„Casa de lângă lac” de Kate Morton

Casa misterioasă

Multe dintre cărţile scrise în ultimii ani sunt la limita, extrem de fragilă, dintre literatura de consum şi cea considerată „serioasă”, „bună”, „care rămâne”. Există câteva reţete de succes în acest sens: ingeniozitate în construcție, doze de mister inteligent exploatate, acţiune contrapunctică, personaje dinamice, capabile de metamorfoze rapide, imprevizibilitate etc. Astfel de cărţi ajung, imediat după publicare, best-seller-uri, se vând în tiraje impresionante şi sunt ecranizate. Evident, au potenţial cinematografic; filmul vinde cartea şi invers. Citindu-le, povestea şi meandrele ei te surprind şi te prind, te ţin captiv până la sfârşit, când te întrebi dacă nu cumva ai mai întâlnit reţeta ei şi într-o altă carte de gen…

Kate Morton, scriitoare originară din Australia, este autoarea unor astfel de romane de succes precum Casa de la Riverton, Grădina uitată, Orele îndepărtate, Păzitoarea tainei, Casa de lângă lac, toate traduse şi publicate, la noi, între 2009-2017 la Editura Humanitas Fiction, în colecţia coordonată de Denisa Comănescu. Cărţile australiencei s-au vândut extrem de bine atât în Marea Britanie şi în Australia, cât şi în Statele Unite. Casa de filme a lui Clint Eastwood a încheiat un contract cu tânăra şi productiva scriitoare.

Cel mai recent roman, tradus anul acesta la noi, este Casa de lângă lac, scris de către Kate Morton în 2015, ecranizat şi el între timp. Care este, de data aceasta, reţeta de succes? O casă din mijlocul unui domeniu părăsit. Un copil dispărut şi căutat ani în şir. O fetiţă, sora lui, devenită ulterior scriitoare de romane poliţiste. Agitând apele oricum destul de tulburi ale trecutului, o jurnalistă are parte, treptat, de o serie de surprize.

În ţesătura abilă a unei intrigi doar aparent detectivistice întrezăreşti firul unor vieţi distorsionate, chiar frânte. Hazardul se dovedeşte crud în imprevizibilitatea lui. O balanţă secretă le amestecă pe toate până când, brusc, talgerele ei se vor echilibra…

Mai întâi e Alice Edevane, fetiţa familiei de pe domeniul Cornwall; încă de timpuriu, ea înţelege lucrătura perfidă a timpului:

„Pe la şapte ani înţelesese că avea să crească şi că, aşa cum se cade, adulţii nu mai locuiesc în casele părinţilor. Atunci a simţit că i se deschide în suflet o prăpastie de groază existenţială şi a început să-şi încrusteze numele oricând şi oriunde avea ocazia: pe stejarul tare al cercevelelor ferestrelor din salon, pe chitul lucios dintre dalele din camera cu arme, de parcă astfel de mici gesturi ar fi legat-o cumva de acel loc într-un fel mai profund şi mai durabil…” (pag. 19)

Cuibul fericit din acest rai vegetal se va destrăma într-o vară, la miezul nopţii, în timpul unui bal anual dat ritualic de familia Edevane: fiul lor mezin, Theo, va fi răpit şi nimeni nu-i va mai putea da de urmă.

Din miezul acestei misterioase răpiri se desfac, în evantai narativ, câteva poveşti de viaţă: a lui Constance şi Eleanor, mamă şi fiică, atât de diferite şi de nefericite (o mamă egoistă, castratoare şi o fiică iniţial răzvrătită, dornică de afirmare personală); a lui Anthony Edevane, căruia războiul îi mutilează visul de a fi chirurg, dar şi sufletul, în cele din urmă, în ciuda mariajului din dragoste cu Eleanor. Coşmarurile, vinovăţia, toate rod fibra omului frumos şi puternic. Eleanor, pe de altă parte, se îndrăgosteşte pătimaş de un alt bărbat, simţindu-se permanent scindată între această iubire târzie, imprevizibilă, şi grija pentru boala soţului ei. Aşa cum scindată îi este relaţia cu mama, cu propriii copii, cu ea însăşi, în care timpul îşi lasă mereu semnele.

Povara vinovăţiei o amprentează şi pe Alice, care urzise un plan de răpire a fratelui, furioasă că mama s-a îndrăgostit de bărbatul pe care ea, fiica, îl iubeşte în secret. Îşi va pierde familia. Va fi silită să părăsească domeniul şi casa de pe lac, raiul în care visase mereu să trăiască. Scriitoare de succes, se va închide între cărţi şi amintiri, ca într-o scoică, şi abia târziu, graţie perseverenței unei jurnaliste, va accepta să-şi provoace destinul.

Povestea lui Sadie, jurnalista, se inserează în ţesătura cărţii, contrapunctic. Casa de pe lac şi tot ce ţine de aceasta o fascinează hipnotic:

„O casă fără nimeni care să o locuiască, înţesată încă de obiectele familiei, era cel mai trist şi mai inutil lucru (…) Casa aceasta ar fi putut foarte bine să fi fost dată uitării, dacă nu ar fi existat povestea legată de ea, grozăvia dispariţiei unui copil. În timp, istoria se rotogolise de la om la om şi pătrunsese în cele din urmă în folclor. Povestea unui băieţel pierdut şi a unei case încremenite într-un somn veşnic, ţinându-şi răsuflarea, în timp ce vegetaţia grădinii continua să crească, revărsându-se peste tot…” (pag. 120)

Perseverentă, Sadie reface pas cu pas istoria familiei Edevane, iţele încurcate ale unei istorii în care patimile se amestecă îndârjit, trecând peste vieţile unora dintre membri ca un tăvălug. Pendularea între trecut şi prezent, alternarea planurilor narative aduc în atenţie când un personaj, când altul, fiecare cu propria poveste, cu propria cheie de interpretare: Daffyd Llewellyn, prieten apropiat al familiei Edevane, surorile Deborah, Clemmie şi Alice, băieţelul Theo, egoista Constance, chinuitul Anthony, Benjamin Munros (bărbatul iubit de mamă şi de fiică în acelaşi timp), doica Rose, detectivul Diggory Brent. Fiecare dintre ei are propria versiune. Fiecare ascunde un secret, un pliu al existenţei lor, de care le este permanent teamă şi ruşine.

Aici stă, cred eu, talentul lui Kate Morton, în această abilitate de a desface şi de a închide succesiv evantaiul unor trăiri diverse, al unor destine aparent disparate, dar care în final converg spre dezlegerea enigmei. Sadie Sparow însăşi va deveni parte din această poveste al cărei final îl provoacă repetat. Fiecare acţiune, fiecare comportament este exfoliat cu inteligenţă, într-un stil când răbdător, aşezat, când alert, cu răsuciri imprevizibile. Aceeaşi doză de imprevizibil, aş zice chiar de spectaculos o întâlnim, inevitabil, şi în deznodământul acestei poveşti în a cărei burtă încăpătoare se nasc şi se rostuiesc şi celelalte. O carte filmică, fără îndoială. Care te ţine lângă paginile ei atunci când ţi-e dor de o intrigă ingenioasă…

Editura: Humanitas Fiction