De câțiva ani încoace, mai bine zis de prin 2008, tot auzim de crize financiare și economice, de inflație, recesiune și alți termeni asociați îndeobște cu scăderea nivelului de trai, restricții, șomaj și alți indicatori care au ajuns repere ale cotidianului, oriunde ai fi pe glob. Creșterea și descreșterea economică au însoțit evoluția omului încă din primele momente ale organizării sale sociale, de grup, deci cu mult înainte de a fi conștient de specificul său față de restul regnului animal, dar cea mai mare parte a termenilor cu care economiștii încearcă să ne familiarizeze au fost introduși treptat în circuitul științific și apoi cel cotidian abia după Renaștere. E oarecum surprinzător faptul că economia ca știință de sine stătătoare apare abia în secolul al XVIII-lea, deși conceptele de venituri, cheltuieli, schimb, comerț, împrumut, dobândă erau bine cunoscute și utilizate cu multă măiestrie atât de către greci, cât și de către romani, cu mai bine de o mie de ani în urmă. În ultimii ani în spațiul public românesc se subliniază rolul decisiv al educației financiare în definirea identității noastre individuale și colective, există tot felul de emisiuni și capitole de sine stătătoare în curriculumul obligatoriu de la gimnaziu și liceu, dar se pare că nivelul de ignoranță al unei bune părți din populație este destul de ridicat, după cum reiese din statisticile oficiale.
Unul din conceptele cheie ale economiei îl reprezintă banul/banii, care ne însoțesc în viața de zi cu zi încă din zorii antichității, chiar dacă multă vreme marea majoritate a oamenilor nu a dispus de ei fizic. Economiștii contemporani se străduie să ne înlăture prejudecățile și stereotipiile asociate banilor, tocmai pentru a putea lua cele mai bune decizii personale, astfel încât să ne putem bucura de o oarecare stabilitate și confort cotidian pe parcursul întregii vieți. Bogăția nu este asociată exclusiv cu cantitatea semnificativă de bani de care dispui, așa cum un prosper om de afaceri poate avea numeroase credite, spre mirarea multora. Dar lista de prejudecăți și stereotipii despre bani și economie se poate întinde cu ușurință pe câteva pagini bune. Tocmai de aceea, editurile din toată lumea publică constant volume dedicate subiectului. În 2023 apărea în Statele Unite un volum cu un titlu provocator, oarecum bombastic, deși numărul de pagini al acestuia contrastează vizibil cu ideea de carte care se adresează cititorilor care vor să își lărgească orizontul cunoașterii; Regii banilor: povestea epică a imigranților evrei care au transformat Wall Street și au modelat America modernă are peste 500 de pagini, în format mare, iar Daniel Schulman subliniază cu delicatețe efortul considerabil depus mai bine de opt ani pentru a redacta un volum care va dărâma multe dintre prejudecățile noastre despre evrei, crizele economice moderne, războaie și alte aspecte economice și sociale ale societății moderne americane și europene. În 2024, David McWilliams, un remarcabil economist irlandez propunea cititorilor Bani: o poveste a omenirii, o sinteză a istoriei universale abordată dintr-o perspectivă oarecum neobișnuită pentru cei care se raportează la manualele și compendiile de istorie din secolul XX. Ambele volume au fost aduse pe rafturile librăriilor românești de către colectivul Editurii Publica, în 2024. Ordinea în care pot fi citite cele două volume rămâne la latitudinea cititorului, dar Bani: o poveste a omenirii te familiarizează cu aspectele economice respectând criteriul cronologic, ca mai apoi Daniel Schulman să aprofundeze turbulențele economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – debutul celui De-al Doilea Război Mondial.
