Aici putem vorbi deschis – nici umbră de pin

Simplă și totuși sofisticată, poezia lui Adrian Bodnaru folosește metafora pentru a crea o imagine suavă a lumii, ca o ninsoare, fără greutate, ca o atingere, fără melancolii inutile, ca o glumă pe deplin acceptată, ca o respirație. Senzația de eliberare se traduce în imagini care apar parcă de la sine, spontan, într-o glisare de secvențe cotidiene.

Ninsoarea, surprinsă în dimensiunea ei etică și estetică, este un laitmotiv al acestui volum. Când ninge, cămașa (albă) pare îmbrăcată peste costum. Albul devine pretext de frumoasă pierdere în peisaj, plăcută evocare a dorințelor de altădată, a formelor latente.

„Ninge –

parcă mi-am luat cămaşa

peste palton.” (p. 76)

„Nu-ți lua câine alb! –

se va topi la primăvară

după mine.” (p. 82)

„Vezi ploaia asta de vară? –

acum cade-n pahar,

dar cât și-a dorit și ea

odată

să fie ninsoare!” (p. 93)

Unele versuri păstrează cochet un sens vechi, la care cugetă imediat doar cei care au făcut schimb de timbre. Cei tineri nu se gândesc la filatelie, ci la schimbul sentimental de scrisori. La corespondență. La comunicare.

„Schimbăm o vorbă –

sau mai bine rămânem

la timbre?” (p. 13)

Zilele se definesc în funcție de lucrurile din universul mărunt. Conturul lor trage magic linia de hotar între o stare de spirit și alta. Una dintre zilele bune pare o melodie cu versiuni care-i dau consistență și calitate. Prezentul se trăiește optimist, constatativ, cel mai adesea cu sufletul plin de așteptări luminoase.

„Mi-a plăcut

ultima dimineaţă –

aveți și varianta

de studio?” (p. 5)

„Uitasem –

în ziarul de mâine

azi e ieri

peste tot.” (p. 103)

„Ziua asta

cred că o am de la florărie:

nu are nevoie

de prea multă dragoste –

nici de prea mult timp.” (p. 37)

Altă zi are ceva din frumusețea unei reviste literare bogată în subiecte sau a cărei apariție a fost amânată un timp. Așteptarea îi sporește atractivitatea. O asemenea zi se cere dublată, fiindcă a fost încântătoare. De fapt, o zi e tot ce avem. Viața nu este decât o serie de zile în care răsăritul poate fi confundat cu asfințitul:

„Ziua de azi

e ca o revistă literară:

poate apărea

și mâine –

un număr dublu.” (p. 27)

„Azi nu ți-am luat încă nimic –

vremea era închisă

când am trecut.” (p. 78)

„Te-aş mai fi rugat ceva,

dar de o mie

nouă sute optzeci şi nouă de ori –

ca pe un răsărit.” (p. 84)

Jocuri de cuvinte, sensuri paradoxale, utilizarea parafrazei sunt procedeele prin care versurile capătă un aer rafinat, ușor ambiguu, ludic. Cititorului i se oferă șansa de a descifra tâlcul unei poezii care se răsucește continuu între emoția bine temperată și ideea care îi dă accentul final, strălucirea și farmecul.

Titlul volumului trimite la orizontul calm al discuției subînțelese dintre autor și cititor: Aici putem vorbi deschis – nici umbră de pin.

Despre autor găsim câteva date în prezentarea editurii:

ADRIAN BODNARU (n. 4 octombrie 1969, Bocșa Română) este poet şi editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Trăieşte în Timişoara. Debut editorial: a bodnaru şi alte verbe (1994). Au urmat volumele: noi și purtate (1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia şi Norvegia (2000); Versuri şi alte forme fixe (2002); Ziua de apoimâine (2004); O legătură de chei (2010); Dictando (2012); POLIversuri (2012); Cifra latină (2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (2017); Cidul berlinei (2017); UNIVversuri (2018); Câteva clipe, spre seară (2019); Timişorela (2019); Poezile şi nopţi (2021); Prea båtrån pentru-Apolli-/ naire, prea tânăr pentru Napoli (2022); Nori încotro (2023), Веома близу теби – као на две трећине / Foarte aproape de tine – ca de două treimi (ediţie bilingvă sârbo-română (2023), 9 din 10 să plouă (2025). Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (2012), în colaborare cu Ilinca Ilian. Din 2003, susţine în revista „Orizont” o rubrică permanentă în versuri. Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara (2000, 2004, 2010, 2012, 2018, 2022). Premiul special pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara (2012). Premiul Asociaţiei Editorilor din România (pentru excelenţă redacţională: 2003, şi pentru cea mai interesantă colecţie: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Judeţean Timiş (2006) ş.a.