Suntem bine! – DIGITAL FREUD sau despre refugiul în lumea virtuală

Dobre Bianca Maria, elevă în clasa a IX-a, Colegiul National B.P.Hasdeu, din Buzău

Spectacolul Digital Freud se remarcă prin originalitate și abordează o problemă contemporană care ne afectează deja, respectiv inteligența artificială. Tot mai multe probleme pot apărea din cauza timpului petrecut excesiv în fața ecranelor, astfel încât piesa de teatru captează publicul (mai ales tânăr) prin actualitatea ei.

Aceasta începe cu un spectacol de lumini și cu o muzică destul de antrenantă. Decorul scenei este compus din două scaune de gaming albe si trei panouri mari, pe care sunt proiectate, pe parcursul piesei, diferite imagini. La început, ni se prezintă indirect personajele și poveștile lor, prin intermediul unor persoane-imagine, de pe fundal. Delia (Cătălina Romaneț) suferă enorm după pierderea soțului ei și -l menține viu prim mijloacele lumii virtuale. Anita (Flavia Perșa) este un geniu creativ care vrea să compenseze momentele grele din viața ei cu jocurile video. Carmen (Ioana Cojocărescu) este împotriva tehnologiei, de care se folosește în campanie, totuși, și vrând să-i ajute pe oameni să fie liberi, printr-o disperată nevoie de a deține controlul. Gică (George Olar) este pierdut, se simte singur și creează o versiune mai bună a sa, Glitch, prin care, de fapt se înstrăinează și mai mult de sine.

Pe parcursul spectacolului, sunt ilustrate mai în detaliu problemele celor patru personaje și modul cum tehnologia și internetul îi afectează, dincolo de încercarea lor de a se ascunde într-o realitate mai bună. Totul este zadarnic, pentru că fuga de problemele emoționale nu face decât să le adâncească.

Fiecare personaj are timpul său în care îi împărtășește publicului suferința, crizele, stările și aspirațiile. Celelalte personaje intervin uneori sau stau pe margine absorbiți de propriile telefoane, fapt ce le adâncește dependența. Garnițele dintre realitate și scenă se estompează și, pentru cine este dispus să vadă, imaginea este alarmantă. Într-o lume a multiplicării mijloacele de comunicare, singurătatea este și mai cruntă.

Spectacolul se remarcă prin multe aspecte unice, printre care și rostirea didascaliilor. Actorii rostesc voce tare anumite indicații scenice, astfel încât publicul știe cu câteva secunde înainte cum va reacționa personajul. Luminile multicolore, muzica neobișnuit de antrenantă pentru o piesă de teatru și unele replici fac această piesă de teatru să arate caracterul nelimitat al resurselor teatrale, în lumea digitalului, ce amenință să distrugă arta, sub toate formele ei.

Delia, Anita, Carmen și Gică se confruntă cu multe probleme personale. Delia este atât de îndurerată de pierderea soțului ei, încât își petrece mare parte din timp online, într-un fel de second life perfectă, o irealitate ce ascunde falsitatea iluziilor. Ea pare un Orfeu feminin rătăcind în infernul virtual abisal, pentru că nu vrea să accepte realitatea. „Sunt bine, sunt bine…” repetă ea constant. Anita resimte un blocaj emoțional, este împietrită. Zâmbește mereu, oricât de grea ar fi perioada cu care se confruntă, și caută alinarea pentru suferința datorată lipsei părinților din copilărie. Jocul cu hamsteri drăgălași și amuzanți, creat de ea, îi transmite impulsurile refulate și ideile distructive. Carmen este atât de dornică de a-i ajuta pe ceilalți, încât consideră că acesta este singurul ei scop. După pierderea unor persoane dragi din cauza internetului, își dorește cu disperare să dețină controlul vieții sale și al celorlalți, fiindu-i frică să-și accepte sentimentele. Gică s-a pierdut pe sine în internet, nu știe cine este, se simte atât de izolat, încât se reinventează sub identitatea lui Glitch și rămâne într-un cerc vicios, fără scăpare.

Spectacolul se apropie de sfârșit, iar personajele încep să se schimbe, să-și accepte sentimentele și să-și dorească să nu mai petreacă atât de mult timp pe internet, deoarece conștientizează riscul și dependența de ecrane.

Neașteptatul spectacol Digital Freud prezintă traumele și iluzia vindecării lor printr-un filtru de psihoterapie virtuală, ceea ce face piesa extrem de actuală. Cu ajutorul originalității, al jocului uimitor al actorilor care au acoperit constant scena și prin explozia de lumini și de sunete, spectacolul captează publicul și-i dă o sarcină dificilă, aceea de a interioriza mesajul cu raportare la propria viață.

Teatrul „George Ciprian” Buzău, Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a XII-a, 18-24 octombrie 2025