Sedentarizarea omului a generat consecințe complexe, pe care Yuval Noah Harari și alți istorici le-au explicat și sintetizat excelent, însă David McWilliams ne readuce aminte câteva aspecte:
„Pe măsură ce ne-am sedentarizat, comunitățile noastre au devenit mai mari și mai complexe, însă ne-am păstrat unele dintre trăsăturile de vânător-culegător. O astfel de trăsătură este ceea ce antropologii numesc capacitatea socială. […] Creierul evoluează pentru a gestiona numărul de contacte sociale pe care urmează să le avem. Petrecându-și cea mai mare parte a existenței căutând hrană în cete restrânse de nomazi, oamenii au un creier care a evoluat pentru a gestiona un grup mic de nomazi. Apariția agriculturii și a stilului de viață domestic a însemnat că, destul de brusc din perspectiva evoluției, pe parcursul a doar câteva mii de ani, am ajuns să trăim în grupuri mult mai mari. Creierul uman avea nevoie de instrumente – ori de tehnologii – pentru a înțelege această nouă complexitate.
Avem tendința de a ne gândi la tehnologie în termeni de instrumente fizice, cum ar fi un ciocan sau o mașină, dar există și tehnologii sociale. Acestea, printre care limba, legea și religia, îi ajută pe oameni să lucreze mai eficient în grupuri mari. Aceste instrumente sociale, care au apărut odată cu urbanizarea, au coevoluat, structurând energia umană colectivă în jurul unor obiective comune guvernate de ansambluri de reguli clare. Banii sunt și ei o tehnologie socială, un mecanism de adaptare pe care noi, oamenii, l-am inventat pentru a face față acestei schimbări bruște a modului nostru de viață.” ( David McWilliams, p. 36 – 37)
Observând evoluția statelor din lumea antică se poate constata cu destulă ușurință succesul economic al grecilor, respectiv romanilor, care au știut să gestioneze atent banii, iar romanii au rafinat una dintre cele mai puternice caracteristici ale acestora: creditul. Un merit deosebit în tranziția de la modelul economic „de sus în jos” (similar cu economia de stat comunistă contemporană), dezvoltat de sumerieni și celelalte popoare din Orientul Antic, la modelul economic „de jos în sus”, care se dezvoltă organic și permite evoluția, îl au gânditorii greci din secolul de aur. Xenofon, cunoscut mai degrabă ca istoric, ne surprinde cu câteva concepte de-a dreptul avangardiste pentru epoca sa:
„Un cetățean instruit în domeniul financiar gândește foarte diferit de unul analfabet din punct de vedere financiar. De exemplu, Xenofon se lupta cu noțiunea abstractă de valoare, făcând distincție între bunurile care aveau ceea ce am numi acum „valoare de utilizare” și cele care au exclusiv o „valoare de schimb”. Exemplul ilustrativ folosit într-o poveste este flautul. O persoană care nu poate cânta la flaut nu are niciun folos din partea lui. Dar cum acest instrument poate fi schimbat contra unor sume de bani sau a altor bunuri, are valoare de schimb. Oeconomicus deschidea noi drumuri, și nu doar în chestiuni abstracte. Deși nu era un feminist după standardele moderne, Xenofon afirma că „soțiile și soții ar trebui să muncească în mod egal în gospodărie și „soția care este partener deplin în gestionarea gospodăriei contribuie la bunăstarea moșiei la fel de mult ca soțul ei.”
[…] Interesele lui Xenofon se concentrează pe fundamentele dinamice și filosofice ale banilor și pe maniera de acrea societăți prospere și cooperative folosind bani. El scrie despre modul în care se organizează sistemul, se maximizează resursele, se ține evidența, se evaluează lucrurile, se compară costurile și profiturile. Acestea sunt chestiuni complicate, dar, în vremea lui Xenofon, cetățeanul obișnuit din societatea greacă urbană devenise tot mai competent din punct de vedere financiar.” (David McWilliams, p. 69-70)
Pentru a înțelege mai bine reperele epocii clasice grecești și de ce ideile lui Xenofon și a altor gânditori antici nu vor fi reluate cu adevărat decât peste aproximativ o mie de ani, trebuie să menționăm că, într-adevăr, cetățenii greci se regăsesc exclusiv în polisuri, iar numărul acestora este relativ mic (nu se bucură de acest statut cei veniți din alte polisuri, cu atât mai puțin străinii, nici femeile, iar numărul de sclavi este considerabil).
