La prima vedere, spectacolul regizat de Alexandru Radu este exact ceea ce spune titlul său: o trecere în revistă a dietelor care, în loc să amelioreze condiția (umană) fizică, o agravează. Pe un catwalk defilează oferta de diete, reprezentate simbolic.
Stigmatul social, obsesia de a arăta bine (niciodată nu este suficient de bine!), bătălia pentru alimentația în trend, publicitatea mincinoasă, toate acestea au consecințe la nivelul profund, al identității individului. În spatele clamatelor bune intenții se află o rețea de profitori care promit, fără dubii, perfecțiunea, rezultate spectaculoase în cel mai scurt timp, succesul.
Spectacolul este extrem de dinamic. Sunt multe dialoguri cu sala. Actorul obține de la spectatori replici comice. Aproape demonstrativ, fiecare secvență importantă este marcată de un episod coregrafic. Actorii au, din acest punct de vedere, o solicitare suplimentară cvasipermanentă, de care se achită exemplar. Uneori, aceste tablouri dinamice par inspirate de modernul street dance ori de comunistele dansuri tematice. Limbajul corpului ar putea, la fel de bine, reproduce mișcările preluate dintr-un musical sau chiar dintr-un balet în care grația contează mai puțin, în schimb, primează coordonarea.
Mișcărilor sincron le corespunde uniformitatea costumelor/ a conștiințelor. Oamenii ajung să semene atât de mult unii cu alții, de parcă ar lucra cu toții la aceeași multinațională. Au aceleași haine și aceleași preocupări – în esență, își doresc să aibă tot timpul din lume pentru a face bani. Timp pentru pauza de masă nu mai au. Nu mai au nici bucătărie, transformată, pentru eficiență, în birou.
Decorul contribuie la impresia de spațiu anume construit pentru obsesiile societății actuale, dominate de industria fericirii. Mult verde se proiectează în decor, însă mult verde artificial, verdele lumilor de plastic, al treningurilor de fâș.
Aerul de lume distopică vine în spectacol și din felul în care se derulează „programele” menite să elimine discernământul personajului colectiv. Oamenii cred ce li se spune, se livrează unor șarlatani, acceptă lesne o formă bizară de comunitate.
Monologul despre „de-cartofizare” susținut de Ștefan Huluba în toate registrele spontaneității este o critică transparentă la adresa societății tiparelor ideale, a standardelor de perfecțiune – „Ești mai slăbuț, ești mai drăguț!”, iată sloganul principal al campaniilor de marketing.
Dincolo de caracterul explicit al unor momente, la final, de exemplu, apar idei care te trimit spre alte scenarii. Cum ar fi ca trupul să aibă memorie și conștiință proprie?! Cum se explică diferența dintre imaginea pe care o ai despre propriul trup și imaginea pe care o vezi în ochiul critic al celorlalți, perfecționiștii?! Este posibil ca în acest spectacol să nu fie vorba doar despre diete, ci despre orice alt produs livrat ca panaceu al tuturor frustrărilor posibile?!
Festivalul Teatrului Tânăr, Buzău 2024
DIE(T) – Producție a Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău
Scenariul, regia și coregrafia: Alexandru Radu
Scenografia: Clara Pop
Distribuția: Minodora Broscoi, Bianca Babașa, Mădălina Mihai, Eva Cosac, Kiki Simion, Ștefan Huluba, Marian Dumitru, Alexandru Bodron, Vlad Nicolici, Adrian Ionescu, Tudor Hurmuz
