Să fi fost pe vremea când străzile nu aveau nume sau poate că da, aș fi luat o trăsură până la
fabrica lui H.I.Rieber, iar pe urmă pe jos până în mahalaua Popa Soare.
Să fi fost în secolul Coanei Lizica [1], m-aș fi dus la un five o’clock… Generalul Manu avea zi de primire marți, iar doamna Petre Carp, vineri.
Pentru că nu era nici una nici alta din aceste… zile și suntem în secolul XXI, pe când toate acestea sunt uitate sau mai puțin cunoscute, am fost la un curs al Fundației Calea Victoriei, președinte distinsa doamnă Sandra Ecobescu, numit Palate știute și neștiute ale Bucureștiului.
Trecând de strada Dimineții
și intersecția străzii Sf. Ștefan (fostă Violetelor)
am ajuns la cochetul sediu al Fundației Calea Victoriei (str. Popa Soare, nr. 40), un frumos imobil de început de secol XX.
Au fost o serie de trei întâlniri (perioada 16-18 august) în care am aflat povestea unor clădiri emblematice ale orașului, spusă de către lectorul acestui curs Anita Sterea, doctor în istoria olimpismului și absolventă a masteratului de Relații Internaționale din cadrul Facultății de Istorie a Universității București. A absolvit studiile olimpice de masterat ale Academiei Internaționale Olimpice din Grecia şi a fost bursieră la Centrul de Studii Olimpice din Barcelona.
Prima seară a fost dedicată Palatelor celebre ale Bucureștiului:
Palatul Stirbey, Palatul Ghica Tei, Palatul Regal,
Palatul Regal
Palatul Parlamentului, Palatul Cotroceni, Palatul Patriarhal, Palatul Victoria.
A doua seară Palatelor ascunse ale Capitalei: Palatul Nunțiaturii Apostolice, Palatul Auschnit, Palatul Bragadiru,
Palatul Bragadiru
Palatul Prințului Moștenitor – Kiseleff, Palatul Kretzulescu, Palatul de Justiție,
Palatul Cesianu-Racoviță
Palatul Cesianu-Racoviță, Palatul Elisabeta, Palatul Suțu sau Castelul Vlad Țepeș.
Castelul Vlad Țepeș
Iar a treia și ultima seară a fost dedicată Palatelor dispărute din peisajul istorico-cultural al orașului: Palatul Sturza, Palatul Stirbey (Grivița), Palatul Artelor (Muzeul Militar) – Parcul Carol, Palatul Florescu, Palatul Societății Funcționarilor Publici.
M-am simțit ca la un five o’clock al secolului trecut, unde în loc de dulceață, ceai sau marasquin pentru domni, s-au servit trei cești de cultură, condimentate cu explicații și foarte multe imagini, transformat într-un binevenit dialog. Ne-am plimbat, atât cei care au participat odată cu mine, în calitate de cursanți, cât și ghidul nostru, în sus și în josul timpului, cu ajutorul poveștilor frumoase, dar și triste uneori, a unor frumoase palate… știute sau neștiute ale Bucureștiului.
Pentru că acesta trebuie cunoscut de la micro la macro, pentru a-l iubi. Și este așa de frumos Bucureștiul. Trebuie doar descoperit, redescoperit și de ce nu… înțeles. Voi reveni, cu siguranță! Ceea ce te îndemn și pe tine, cititorule!!
[1] Elisabeta Odobescu (1892-1990) – căsătorită cu scriitorul și ziaristul Eugen Goga, fratele poetului Octavian Goga. Fiică a colonelului Constantin Odobescu (aghiotantul regelui), nepoata scriitorului Alexandru Odobescu (Zoltan Rostas – Secolul Coanei Lizica. Convorbiri din anii 1985-1986 cu Elisabeta Odobescu-Goga. Jurnalul din perioada 1916-1918, Editura PAIDEIA, 2004)