Economistul irlandez subliniază momentul de cotitură în gândirea economică generat de adoptarea nepermis de târzie a cifrei zero: înțelegerea conceptului de datorie, a conceptului de valoare pozitivă, respectiv negativă, reprezentarea numerelor mari sunt doar câteva dintre primele efecte ale utilizării cifrei zero. Ideile revoluționare ale lui Fibonacci, precursor al umanismului, vor fi introduse cu adevărat în circuitul științific în sec. al XVII-lea, deoarece Biserica, Toma d’Aquino, la fel ca mai târziu Karl Marx, respingeau una dintre caracteristicile definitorii ale banilor – abstracția. Astfel înțelegem, de ce camăta a fost condamnată vehement de către Biserică, dar, paradoxal, cambiile se vor bucura de un real succes, deși
„sunt bani virtuali – bani fără nicio constrângere, dar bazați pe încredere și credință. Alături de băncile din Genova, Napoli, Milano și Veneția, cele florentine de încredere au evoluat către domeniul creării de credit, trecând la ceea ce economiștii numesc astăzi sistemul rezervelor fracționare. Se numește sistem cu rezerve fracționare în sensul că un bancher trebuie să păstreze doar o fracțiune din rezervele sale pentru a acoperi posibilitatea ca un deponent să dorească să-și recupereze banii. În felul acesta, bancherul folosește restul banilor din depozit pentru a crea împrumuturi, iar creșterea creditului este exponențială. Acest progres în evoluția banilor seamănă cu trecerea de la plug la motorul cu abur.” (David McWilliams, p. 158-159)
Ultimele capitole ale volumului Bani: o poveste a omenirii ne ajută să navigăm mai ușor prin succesiunea accelerată a evenimentelor socio-economice și politice din epoca modernă și contemporană, care au generat noi mecanisme economice și noi perspective asupra banilor. Colonialismul a accentuat clivajele sociale, aspect evidențiat și de către Daniel Schulman în volumul său dedicat bancherilor americani, în mare parte evrei, care au dominat într-o manieră categorică societatea americană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima parte a secolului XX. Deși Regii banilor: povestea epică a imigranților evrei care au transformat Wall Street și au modelat America modernă poate fi considerată o monografie dedicată lui Jakob Schiff și membrilor familiei sale, care au colaborat cu alte mari familii de bancheri evrei americani precum Seligman, Lehman, Goldman Sachs, dar și cu celebrul J.P. Morgan și urmașii direcți ai acestuia, în egală măsură poate fi considerată și o istorie a antisemitismului american din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Pentru cititorul român traducerea acestei sinteze excepționale reprezintă o reparație morală, dar și completarea unor lacune cu privire la antisemitismul din spațiul românesc modern antebelic. Daniel Schulman, evreu fiind, și-a asumat un risc uriaș: cunoaște foarte bine stereotipiile și prejudecățile cu privire la evrei (pe care le și subliniază ori de câte ori e cazul), cunoaște atitudinea unei bune părți a societății contemporane nord-americane și europene față de evrei, dar ezită să pună punctul pe i ori de câte ori e cazul. Da, evreii nu sunt perfecți (nici nu au pretenția asta, chiar dacă prejudecata afirmă exact opusul), sunt coruptibili, chiar corupți, dispuși să se abată de la reguli pentru a-și atinge scopul, dar în niciun caz nu putem generaliza. Este șocantă bogăția marilor familii de bancheri antebelici, cu atât mai șocantă cu cât trebuie să precizăm că valoarea dolarului antebelic este cu mult mai mare decât cea a dolarului actual. Deci, dacă ar fi să facem calculele cu privire la averile menționate în volum, cifrele de afaceri sau valoarea proprietăților imobiliare deținute de către aceștia, pur și simplu ne ia amețeala. Dar Daniel Schulman nu despre asta a vrut să scrie, ci a dorit să ne facă să înțelegem câteva aspecte: marii bancheri au fost la origini săraci, unii chiar foarte săraci, au început cu extenuantul comerț ambulant și nu s-au ferit nicio clipă de muncă. Schiff și alți bancheri evrei, deși religioși, au fost adeseori puși în ipostaza să lucreze în timpul sabatului sau a sărbătorilor religioase. Jakob Schiff și principalii săi colaboratori și-au iubit necondiționat membrii comunității și au desfășurat o activitate caritabilă necondiționată cu totul excepțională. Marile crize economice pe care le-a trăit americanii în secolul al XIX-lea sunt explicate pe înțelesul tuturor și completează tabloul creionat de David McWilliams:
„O convergență de factori au cauzat Panica din 1857. Scăderea rezervelor de aur a speriat băncile, determinându-le să crească rata dobânzii și să reducă creditele, iar apoi să ia măsuri și mai drastice. Între timp, investitorii care participaseră la orgia de căi ferate și speculații imobiliare au început să vadă realitatea.
