Ilustrații de Raquel Díaz Reguera

Traducere de Raluca Popescu

Alcătuită din versiuni moderne ale unor povești tradiţionale din diferite culturi, această carte le oferă copiilor o călătorie amuzantă, plină de imaginație, în adâncul propriului suflet.

„Ne-am hotărât sa publicăm cartea de față pentru ca părinții să poată împărtăși cu copiii lor aceste povești menite să-i facă să reflecteze asupra valorii personale și asupra dreptului de a fi fericiți așa cum sunt, nu așa cum se așteaptă lumea să fie. Fiecare dintre aceste povești ilustrează un aspect important al procesului de edificare a stimei de sine, care, ca un far călăuzitor, le va arăta celor mici calea de urmat pentru a deveni adulți siguri pe ei, independenți și toleranți – față de sine și faţă de ceilalți. Îți mulțumim că ne ajuți să sădim semințele unei lumi mai frumoase, mai bune și mai responsabile.“ — ÁLEX ROVIRA, FRANCESC MIRALLES

Include un ghid al celor 12 chei ale stimei de sine la copii O carte terapeutică: întarirea stimei de sine este cea mai bună apărare împotriva bullying-ului

*****

Mereu aceeaşi glumă

Dacă te gândeşti neîncetat la o problemă, n‑o vei rezolva

În New York, pe o alee foarte aglomerată din Central Park, trăia un vagabond despre care se spunea că e cel mai inteligent om din oraş şi că are o soluţie pentru orice problemă. Multă lume venea să‑i ceară sfatul, lăsându‑i în schimb un bănuţ în pălăria răsturnată.

Nu departe de parc locuia Liliana, o adolescentă care plângea de săptămâni întregi din cauză că se despărţise de prietenul ei, care plecase la studii în Europa.

Sătulă să o audă plângând zi şi noapte, mama Lilianei s‑a hotărât să meargă cu ea la vagabondul cel înţelept, care poate avea un leac pentru suferinţa fetei.

Văzându‑l cum arată, pletos, îmbrăcat fistichiu, cu nişte ochelari cu rame cu steluţe, fata vru să plece, dar mama ei n‑o lăsă până nu se aşeză pe bancă să îi povestească ce problemă are.

Bosumflată, Liliana îi povesti înţeleptului din parc nenorocirea care i se întâmplase, iar apoi izbucni în plâns.

Vagabondul, care o ascultase cu mare atenţie, îi spuse blând:

— Tu mi‑ai spus povestea ta, iar acum o să‑ţi povestesc şi eu ceva. Ştii bancul cu pinguinii?

— Nu, spuse Liliana, botoasă.

— Fii atentă aici… O femeie care iubea animalele vede din maşină un cârd de pinguini pe trotuar, la vreo cinci străzi de Grădina Zoologică. Îşi dă seama că au scăpat şi se hotărăşte să rezolve situaţia. Cum n‑avea timp să se dea jos, îl cheamă pe un băiat care era pe stradă şi care părea cam prostuţ: „Ia de‑aici 50 de dolari şi du pinguinii ăştia la Grădina Zoologică, te rog“.

Liliana era tot mai nervoasă, dar nu îndrăznea să‑l întrerupă pe vagabond, care urmă:

— După câteva ore, femeia trece din nou cu maşina pe acolo şi vede pinguinii pe trotuar, cu băiat cu tot. Supărată, se dă jos din maşină şi îl ia la rost pe băiat că n‑a făcut ce l‑a rugat. „Cum să nu? răspunde băiatul. I‑am dus la Grădina Zoologică, aşa cum aţi zis, iar cu restul de bani îi duc acum la un film.“

Vagabondul izbucni în râs. Liliana începu şi ea să râdă nervos, pentru că bancul i se părea slab.

— Să nu pleci încă… îi spuse el. Vreau să‑ţi povestesc ceva.

Fata fu de acord, convinsă că vor vorbi în sfârşit despre problema ei.

Dar, spre marea ei uimire, vagabondul începu din nou:

— O femeie care iubea animalele vede din maşină un cârd de pinguini pe trotuar…

Crezându‑l ramolit, Liliana îl ascultă din nou, politicoasă, iar la sfârşit zâmbi. Când îi făcu semn mamei sale că vrea să plece, vagabondul o mai opri o dată.

— Stai să‑ţi mai zic ceva…

Când aşa‑zisul înţelept începu să spună a treia oară acelaşi banc, Liliana îşi pierdu răbdarea şi îi zise:

— Gata! Bancul a fost bun prima dată! Acum nu mai are nici un haz!

— Am înţeles, răspunse vagabondul, privind‑o în ochi. Deci nu poţi să râzi de mai multe ori la aceeaşi glumă, nu‑i aşa? Normal! Atunci, de ce plângi zi de zi, când problema ta e una şi aceeaşi?

Povești ca să te iubești mai mult. 35 de istorioare care cultivă respectul de sine de Francesc Miralles și Álex Rovira