„Țara Oglinzilor” – cea mai fascinantă destinație

Țara oglinzilor, în original El país de los espejos, a fost tradusă în limba română de Camelia Dinică, la Humanitas Junior. Cartea scrisă de Francesc Miralles este impecabil ilustrată de Eva Carot. Deși recomandată pentru copiii de peste 6 ani, cartea este potrivită și pentru cei mai mici, care încep să se descopere și să descopere lumea în care trăiesc, dar și pentru adulți, fiind însoțită de numeroase învățăminte.

Toni, micul explorator neobosit, este la vârsta marilor descoperiri, se află în fața marilor engime pe care dorește să le dezvăluie una după alta, fiind convins că nimic nu îi poate sta în cale. Mai mult, ajunge la porțile unei țări despre care auzise că există, iar ca un explorator neînfricat ce era dorea să pătrunde între granițele acesteia, să se afunde într-un spațiu necunoscut ca un adevărat aventurier. Însă, deși pregătit cu tot ce avea nevoie, Toni realizează că, pentru a intra în Țara Oglinzilor, este nevoie să treacă de păzitoarea acestui tărâm, care îi adresează o întrebare: Cine ești tu? Nimic mai simplu: Eu sunt Toni și era convins că înreaga lume e a lui. Păzitoarea nu e nici pe departe mulțumită de răspunsul băiețelului, spunându-i: Acesta-i doar numele tău și îi repetă întrebarea. Reflectează câteva clipe și e sigur că de această dată are răspunsul și cheia către marea aventură. Îi spune păzitoarei cine sunt părinții săi. Nici de data aceasta nu e mulțumită și insistă să afle cine este el, nu părinții lui: Eu vreau să știu CINE EȘTI TU. Încearcă să își spună vârsta, școala la care merge, pasiunile pe care le are, ce vrea să devină, nimic nu o mulțumește pe fermecătoarea păzitoare. Dezamăgit și gata să renunțe, Toni zărește ceva ce îi atrage atenția, intrarea în Casa Oglinzilor. Este invitat să intre, poate așa avea cum să descopere odată răspunsul la obsedanta întrebare: Cine ești tu?

Doar că băiatul are parte de o surpriză de proporții. Acelea nu erau oglinzi normale, ci fiecare dezvăluia cum și, mai ales, cine este el în fiecare rol pe care îl are: la școală, acasă, la joacă, în locuri necunoscute. Astfel, realizează că poate fi: visător, urs care mormăie, cel mai bun profesor, bufon, cățel speriat, erou, aventurier. Și ar mai putea enumera și alte euri, atât de multe câte oglinzi sunt aici. Toni e aplaudat. Gata, aflase un lucru extraordinar: deși el e unul singur, înăuntrul său tăinuiesc mai mulți copii. Așadar, a răspunde la întrebarea cine ești doar într-un singur fel e ca și cum i-ai cere poliedrului să își aleagă o singură fațetă. Poliedrul este un obiect cu multe fațete. Ca tine. Și ca toți oamenii de pe lume.

Chiar mai important, Toni mai află că, odată cu trecerea timpului, fațetele se pot schimba și pot evolua cum greu ar fi fost de anticipat într-un anumit moment, nimeni nu este constrâns să rămână la fel mereu, dimpotrivă. Copiii, mai ales, evoluează enorm și pot ajunge acolo unde își doresc cu adevărat să fie. Totul se complică pentru Toni, iar el credea că totul este atât de simplu. O oglindă, un băiețel și figura unui explorator, dar nu, mai multe oglinzi, mai multe euri și o singură figură, a lui. Astfel, conchide: fiecare om înseamnă mai mulți oameni la un loc și, în plus, fiecare dintre ei poate învăța și se poate schimba […] Ce complicat! Și mai realizează ceva foarte important. Întrebarea inițială se transformă în Ce persoane sunt eu, o întreagă lume fascinantă.

Cu toții trăim în Țara oglinzilor. De la cele mai fragede vârste când ne privim în prima oglindă din casă până la senectute. Explorăm universurile din noi. Cu atât mai mult copiii. Autocunoașterea este esențială pentru un copil. Este un proces de autodidact, dar și însoțit de un adult, în anumite momente. Esențial este ca fiecare copil să se uite în oglinzile potrivite pentru a crește sănătos și armonios.

Cartea Țara oglinzilor este o metaforă pentru un itinerariu pe care fiecare copil îl parcurge, mai devreme sau mai târziu. Un îndrumar blând despre încrederea în sine, care se învață, despre cum nicio oglindă nu trebuie să se transforme în cioburi.

Țara oglinzilor de Francesc Miralles și Eva Carot