Și decizia Dred Scott a Curții Supreme din mai 1857 a contribuit la criză. Verdictul complex a invalidat Compromisul Missouri, care scosese în afara legii sclavia în cea mai mare parte a teritoriilor vestice obținute prin Achiziția Louisianei. Decizia, salutată în Sud și condamnată în Nord, a injectat în economia fragilă o doză de incertitudine în legătură cu viitorul sclaviei și al migrației spre Vest, sub semnul Destinului Evident care cauzase creșterea speculativă a valorii pământului și a materialului rulant. Apoi, la sfârșitul lui august 1857, Ohio Life Insurance and Trust Company, cu bugetul plin de investiții proaste, s-a prăbușit, generând retrageri din bănci. Rolul companiei din Cincinnati în declanșarea crizei economice este adesea asemuit cu efectele imploziei din 2008 a celei mai cunoscute bănci de investiții din America – Lehman Brothers. În timp ce, la biroul său aflat la cinci blocuri distanță, Joseph Seligman închidea aurul și argintul în seifuri pentru a trece cu bine prin colapsul financiar pe care îl credea iminent, Emanuel Lehman încerca să lanseze o nouă afacere în Nord pentru a completa operațiunea sudică a Lehman Brothers.” (Daniel Schulman, p. 45)
La momentul acestei prime crize financiare serioase din secolul al XIX-lea, comunitatea evreiască din Statele Unite era concentrată în marile orașe de pe coasta atlantică și membrii săi au fost obligați să emigreze mai ales din Confederația Germană (deci sunt evrei germani la origine) în contextul Revoluției de la 1848 și a valului de măsuri antisemite luate în Prusia și celelalte state membre ale viitoarei mari puteri europene. Dar la foarte timp după ce au ajuns în Statele Unite vor fi obligați să suporte efectele legilor antisemite adoptate în contextul Războiului Civil, dar pe de altă parte:
„Războiul Civil a sădit mari averi care aveau să crească și mai mult în Era de Aur ce avea să vină, accelerând tranziția țării de la o economie agrară la una industrială. „S-a născut o nobilime extraordinară: regi ai petrolului, baroni ai căilor ferate, prinți ai comerțului, lorzi ai finanțelor”, a scris Manheim în „The Seed and the Tree”. În huma umedă a viitorului financiar al țării au gravat feude multigeneraționale. Tocmai în New York, „capitala imperiului” în cuvintele lui George Washington, magnații de mâine au convers către făurirea propriilor imperii.” (Daniel Schulman, p. 66-67)
Respectul pentru celălalt, încrederea sunt valori pe care le-au cultivat toți marii bancheri antebelici, lucru greu de înțeles pentru noi, cei de azi. Băncile antebelice au fost prin excelență bănci de investiții și, cu foarte puține excepții, afaceri de familie. Chiar dacă fii și nepoții nu s-au ridicat la înălțimea fondatorilor, întotdeauna s-au găsit soluții. În contextul schimbărilor majore intervenite la bursă, după Primul Război Mondial se va renunța treptat la acest model, iar unul dintre artizanii noului model economic preluat treptat de mai toate statele democratice postbelice este J. M. Keynes, un britanic acceptat rapid la masa negociatorilor după Primul Război Mondial:
