Cartea lui Desirée Halaseh, „Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India” (cu fotografii de Iulian Ursachi), apare săptămâna viitoare la Editura Polirom, în Colecţia Hexagon, şi va fi disponibilă şi în ediţie digitală. Bookhub.ro vă oferă un fragment în avanpremieră.
DESPRE CARTE
Ce poate să facă o tînără ca să iasă de pe traseul prestabilit de societatea în care trăieşte? Cum reuşeşte să scape de perspectiva unei vieţi plictisitoare în spatele unui birou? Ne învaţă Desirée Halaseh. Cauţi sponsori, împachetezi strictul necesar într-un rucsac pe care îl pui în spate şi decolezi spre India. Iar cînd te întorci, o iei de la capăt, din nou şi din nou, pînă cînd ajungi să te îndrăgosteşti de această ţară. Însoţită de prieteni ori pe cont propriu, şi-a dorit să exploreze cît mai mult, să înţeleagă cultura de acolo, să experimenteze tot ce se poate experimenta. Aşa a ajuns să îşi facă un tatuaj (experienţă dureroasă), să încerce bhang (narcotice legale, cu efecte nebănuite), să guste mai tot ce poate să ofere bucătăria indiană, să înveţe arta meditării şi cum să negocieze cu ricşarii şi şoferii de ocazie în căutare de turişti naivi. Plecată să cunoască misterioasa ţară a contrastelor, pe cît de înfricoşătoare, pe atît de fermecătoare, a ajuns să se descopere pe sine. Spaţiul dintre nori este mărturia unei călătorii fără sfîrşit, un drum către regăsirea de sine şi libertatea pe care o obţii doar atunci cînd faci ceva cu pasiune.
„India, cu esenţele ei tari, îmbătătoare sau pestilenţiale, cu prospeţimea şi cu putreziciunea ei, cu sclipici şi mizerie, cu logica ei aparte, care o contrazice mereu pe a ta, cu provocările pe care ţi le aruncă la tot pasul, cu aura ei mistică şi aerul de bîlci, cu farmecul şi cu grotescul ei, fascinantă şi agasantă, numai indiferent nu te poate lăsa. Ori o iubeşti, ori o urăşti. Desirée iubeşte India şi India o iubeşte pe Desirée, o iubire cu năbădăi din care s-au născut 21 de povestioare savuros condimentate, numai bune să-ţi facă poftă de luat rucsacul în spate şi de avîntat cu el peste mări şi ţări şi nori, în spaţiul acela de la capătul pămîntului, departe de casă şi totuşi… acasă.” – Sega, autorul volumelor Namaste
„Cu Desirée distanţele dispar. Cu Desirée vezi miliardele de ochi ai Indiei clipind printre rînduri. Cu Desirée simţi mirosurile şi gusturile subcontinentului la fiecare pagină. Desirée te-a băgat în rucsacul ei şi te-a dus acolo, în haosul din care s-a născut civilizaţia. Şi la fiecare filă întoarsă te molipseşti încet, dar sigur de bucuria de a pleca de nebun în lume. Spaţiul dintre nori este o carte-fertilizator, care hrăneşte nomadul din tine.” – Raluca Feher, autoarea volumelor America dezgolită de la brîu în jos
FRAGMENT
Respir rar, greu şi fierbinte, atât de fierbinte, că spaţiul dintre buza superioară şi nas s-a transformat şi el într-o mică baltă. Băltesc toată.
— Oare când vine lumina? mă aud vorbind pe întuneric.
Adorm. Mă trezesc. De dincolo de uşă bubuie muzica, se aud glasuri care se ceartă în malayalam, e un zgomot infernal şi eu am nevoie să mai dorm. Aş face orice să-i pun pe modul silenţios. Când sunt obosită, n-am chef de politeţuri, aluzii sau insinuări. Linişte înseamnă linişte, somn înseamnă somn. Păcat că am rezervat cuşca asta încinsă de cameră pentru următoarele zece zile. La Freedom Inn Homestay, preţul era întru câtva potrivit pentru bugetul meu de backpacker falit – şi unde mai pui că era şi ceva mic dejun menţionat. N-am altă opţiune, trebuie să mă conformez, ar fi şi aiurea să par o babă comunistă fix din prima zi. Sau mai bine să dau o tură de oraş. Kochi e cochet, are restaurante din plin, galerii de artă şi un cartier evreiesc. Promite.
Fac un duş, mă enervez când îmi dau seama că iar am înghiţit găluşca descrierilor comerciale ale ofertelor de cazare on-line. Nici urmă de apă caldă, duşul îmi stropeşte anemic corpul amorţit după 20 de ore de drum. Am uitat să-mi cumpăr săpun şi stratul de jeg de sub unghii nu pare să dispară aşa uşor.
