Romanele „Sindromul Stavroghin“ de Alina Pavelescu și „Așa să crească iarba pe noi“ de Augustin Cupșa, apărute încolecția Humanitas 821.135.1 – Scriitori români contemporani, intră în competiția pentru Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, o prestigioasă distincție literară acordată în 2013 scriitoarei Ioana Pârvulescu pentru romanul „Viața începe vineri“.
Alina Pavelescu – Sindromul Stavroghin – Humanitas, 2019 – Colecția: 821.135.1 – Scriitori români contemporani
Sub aparența unui scriitor veleitar, în present pensioner inofensiv, retras într-o existență banală, Septimiu Făcăleanu ascunde un trecut întunecat, de milițian și paznic la penitenciarul din orașul S. Prins în mașinăria cinică, necruțătoare a presei, accept să-şi dezvăluie adevărata poveste, participând la o discuție televizată cu câțiva foști deținuți politici. Confesiunea lui va declanșa o avalanșă de reacții a unor foști torționari, care vor fi exploatate pe larg de întreaga presă românească, adâncind criza morală a celui care, din vanitate, acceptase șarada jurnalistică.
„Cu mulți ani în urmă, am avut o discuție pasionantă cu un cunoscut istoric al comunismului despre un fel de maladie misterioasă, pe care, iată, o definesc abia acum, în titlul unui roman, drept «sindromul Stavroghin». Acest personaj din Demonii lui Dostoievski m-a fascinat și, într-un fel, mă obseda de multă vreme. Stavroghin cel măcinat de propria luptă interioară, incapabilsă se decidă între extazul binelui și hăul înspăimântător al răului satanic, chinuit de imposibilitatea unui echilibru între bine și rău. Azi, cred că știu ce îl înfricoșa pe Stavroghin: nu neputința lumii de a empatiza cu remușcarea lui, ci propria neputință de a traversa deșertul mântuirii. Dacă ai practicat răul până la un punct, întoarcerea la bine nu poate fi altceva decât parcurgerea în sens invers a aceluiași drum demonic. Nu te poți mântui pe căi lăturalnice. A căuta drumuri lăturalnice pentru mântuire e o lașitate la fel de mare ca aceea de a refuza să te pocăiești. Dacă aș fi torționar pocăit în căutarea mântuirii, aș fugi mai ales din calea celor dispuși să mă ierte prea ușor și m-aș ascunde mai ales de aceia care mă aplaudă pentru curajul meu.“ – Alina Pavelescu
Credit foto: Petre Mitrea
ALINA PAVELESCU (n. 1972) e de profesie istoric și arhivist. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Bucureștiși are un doctorat în științe politice obținut în anul 2009 la Institut d’Etudes Politiques din Paris. A publicat proză scurtă în diferite reviste literare. A debutat în literatură cu romanul Moștenirea babei Stoltz (2016). Alte titluri publicate recent: Martha Bibescu și vocile Europei (editor), volum premiat la Târgul de carte LIBREX, Iași, 2017; Anna Lahovary, Nebiruita flacără a vieții (trad. din franceză, note și studiu introductiv).
Augustin Cupșa – Așa să crească iarba pe noi –Humanitas, 2017 – Colecția: 821.135.1 – Scriitori români contemporani
Edi, Pisică, Tobă, frații Mânzu și Tomi trăiesc la periferia Craiovei și se ocupă cu braconajul mai multor specii de păsări pe care le vând apoi, pe filieră interlopă, în Italia. Repovestite de vocea lui Pisică, cel mai fragil și sensibil dintre copii, întâmplările capătă dimensiuni dramatice, care dezvăluie și temele profunde ale cărții: sentimentul de vinovăție, dublat de obsesia evadării într-o Italie idealizată, tărâm al visurilor împlinite, credința, singurătatea, descoperirea erotismului.
Într-o atmosferă salingeriană, cu o tensiune și o violențã care plutesc în aer, pentru a izbucni în final cu o forță care deturnează definitiv viețile tuturor personajelor, romanul lui Augustin Cupșa creează o lume întreagã, cu legi nescrise, dar imuabile, un paradis înșelător, al inocenților, cu peisaje mirifice care ascund de fapt răul în formele sale cele mai subtile.
„Acum sunt departe de casă, dar şi acolo m-am simţit de prea multe ori înstrăinat, nefiind tocmai de-al locului. Craiova a rămas unde am lăsat-o, părăsită în mijlocul câmpiilor cu buruieni şi mărăcini, cu drumuri prăfuite, cu şine de tren care sclipesc în soarele ucigător, iar timpul ei stă odată cu lucrurile deja trăite. Am scris despre Sud pentru că Sudul e o stare, şi chiar dacă pleci de acolo, Sudul vine cu tine oriunde te-ai duce.“ – Augustin Cupșa
Credit foto: Laura Cupșa
AUGUSTIN CUPȘA (n. 1980) a debutat în 2006 cu romanul Perforatorii (pentru care a obținut premiul revistei Ramuri și premiul revistei Mozaicul). A mai publicat două volume de proză scurtă, Profesorul Bumb și Macii suedezi, nominalizat la Gala Tânărului Scriitor, (2011), și Marile bucurii și marile tristeți, nominalizat la Gala Bun de Tipar (2014) și tradus integral în limba sârbă (Velikeradostiiveliketuge).
