete cronică” (17 februarie – 23 aprilie), expoziția colectivă centrală a Deschiderii Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. De văzut, de înțeles, de urmărit.

Această prezentare necesită JavaScript.

***

„Chronic desire – Sete cronică” (17 februarie – 23 aprilie), expoziția colectivă centrală a Deschiderii Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, este o propunere de noi vocabulare: ale privirii, simțirii și scrierii, care pot fi instrumente utile în lectura prezentului brutal. Această expoziție propune practici artistice care sondează istoria și pot aduce, astfel, în discuție momentul critic actual – politic și ecologic.

Expoziția cuprinde lucrările a 34 de artiști/-e/-x, în 4 spații expoziționale, cu 22 de noi lucrări comisionate noi, 5 lucrări comisionate pentru spațiul public și un bogat program de mediere.

⚈ PROGRAM DE EVENIMENTE în cadrul expoziției, la Deschiderea Timișoara 2023 (17-19 februarie):
https://opening.timisoara2023.eu/…/chronic-desire-sete…/

⚈ EXPUN:

Ana Adam, Leonor Antunes, Tarek Atoui, Matei Bejenaru, Anca Benera & Arnold Estefan, Irina Botea Bucan, Pavel Brăila, Anca Bucur, Dana Catona, Lia Dostlieva și Andrii Dostliev, Saskia Holmkvist, Shilpa Gupta, Joan Jonas, Hiwa K, Zhanna Kadyrova, Ana Kun & Noemi Hügel, Susanna Jablonski & Santiago Mostyn, Adriana Lucaciu, Silvia Moldovan, Harun Morrison, Dan Perjovschi, Agnieszka Polska, Renée Renard, Marinella Senatore, Alexa Szekeres, Slavs & Tatars, Mona Vătămanu & Florin Tudor, Rosa Whiteley, RomaMoMA (Ionela Mihaela Cîmpeanu & Sead Kazanxhiu)

⚈ CURATOARE:

Cosmina Goagea, Corina Oprea, Brîndușa Tudor

Expoziția „Chronic desire – Sete cronică” este organizată de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, în cadrul Deschiderii Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.

Adriana Lucaciu

Întrupare, Nr. 23

2020
Tuș, liner, cărbune, acril pe pânză, 280 x 80 cm

Locație: Comenduirea Garnizoanei

Anca Benera & Arnold Estefan

Recolta Perpetuă, 2023

Instalație (paie de grâu împletite)

7 obiecte, 90x15x15 cm fiecare,

în colaborare cu artizanul Fazakas Angéla

Locație: Comenduirea Garnizoanei

Anca Benera & Arnold Estefan
Recolta Perpetuă, 2023
Instalație (paie de grâu împletite)

Shilpa Gupta

Ascultând aer

2019-2022
Instalație sonoră multicanal, difuzoare, microfoane, lumini, text imprimat pe suporturi metalice, dimensiuni variabile

Drepturile aparțin artistei și Galeriei Neugerriem-Schneider

Locație: Comenduirea Garnizoanei Timișoara

Zhanna Kadyrova

Palianytsia
2022
Piatră
Locație: Comenduirea Garnizoanei

„Palianytsia” înseamnă pâine. Semnificația clasică a acestui cuvânt este o pâine de grâu rotundă de dimensiuni mari, coaptă în cuptor.

Dan Perjovschi

Insert

2023

Publicații diverse, tramvai local, avizier muzeu

Locații: Comenduirea Garnizoanei, spațiu public (intervenție pe un tramvai în circulație), Muzeul Național de Artă Timișoara — intrarea angajaților de pe strada Mercy

Această prezentare necesită JavaScript.

Agnieszka Polska

Cartea Florilor

2023

HD video, 8 min

Drepturile aparțin artistei și galeriei Georg Kargl, Viena, Austria

Locație: Comenduirea Garnizoanei

Această prezentare necesită JavaScript.

RomaMoMA (Ionela Mihaela Cîmpeanu)

Aripi
2005

Lemn și metal, 200 x 90 x 7 cm

Locație: Comenduirea Garnizoanei