Zâmbesc foarte puţin convinsă în timp ce atârn un lăcătoi uriaş din fier pe uşa mea şi o tulesc spre scări. Două israeliene cu piercinguri stau descălţate în faţa uşii mele. Nu se sinchisesc să-mi răspundă în nici un fel la salut. La o masă în dreapta e un blond înconjurat de vreo cinci localnici. Probabil recepţioneri pe aceeaşi tură. Sau doar pierde-vară, ca în orice Homestay indian
care se respectă. Mă observă şi mă lasă în treaba mea.
Mă întorc cât pot de târziu şi îi găsesc în aceeaşi ecuaţie. Minus cele două israeliene. Muzică la fel de tare, mai puţin proastă însă. Maroon 5 a fost înlocuit de o raga cu tabla şi sitar. Blondul râde pe acelaşi scaun, trei dintre recepţioneri sunt în stare de semiconştienţă, cu ochii bulbucaţi şi roşii, lungiţi pe un charpoy, desigur, în faţa uşii mele. Fac un pas spre uşă şi mă întorc. Ce ar fi dacă aş rămâne, aş întreba, aş afla? Altceva. Orice. Mă aşez pe charpoy, lângă indieni. Pauză. Nimeni nu mai spune nimic. Indienii se ridică, dispar pe după perdelele de la bucătărie. E cald, am pielea lipicioasă şi la pachet vin ţânţarii de seară: ucigaşii muţi. Nu scot nici un zumzet, doar se lăfăie cu câte un shot fierbinte de sânge străin. Barul e acum deschis, prieteni. Încă unul?
O tipesă înfuriată, cu o falcă în cer şi una în pământ, dă muzica mai încet. În sfârşit. Păcat, începuse să-mi placă.
— I hate Krishna, Shiva and Ganesh, mă trăsneşte blondul din fundal.
Şi-a făcut introducerea. Bun, şi acum ce? Văzuse bunăoară elefantul albastru de pe braţul meu drept şi încerca să mă sfideze.
— De ce? întreb.
— Urăsc oamenii care îi urmează. Sunt toţi orbi. Nu ştiu decât să se roage, atât.
— Bun, şi de ce îmi spui mie asta?
— Că şi tu eşti aşa. Şi ţie îţi plac Krishna, Shiva şi Ganesh.
Spune asta tocmai în India, unde majoritatea populaţiei e orbită de credinţa în sute, mii, milioane de zei, fiecare cu templul lui legal, care de care mai deşucheat, actori de Bollywood – Amitabh Bachchan –, politicieni – Sonia Gandhi –, şobolani, câini, motociclete Royal Enfield, jucători de crichet – Sachin – şi lista va fi completată în continuare de devotaţi zeloşi.
Îl las să-şi facă expunerea în timp ce-mi caut pretexte ca să părăsesc scena. Dar zăbovesc. Involuntar, devin curioasă.
— De unde eşti?
— România.
— Pe mine mă cheamă Roman.
— Desirée.
— Mă cheamă Roman şi tu vii din România. Trebuia să ne întâlnim.
Sunt ultimele lui zile în India şi i-a ajuns. Şase luni de Himalaya, Karnataka şi Kerala, multe beţii, multe cure ayurvedice, câteva tentative de meditaţie, ganja şi cele mai ieftine camere în cele mai proaste hoteluri. E cinic, plictisit şi singur. Şi orice creatură în suferinţă se bucură când reuşeşte să-i amărască şi pe alţii în jurul său. O plăcere meschină care eliberează tensiunea.
Nu-i fac jocul şi aşa aflu mai multe despre el: Olia l-a părăsit cu câţiva ani în urmă, dar recent s-a îndrăgostit de India şi ashramurile patronate de Krishna şi s-au văzut iar. Nu a mers prea bine întâlnirea asta. Ea s-a lăsat de Krishna şi el s-a afundat şi mai tare în uitare. Suferă de distonie cervicală şi are tije de fier într-un genunchi, de anul trecut, din Vietnam, când se credea invincibil pe scuter în timpul unei ploi neaşteptate. În India a venit pentru tratamente ayurvedice şi o pauză pe o perioadă nedeterminată de la cariera de programator în Moscova.
A doua zi luăm micul dejun împreună la vecinul Edwin – un ricşar devenit gazdă de Homestay şi ghid turistic pe backwaters, a cărui soţie găteşte un mic dejun keralez minunat, premieră pentru papilele mele gustative: puttam, un rulou de orez, cocos uscat şi banane coapte preparat numai şi numai la aburi. Roman promite că azi nu mai amestecă infernalul brandy la sticlă de plastic Honey Bee cu nici un joint.
— Bine, Roman, ne vedem diseară. Mai vedem noi!
*Volumul va fi lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2016 (Romexpo, Bucureşti), duminică, 5 iunie, ora 13.30.
Invitaţi: Ana-Maria Caia, Cristina Foarfă, Raluca Feher, Peter Schmidts
Moderatoare: Eli Bădică
DESPRE SCRIITOARE
Desirée Halaseh s-a născut la Iaşi, în 1985. După absolvirea facultăţii a făcut stagii de perfecţionare, voluntariat şi s-a implicat în numeroase proiecte. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător mereu în căutarea libertăţii individuale autentice.