„Pe atunci în vârstă de 36 de ani, Keynes lucrase în timpul războiului pentru trezoreria britanică și participase la negocierile de la Paris ca unul dintre principalii reprezentanți financiari ai guvernului său. Pentru a deschide calea redresării economice a Europei, Keynes elaborase un plan pentru anularea datoriilor de război, pe care le numea „o amenințare la stabilitatea financiară de pretutindeni” (preluarea puterii de către Hitler și declanșarea celei de-a doua conflagrații a confirmat justețea propunerilor sale – n.n.). Woodrow Wilson și administrația sa se opuseseră puternic acestei propuneri. Statele Unite, spre deosebire de aliații săi, au ieșit din război mai puternice decât intraseră – acum erau o superputere globală autentică. Fiind o țară creditoare pentru prima dată în istorie, deținea datorii aliate de aproximativ zece miliarde de dolari. Wilson nu a primit bine nici ideea că America ar trebui să facă alte sacrificii, în primul rând după ce a venit în ajutorul aliaților săi europeni.” (Daniel Schulman, p. 438)
Marea Criză Economică va schimba perspectiva economică americană și va confirma multe dintre ideile marilor bancheri evrei americani, printre care Paul Warburg, cel care a jucat un rol esențial în crearea Rezervei Federale Americane, Statele Unite aliniindu-se astfel (surprinzător de târziu, dar cititorii vor înțelege de ce) sistemului bancar european, în care băncile centrale aveau un rol cheie în menținerea stabilității financiare încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Era unul din semnele clare ale faptului că o epocă apunea, odată cu dispariția uneia dintre figurile marcante ale lumii financiare antebelice – Jakob Schiff:
„La apusul carierei, Schiff a fost urmărit de controverse, numele figurându-i permanent în presă în timp ce scandalurile se succedau. Produs al Epocii de Aur, Schiff își câștigase reputația și averea într-o perioadă dominată de corupție, în care un grup relativ mic de capitaliști a exercitat o influență enormă asupra sistemului financiar și a folosit metode îndoielnice pentru a face ordine în canibalismul economic care se manifesta pe piață, formând aranjamente monopoliste care au consolidat și mai mult puterea în mâinile câtorva. Dar vremurile se schimbau.
Era capitalismului neîncătușat care, în moduri adesea urâte și brutale, a alimentat revoluția industrială, a dat naștere unei reacții violente împotriva așa-numiților baroni corupți, deschizând calea unei Ere Progresiste care a urmărit să rezolve problemele economice, politice și sociale ale trecutului și care declanșat controversa controlului, mai ales rolul guvernului în reglementarea industriei. În timpul președinției lui Woodrow Wilson, prefacerea Erei Progresiste avea să culmineze într-o serie de reforme cuprinzătoare ale finanțelor și relațiilor de muncă. Printre cele mai dramatice schimbări au fost cele de la baza sistemului economic european. În primele bătălii ale președinției lui Wilson, s-au remarcat Schiff și familiile de bancheri germano-evrei care formau cercul lui social. Împreună, au contribuit la inițierea și anunțarea unora dintre cele mai revoluționare reforme ale secolului XX”. (Daniel Schulman, p. 341-342)
David McWilliams și Daniel Schulman ne demonstrează complexitatea acestei tehnologii sociale dezvoltate odată cu sedentarizarea și ne confirmă faptul că banii nu sunt un scop ci un mijloc, adică un „instrument” care te poate ajuta enorm, dacă îi înțelegi și ajustezi mecanismele.
Regii banilor: povestea epică a imigranților evrei care au transformat Wall Street și au modelat America modernăde Daniel Schulman
Editura: Publica
Traducerea: Dan Bălănescu
Anul apariției: 2024
Nr. de pagini: 568
ISBN: 978-606-722-637-9
Cartea poate fi cumpărată de aici.
*
Bani: o poveste a omenirii de David McWilliams
Editura: Publica
Traducerea: Louis Ulrich
Anul apariției: 2024
Nr. de pagini: 440
ISBN: 978-606-722-635-5
Cartea poate fi cumpărată de aici.
