Proza scurtă pare să fi cunoscut o revigorare în ultima vreme, iar volumul Felii de lămâie ține să întărească acest lucru. Senzația de prospețime este prezentă pe tot parcursul lecturii și fiecare dintre povestirile adunate sub acest titlu sugestiv își arată consistența, de fiecare dată surprinzătoare, alta. Deși eu nu prea sunt atrasă de imaginile contemporane, scriitura Ancăi Vieru m-a captivat de la prima încercare răzleață – o povestire din ultima parte a volumului. Apoi am luat volumul de la început, înaintând cu fiecare “felie de lămâie” într-un univers urban binecunoscut, văzut din diferite perspective, cu o sensibilitate și o capacitate de pătrundere în profunzimea lucrurilor care m-a uimit deseori. Proza Ancăi Vieru nu are aciditatea care-ți face gura pungă, precum zeama de lămâie, ci mai degrabă gustul dulce-amărui al cojii de lămâie. Mi-am amintit de feliile de lămâie pe care în copilărie le tăvăleam prin zahăr, iar la final mă delectam cu coaja lor, și exact gustul acela l-am asociat de îndată celor citite.

Sunt douăzeci de povestiri – unele melancolice, altele pline de haz, iar altele pline de o tristețe greu de definit. Protagoniștii sunt feluriți oameni – pe mulți îi putem recunoaște lesne privind în jurul nostru, oameni simpli, reprezentativi pentru anumite categorii sau tipuri, prinși în povești de viață mai mult sau mai puțin obișnuite. Fiecare povestire are un element incitant, ce menține atenția trează și stimulează imaginația cititorului – un suspans delicat, bine dozat, ce vizează frânturi din poveștile de viață ale personajelor.

Povestirea ce deschide volumul nu se numără printre preferatele mele, așa că vă sfătuiesc să începeți cu o alta, care surprinde întâmplări mai delicioase și emoții mai plăcute. În acea primă povestire – Ochiul de iepure -, imaginile sunt cam grotești, iar elementele urbane cotidiene nu mi s-au părut prea savuroase. În schimb, alte povestiri mi s-au părut de-a dreptul fascinante – Ca la șah, Nimic despre Olimpia, Pașaportul de pe pian, Felii de lămâie. Acestea se concentrează cel mai mult pe latura interioară a personajelor și a evenimentelor, sunt pline de suflet și de nostalgie, iar nota subtilă de umor ce le atinge pe alocuri are efectul unui praf de vanilie presărat pe felia de lămâie proaspăt tăiată.

Privit în ansamblul său, volumul de povestiri pare un mozaic ce își culege omogenitatea din diversitatea elementelor sale – stilurile diferite, subiectele inedite, perspectivele, personajele. Liantul lor pare a fi senzația ce te însoțește pe tot parcursul lecturii – acel gust dulce-amărui de care pomeneam. Adeseori ți-ai dori să afli mai mult, ce-a fost de fapt, ce-a urmat după, cum s-au rezolvat toate. Și totuși…

…să nu crezi că o poveste terminată este mai bună ca una neterminată, în viață nu există happy-end, finalurile fericite sunt doar pentru cei ce mor tineri (pag.119)

Fiecare “felie de lămâie” are gustul său distinct și surprinde întâmplări rupte din viață, așa cum e ea, cu paradoxurile, bucuriile și nefericirile sale, cu platitudinea sau cu înflăcărarea sa, cu iubirile și dezamăgirile sale, cu toate nimicurile pe care ni le aruncă-n cale, dar și cu dramele sale mai consistente. Autoarea nu oferă rezolvări ideale ale situațiilor pe care le aduce în prim-plan, ci ni le livrează la fel cum face și viața – surprinzător, imprevizibil, sec uneori.

Cu toate acestea, narațiunile sunt încântătoare, au un farmec al lor irezistibil, pe care nu l-aș fi bănuit unor scrieri ancorate în contemporaneitate, în jungla urbană actuală – corporatiști, laptop, facebook nu îmi sugerează la prima vedere idei profunde sau substanță narativă. Și totuși, în povestirile ce le au ca elemente, nu se regăsește nici superficialitate și nici mediocritate. Trecutul și prezentul se împletesc armonios în bucăți epice pline de viață, de trăiri ce acoperă un spectru larg, și care te fac să te întrebi, după fiecare povestire, cu ce te va surprinde următoarea.

Apoi timpul a trecut, iar eu stăteam din ce în ce mai puțin cu bunicul în orașul vacanțelor, unde nu aveam atâția prieteni ca acasă și unde inventam povești despre oameni în loc să-i cunosc.

Și apoi bunicul a murit. (pag.76)

felii-de-lamiie_1_produsEditura: Polirom;

Anul apariţiei: 2015;

Nr. de pagini: 222;

ISBN: 978-973-46-5150-4.

Share.

About Author

Avatar photo

Citesc de multă vreme, de pe la 4 ani, încât mă simt ca și cum aș fi citit dintotdeauna​. Dar la modul serios și intensiv citesc de 7 ani încoace și tot de atunci îmi împărtășesc impresiile despre cărțile citite pe blogul personal. Pasiunea mea a evoluat încet, dar sigur, printre cărți, printre multe cărți. Citesc cu drag ficțiune de bună calitate, biografii, memorii, cărți istorice și sunt profund marcată de prejudecăți când vine vorba despre anumite genuri la modă.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura